2,955 matches
-
voinței sale (cf. Gen 3,17). Aceasta a purtat cu sine consecințe negative în viața omului, prin pierderea armoniei interioare și a încrederii în bunătatea lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu a conceput deja un plan prin care să îl salveze. Încercarea egoistă a omului de a se reabilita, dar fără a urma coerența planului lui Dumnezeu, eșuează tragic de fiecare dată, începând cu primele momente. Experiența elocventă a eșecului Turnului Babel (cf. Gen 11,1-9) demonstrează eterna tentație eronată a omului, care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o revărsare a harurilor Duhului Sfânt în sufletul acestuia. Omul doar poate crea condițiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple, fără însă a căuta trăiri afective forțate și fără a alimenta un sentimentalism religios fals, cu nuanțe intimiste și egoiste. Este de ajuns doar să trăiască în mod real implicarea sa în cadrul celebrării reconcilierii sacramentale, prin care îi răspunde total misterului lui Cristos. Dacă sacramentul reconcilierii conduce penitentul spre această stare de mistică sacramentală, atunci aceasta implică un nou mod
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a iubirii. Dacă însă îi este prezentată această virtute în mod corespunzător, atunci sunt favorizate și alte valori relaționale și existențiale. În acest sens, important este a-l ajuta să înțeleagă că actele sexuale dezordonate sunt, de fapt, un comportament egoist, Biserica recunoscând sexualitatea ca pe un dar divin și care constă în dăruirea totală și fidelă a iubirii și ca pe un limbaj concret de manifestare a ei; e) tema alegerii unei stări de viață - pentru că, de multe ori tânărul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil Cioran din Amurgul gândurilor, potrivit căruia, obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil Cioran din Amurgul gândurilor, potrivit căruia, obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lucruri: „Dacă omul este suficient de conștient, de lucid, poate stopa procesul în plan mental, înainte de a se produce în plan fizic. Este suficient să recunoască că modul său de gândire este eronat, că modul în care se simte este egoist, nesănătos și că se traduce printr-o maladie viitoare într-un plan superior. Dacă se izbutește transformarea acestor germeni ai anarhiei în planurile subtile ale ființei umane, înseamnă că se operează o vindecare, care este, poate, cea mai importantă. Sănătatea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
focul pe care l-am primit de la Tatăl Meu, dar nu aș avea dragoste, nu aș fi de folos în nici un fel. Dragostea este răbdătoare. Dragostea nu este invidioasă , nu lucrează rău, nu cunoaște mândrie, nu este aspră și nici egoistă; este înceată la mânie și nu născocește nici o răutate; ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul, dragostea crede totul, dragostea speră totul, dragostea suportă totul și niciodată nu se epuizează; doar limbile vor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
un Întreg complex de senzații difuze ce se identifică/suprapun cu intenția de a devoala un amplu evantai de experiențe ermetice intime, care sunt, de fapt, punctele de sprijin, dar și de suspensie, ale acestei ― hai, să-i zicem! ― paraistorii egoiste scrise În răspăr, prin care se urmărește refrigerarea memoriei prezentului, a acelui prezent perpetuu amintit mai devreme. «Poetul necunoscut», un fel de personaj care se joacă pe sine, reîncarnat plastic În tambur- majorul actului creaționist, acest dumnezeu de culise, revelat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic. A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist. A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă. Ce bună idee am avut cu decalogul ăsta. De câte ori sânt în dificultate, apelez la el. Mă uit și caut porunca de care am nevoie în clipa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
1. Să crezi în Dumnezeu sau în ceva asemănător mai mult decât în tine. 2. Să știi să renunți. 3. Să nu vrei să vorbești cu nimeni despre sihăstria ta. Or, eu nu îndeplineam nici una dintre aceste condiții. Eram prea egoist și prea tânăr ca să renunț la ceea ce nu avusesem încă și pe deasupra mi se părea plictisitor să nu pot comunica nimănui impresiile mele din pustiu... Ca să nu mai spun că, probabil, nimeni nu mi-ar fi observat lipsa. Cum nimeni
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
reușeam să-mi înfrîng spaimele și să le ignor. Căutam, ce-i drept, să-mi stârnesc orgoliul. Îmi ziceam astfel, uneori noaptea, că acceptând dreptul cobrei de a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui vas spart. De-a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răspuns el, deși eu altceva întrebasem. "Dar de ce să te omoare? Nu înțeleg." Și cum el tăcea, am adăugat ezitînd: "Din cauza mea?" "Nu, nu, protestă el, tu n-ai nici un amestec. Din cauza mea." Am răsuflat ușurată. Se vede că rămânem egoiști în fața primejdiei. Pe urmă mi-au revenit și perplexitatea și teama. "Dar ce lucru îngrozitor ai făcut? Și chiar dacă ai fi făcut, cum să te temi de așa ceva? E absurd." "Ba nu-i absurd deloc, mă contrazise el. E foarte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înșel, să vă mint și să-mi dau importanță. Nu fac asta din generozitate, din mărinimie. Dacă nu sânt sfânt, nu pot nici să întorc obrazul și să vă rog: "Loviți-mă încă mai tare!" Fac asta dintr-un motiv egoist. Fără să vă dați seama, v-am atras într-o cursă, domnilor, e momentul să recunosc. Credeați că ascultați o spovedanie și de fapt ascultați o pledoarie. Sala de așteptare nu e confesional, ci sală de tribunal. Pentru că am rămas
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un solitar diletant păstrează încă iluzii în privința ei. El nu ajunge nici la decepția completă, nici la revelația acestei decepții. De aceea rămâne, cum am trăit eu, un fel de pustnic bastard și nu va putea iubi decât în chip egoist, raportând și pustiul și lumea la sine. El trăiește agățat undeva între singurătate și lume, fără să se decidă pentru nici una și fără să le înțeleagă bine pe nici una. Cum ar zice un înțelept... Înțelept? Mai bine să renunț la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
important decât aceste contradicții și decât vina sau justificările unui om: ceea ce a permis transformarea eșafodului în metodă. S-ar zice că nu ai decât două soluții urmărind gestul obosit cu care condamnatul își descheie gulerul cămășii: să fii destul de egoist și, mușcîndu-ți buzele, să-ți spui "în fond, nu despre gâtul meu e vorba" sau să fugi de-acolo și să te închizi în singurătate ca într-o grotă. În ambele cazuri, alegerea are urmări ușor de prevăzut: trăiești ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mihaela, tărășenia asta? ― Nu se știu prea multe în privința asta... În orice caz tandrul Racine, omul sensibil și delicat, adolescentul pios de la Port-Royai, poetul iubirii eterne, nu era chiar așa cum ni~l închipuim noi, ci, dimpotrivă, un om excesiv de crud, egoist și tern. Se îndrăgostise de celebra actriță La Duparc, o frumusețe a vremii, care avea darul de a inspira des folles passions. Unii afirmă că Racine s-ar fi căsătorit cu ea în taină. Și după câtva timp artista a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o stivă de lemne. Ca refugiați aveam dreptul la un vagon, drept pentru care mai bine de o lună am tot ros scaunele antecamerii directorului Regionalei CFR Timișoara. N-am întâlnit nicăieri oameni mai nepăsători față de semenii lor, oameni mai egoiști. Nu le păsa că am pierdut Basarabia și Bucovina. Că atâția refugiați, unii locuitori de generații într-un teritoriu străromân dar primitor și darnic pentru atâtea etnii, aleseseră refugiul, în sine țara speranțelor necomuniste... Nimic, nimic. Totul se reducea la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu mâinile, cu picioarele, și totul are ceva caraghios. Mă întorc în cameră și deschid radioul cu grijă, ca să nu se audă sunetul la vecini. In București, plouă. Cu atât mai bine că mă aflu aici, e primul meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul. Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sieși. Da, așa e. O plajă fierbinte nu-i un loc potrivit pentru gânduri mari. Nici pentru sfinți. Vorbele lor n-ar avea nici un ecou în urechile unor oameni corupți de luxul orbitor al amiezii și toropiți într-o fiziologie egoistă. Ar stârni doar nedumeriri jenate. Ce caută aici cu problemele lor? Noi trăim, acum, la nivelul senzațiilor. O mănăstire pe țărmul unei mări n-am văzut nicăieri. Vara, călugării ar fugi de la slujbă ca să facă baie. Și dacă diavolul m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Târgul cu vechituri (să măsor întîi așa, să nu fie dulapul prea mare și să nu dea loc la supărările câte le-am avut pîn-acum. Tot acolo duc cărțile de la Gaster, să nu mai am nevoie a i le împrumuta. Egoist în privirea cărților, din cari mi s-a pierdut o mulțime. (Să scriu lui Tiktin pentru Boiadgi și Cipariu. M. Bass. ). Acolo, legîndu-mi cărțile, le voi transporta încet-încet, până ce nu va mai fi neci una aci. Până la toamnă mi-a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși sentimentul pe care-l încerc, de la o vreme, că am supraviețuit propriei mele morți și că lumea reală nu mai are nevoie de mine ar trebui să mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar de-abia aici l-am înlocuit definitiv pe "noi". Acum, nu mai puteam conta decât pe mine. Trebuia la fiecare pas să mă uit în jur, bănuitor, și pe urmă să merg mai departe. Am devenit și din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin. 48. O adiere răscolește frunzele oțetarilor. Un nor pătează cerul decolorat de secetă. Va ploua? Pendulele Monseniorului și monologurile doctorului Luca sunt, la fel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înainte nu mă învrednicisem să iau trenul spre Făgăraș. Noaptea aceea, în care am recunoscut prima oară că am fost ingrat cu părinții, ar fi putut însemna un moment important în existența mea. Aveam prilejul să înțeleg că mă dovedisem egoist în exces; că mă complăcusem într-o viziune mediocră despre dragoste, bazată pe ceea ce primești, nu pe ceea ce dai; și că vine fatal o clipă în care nu mai poți îndrepta nimic. Din păcate, am pierdut una după alta șansele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nevinovăția, să meargă Împreună În fața stăpînilor și să le spună că nu mai putea fi decît un singur vinovat și că ăsta era chiar băiatul lor. — Eu unul nu mai gătesc cu atîția lucrători pe capul meu! — Dumneata ești un egoist, Îl acuză Țanțoșa. — Că dumneata n-oi fi fiind... Destul, nu vă certați, interveni Carlos; totul se poate face, dar cred că cel mai bun lucru și cel mai urgent e să meargă din nou Celso și să le spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la întruniri întotdeauna în costume elegante cu cravate asortate. Discutau cu toții despre existență, despre neant, despre profesie, considerându-se cu toții niște “existențialiști”, grație comportamentului lor inconsecvent de cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor franțuzești existențialiste, pe care le devorau cu plăcere. Încercau doar să-i imite, luându-i drept modele complexe de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]