5,962 matches
-
dreptului public, a cărui rațiune e de a garanta și sancționa dreptul civil. Astfel se condiționează siguranța, stabilitatea și libertatea care fac posibile edificiile și cărțile, fără de care nu se poate vorbi de civilizație. Să medităm puțin la succedaneele de edificii și de cărți pe care vedem că le proliferează în serie epoca noastră. Să le comparăm cu imaginea sumară, dar esențială, pe care o cuprindea Kenneth Clark de pe Pont des Arts. EROS ȘI POLIS Ca altădată Demostene, Cicero sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
titlu de capitol: Prejudecata stilului) cade în aceeași ambiguitate. „Acolo unde există o construcție - zice el - stilul e mai puțin prețios”. Ba nu, mai ales unde e o construcție stilul se impune neapărat, dacă e să fie cu adevărat un edificiu și nu o hardughie sau o baracă. Tot ce e expresie a spiritului uman rezistă prin stil și numai prin stil; pentru a lua un exemplu mai puțin uzitat, iată un filozof german, Bardili, contemporan cu Hegel și care a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi fost un ev “întunecat”. Poate că impresia aceasta a fost acreditată: de viziunea romantică despre Evul Mediu și, în special, de romanele „neogotice” ale unor Ann Radcliffe sau Horace Walpole. Poate că la ea a contribuit și faptul că edificiile medievale poartă pe ele patina neagră a secolelor. Reprezentarea eidetică a Evului Mediu a fost falsificată de viziunea nocturnă sub care îl exalta romantismul. Dar toată civilizația medievală și toate manifestările ei sunt dimpotrivă concepute pentru lumina diurnă. Nici vitraliile
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
evidente ale unei atari societăți sunt: piața publică, monumentele și bibliotecile. Piața publică înseamnă negoț, dialog, dezbatere, alegere, legislație, justiție, deci conștiință civică (N.B. Legislația trebuie să fie memorabilă, deci „monumentală” în accepția etimologică a termenului, de la „monere”). Monumentele și edificiile presupun siguranța și durabilitatea așezării, nevoia și putința spiritului de a se instaura în forme obiective pentru milenii. Ce înseamnă cărțile, nu-i fac nimănui injuria de a voi să-i explic. Dar insist asupra valorii pe care o are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vechi (impozit pe vremea lui Augustus), n-au apărut la Cluj. O foarte bună lucrare publică Ramona Caramelea, despre arhitectura școlară bucureșteană la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Nu e vorba despre „școlile lui Haret” care au umplut țara de edificii standardizate, foarte caracteristice, ci de peste 40 de clădiri a căror prezență În peisajul capitalei se datorează lui D.A. Sturdza (legea din 1886). Aceste edificii, după cum observă autoarea, sugerează monumental și, totodată, austeritate, exactitate și disciplină. Ele corespund, de asemenea, unor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
secolului al XIX-lea. Nu e vorba despre „școlile lui Haret” care au umplut țara de edificii standardizate, foarte caracteristice, ci de peste 40 de clădiri a căror prezență În peisajul capitalei se datorează lui D.A. Sturdza (legea din 1886). Aceste edificii, după cum observă autoarea, sugerează monumental și, totodată, austeritate, exactitate și disciplină. Ele corespund, de asemenea, unor exigențe de igienă care fuseseră nesocotite pînă atunci. Un tip de documente care nu s-a mai Învrednicit de atenție - cu excepția primei lucrări a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
formală și proiecția istorică. Așa cum o definește criticul, poezia debordează limitele limbajului și, într-un sens particular, le contrazice, iar poeticul nu este decât unul dintre drumurile spre care trimite. Poezia este o construcție solid înșurubată în temeliile limbajului, dar edificiul ei devine scena unor jocuri de forțe, păstrându-și deschise ușile către exterior: spre lume, spre viață, spre adevăr și cultură. Există, așadar, în poezie o impuritate reziduală, rezistând tenace tentativelor reducționiste ale poeților. Volumul Despre poezie include o fenomenologie
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
fi făcut plăcere lui Descartes, că „una din reușitele minții baroce a fost organizarea spațiului, modificarea lui spre a-l face continuu, reducerea lui la măsură și ordine”. Mai exact, restructurarea barocă a orașelor medievale - proces care a generat mari edificii, vederi panoramice, piețe și grijă pentru uniformitate, proporții și perspective - avea drept scop să reflecte măreția și puterea enormă a prințului. Deseori, considerațiile estetice prevalau asupra celor legate de structura socială a orașului și de funcționarea lui cotidiană. „Cu mult
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui Jucelino Kubitschek, președintele populist din perioada 1956-1961, care le promisese brazilienilor „realizarea a cincizeci de ani de progres În cinci” și un viitor cu o creștere economică autosustenabilă. În 1957, Oscar Niemeyer, care fusese deja numit arhitect-șef pentru edificii publice și prototipuri de locuințe, a organizat un concurs de proiecte care a fost câștigat, pe baza unor schițe foarte sumare, de Lucio Costa. Ideea - pentru că doar despre atât era vorba - era de a construi o „axă monumentală” care să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din toate punctele de vedere, de la structura politică și stratificarea socială, până la tehnicile agricole. Numărul de variabile În joc ar fi fost minimizat. Perfect lizibile și similare, aceste sate ar fi fost asemenea unor cărămizi ideale și interschimbabile dintr-un edificiu al planificării de stat. Dacă ele erau sau nu funcționale era o altă chestiune. Eșecul structurilor de tip grilă „Ideile nu pot digera realitatea”. Jean-Paul Sartre Pentru așa-zișii reformatori, este mult mai ușor să schimbe structura formală a unei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a mētis-ului și a variației locale, ele nu fac decât să Își semneze condamnarea la eșec. Pretențiile universaliste par inerente modului de susținere a cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu este „recunoașterea cunoașterii tehnice, ci nerecunoașterea nici unei alte forme de cunoaștere”. Mētis-ul, dimpotrivă, nu Își
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
imensă nerăbdare și o indicibilă voluptate a cuprinderii întregului nasc proiecte grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
pentru că, spune la un moment dat naratorul dintr-o povestire, „nimic nu are mai multe forme decât banalul”. Ceea ce dă însă formă banalului este iluzia, literatura, ridicată la proporțiile unei adevărate epidemii în Circul, unde locuitorii unui sat construiesc un edificiu impozant pentru o trupă de saltimbanci care nu va sosi niciodată. Remarcabile, sub aspectul acuității analitice și a fineții compoziționale, sunt paginile de jurnal intim din finalul cărții (Pavană pentru doamna E.B. și Cursiv de septembrie), ce se înscriu în
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
rilor noastre, întrucat chestiunea central) const) în a descifra criteriile pe baza c)rora inducția s) poat) continuă în mod util demersul. Cei care, în mod curios, nutresc convingerea c) procesul cunoașterii pornește din start cu certitudini, privesc teoriile drept edificii ale adev)rului, pe care le-ar putea construi în mod inductiv. Aceștia definesc teoriile că ipoteze care sunt confirmate și conectate. Ins) cunoașterea empiric) este întotdeauna problematic). Experiență ne induce adesea în eroare. Așa cum formulă Heinrich Hertz, ,,ceea ce este
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
m ce este asociat cu ce, ci mai degrab) încercând s) r)spundem unor întreb)ri că acestea: De ce se întâmpl) asta? Cum se manifest) acel lucru? Ce cauzeaz) ce? Cum se mențin toate? Dac) o teorie nu este un edificiu al adev)rului, și nici o reproducere a realit)ții, atunci ce este ea? O teorie este un tablou, mintal alc)tuit, al unui ț)ram sau domeniu limitat de activitate. O teorie este o prezentare a organiz)rii unui domeniu
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
r, doar dac) sunt gândite astfel, am avea motiv - și ar avea sens - s) înțelegem sistemul că un concept, ca o abordare sau că o posibil) teorie. Cu toate acestea, Hoffmann trece rapid de la descrierea teoretic) a sistemelor politice că edificii intelectuale la c)utarea înverșunat) a acestora că realit)ți. Într-adev)r, el z)bovește atât de puțin asupra cadrului teoretic, încât semnificația și noțiunea precis), atribuite sistemului-construct r)mân evazive. Dac) cineva trebuie s) urm)reasc) sistemele internaționale reale
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Athènes, 3, 1979. se reflectă, cât se poate de bine, și în arhitectura bisericească, dominată tot mai mult de modele balcanice, în dauna celor mai vechi, de inspirație central-europeană27. Contribuția unor meșteri originari de la sud de Dunăre la construirea unor edificii de cult ortodox în Moldova în perioada amintită a fost reținută și de documente provenite din cancelaria domnească. Astfel, Alexandru cel Bun avea să dea două sate meșterilor Nichita și Dobre - ultimul nume de o rezonanță certă sud-slavă -, pentru zugrăvirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doreau înlăturate cu ajutorul cooperației în general și a celei de producție în particular. Agronomul M. Chirițescu-Arva recunoștea că mecanizarea agriculturii, în general, și tracțiunea mecanică jucau un rol hotărâtor în ameliorarea culturii solului și că ele săpau tot mai adânc edificiul culturii parcelare. Dar proprietatea parcelară, cu toată dezamăgirea ce o producea din punctul de vedere al funcției productive - scria el - trebuie menținută și, pentru aceasta, proprietarii ei aveau datoria să se asocieze în cooperative, în care minoritatea să se supună
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
susținut, cu cât presa care îi sprijinea pe comuniști îl învinuia tocmai pe temeiul faptului că acorda o atenție exagerată fermelor model. Dar moșierii au rămas, la fel ca și în întreaga perioadă interbelică, la fel de refractari față de orice restructurare a edificiului agrar, invocând vechile motive care glorificau rolul social și economic al marii proprietăți. Național-țărăniștii erau conștienți, ca și reprezentanții moșierilor, ai Partidului Național Liberal și marea majoritate a economiștilor, ca, de altfel, și mulți dintre liderii Partidului Comunist, de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
patriot, nu se va da în lături, cu ocazia mesajului din 5/17 decembrie 1865, la deschiderea sesiunii parlamentare, să facă public cunoscut că persoana sa „nu va fi o împiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui așezare a fost fericit a contribui“, că „în Alexandru Ioan I, Domn al României, românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza“, care primise coroana „ca expresie neîndoielnică și statornică a voinței naționale pentru Unire - însă numai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
instituții ale contra-reeducării În România? În sens informal, da. Mă refer la instituție văzută ca un corpus de idei compacte oficiate de un grup (În sens politologic, dar vizând răspândirea conținutului contra-reeducării În rândul maselor), și nu la instituție ca edificiu sau establishment. Revoluția din decembrie 1989 a constituit În mod definitoriu elementul catalizator al contra-spălării creierului, nucleul de bază al inițierii acesteia. Doar fiindcă a avut loc mișcarea anticomunistă din decembrie 1989 au putut apărea revistele, emisiunile, ziarele, editurile, mișcările
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
parte din ciclul baladelor legendare și datează, aproximativ, din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. La originea acestui cântec epic stau legendele despre „jertfa zidirii”, generate la rândul lor de un mit. Potrivit unei credințe străvechi, noile construcții, îndeosebi edificiile mărețe, nu puteau dăinui dacă în temelia lor nu era zidită o ființă omenească. Semnificațiile ritualului erau multiple. Cel mai adesea, sacrificiul reprezenta ofranda adusă „spiritului locului”, care urma să devină duhul protector al clădirii. Numeroase legende atestă această largă
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Avitus în 456, lui Maiorianus în decembrie 458 și lui Anthemius în 468. Sunt apoi poezii ocazionale (numerele 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. Sidonius se exprimă în aceste scrieri ca un poet profan, așa încât folosește fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale poeziei clasice, cum sunt divinitățile și episoadele mitologice. Aceasta nu înseamnă însă că Sidonius n-ar fi creștin, dat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în alianța muncii cu capitalul, ca și în concordia dintre clase. Convorbirile economice sunt un prilej de meditație politică (Trei ani în România sau Corespondența onorabilului Bob Dowley), dar, în același timp, ele reînvie imagini ale Bucureștilor de odinioară, cu edificiile, cu oamenii și obiceiurile lor pitorești. Figura stranie a Radovancei, apucăturile sinistre ale tiranului Mavrogheni, istoria lui Stoica și a fiului său se deslușesc din negură de vremi. Dinaintea ruinelor Târgoviștei, povestitorul se tulbură dintr-odată, gesticulând cu o ușoară
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]