1,494 matches
-
Martirie a stărețit între anii1835-1840.În vremea lui s-a încheiat procesul de judecată pentru pământ. Moșia a fost câștigată de Lupu Roset, iar mănăstirea a rămas numai cu 48 desetine și 1.220 stânjeni de pământ. Egumen Irinei, 1840-1844. Egumen Victor a stărețit în anii 1844-1853. În această perioadă a început înălțarea bisericii de piatră cu hramul ,Adormirii Maicii Domnului” în anul 1846. Ieromunahul Agatanghel, 1853-1859. În vremea lui s-a încheiat construcția bisericii. Ieromonahul Vladimir, 1859. Egumenul Ghedeon a
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Irinei, 1840-1844. Egumen Victor a stărețit în anii 1844-1853. În această perioadă a început înălțarea bisericii de piatră cu hramul ,Adormirii Maicii Domnului” în anul 1846. Ieromunahul Agatanghel, 1853-1859. În vremea lui s-a încheiat construcția bisericii. Ieromonahul Vladimir, 1859. Egumenul Ghedeon a stărețit între anii 1860-1872. În vremea lui, Hristofor Carandje Iscrov și cu alți ctitori au construit biserica de iarnă cu hramul ,Sf. Ierarh Nicolae” și stăreția la anul 1868. Tot atunci Catrina Petceva din Chișinău a dăruit în
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
pe str. Armenească nr.13. Ieromonahul Sinisie, a fost stareț între anii 1873-1875, precum și în perioada 1879-1880. În anul 1879, mănăstirii i-a fost dăruit un loc de 35 desetine de pământ de răzeșul Ion Brâncă din satul Hârtopul Mare. Egumenul Augustin,1875-1879. Egumenul Ioanichie, a stărețit în perioada 1880-1884. În timpul stăreției sale, a fost zidit corpul de chili de piatră, cu trapeză și bucătarie. Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit, a stărețit în perioada 1886-1896. Mănăstirea dispunea de o bibliotecă în
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
nr.13. Ieromonahul Sinisie, a fost stareț între anii 1873-1875, precum și în perioada 1879-1880. În anul 1879, mănăstirii i-a fost dăruit un loc de 35 desetine de pământ de răzeșul Ion Brâncă din satul Hârtopul Mare. Egumenul Augustin,1875-1879. Egumenul Ioanichie, a stărețit în perioada 1880-1884. În timpul stăreției sale, a fost zidit corpul de chili de piatră, cu trapeză și bucătarie. Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit, a stărețit în perioada 1886-1896. Mănăstirea dispunea de o bibliotecă în cărți românești și
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
un loc de 35 desetine de pământ de răzeșul Ion Brâncă din satul Hârtopul Mare. Egumenul Augustin,1875-1879. Egumenul Ioanichie, a stărețit în perioada 1880-1884. În timpul stăreției sale, a fost zidit corpul de chili de piatră, cu trapeză și bucătarie. Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit, a stărețit în perioada 1886-1896. Mănăstirea dispunea de o bibliotecă în cărți românești și rusești.În timpul cârmuirii lui a fost zidit corpul de chilii de piatră în apropierea porții. Averea mănăstirii era constituită din 50 desetine
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
desetine de pămănt, 3 mori de apa, livezi și vii. Ieromonahul Sevastian fiu de dascăl, a cârmuit mănăstirea între anii 1892-1894. În această perioadă Grigore Vitu din satul Țigănești a dăruit mănăstirii în anul 1893 un loc de pământ arabil. Egumenul Ioan, 1894-1897. Ieromonahul Macarie, 1897-1898. Arhimandritul Antim, 1898-1900. Egumenul Sinesie, a stărețit între anii 1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
vii. Ieromonahul Sevastian fiu de dascăl, a cârmuit mănăstirea între anii 1892-1894. În această perioadă Grigore Vitu din satul Țigănești a dăruit mănăstirii în anul 1893 un loc de pământ arabil. Egumenul Ioan, 1894-1897. Ieromonahul Macarie, 1897-1898. Arhimandritul Antim, 1898-1900. Egumenul Sinesie, a stărețit între anii 1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava Bărbuță și Simeon Garnati din s. Țigănești au dăruit
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava Bărbuță și Simeon Garnati din s. Țigănești au dăruit mănăstirii un lot de pământ arabil. De asemenea, în 1908, Teodor Țaca la fel a dăruit sfântului locaș un lot de pământ. Egumenul Teodosie, a stărețit în perioada 1909-1912. Prin stăruința lui au fost cumpărate 12 desetine de pădure și s-a construit un corp de case pentru pelerini (arhondaric). Ieromonahul Agatanghel, 1912-1916. În această perioadă mănăstirea a primit 12desetine de pădure de
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf”. Lespedea sa funerară, aflată la Mănăstirea Putna, are următoarea inscripție: „Binecinstitorul Domn al Țării Moldovei, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta părintelui nostru Mitropolitul Sucevei Preasfințitul Kir Teoctist care a și
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
ctitorul: În dreapta ușii de acces în pronaos o altă inscripție, pictată, menționează, de asemenea, numele ctitorului și perioada construirii: "Pis Stoica, meșterul ca să știi de cându am făcut jețulu la sf[â]nta și dumnezeiasca [biserică], și au fostu părintele ..., egumen, și au fost [ctitor] Hriza Vornicul și Dumitra[na], în zilele [lui Alexandru Vodă]". Surse de arhivă, citate de literatura de specialitate, atestă existența, în acest loc, a unei mănăstiri anterioare construcției lui Hrizea. Un document din 1628, mai 16
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
și de faptul că localitatea avea trei biserici, una dintre acestea - Sfânta Treime - fiind mânăstire. Multă vreme, satul Cerneți a fost pricină de neînțelegeri. Boierii din neamul Buzescu, mănăstirile Govora, Tismana și Cozia au reclamat dreptul lor asupra satului. În vreme ce egumenii și boierii își căutau dreptatea la scaunul Craiovei, domnitorul Mihnea Vodă (1658-1659) a început la Cerneți zidirea unei mănăstiri. Lucrarea a fost continuată și isprăvită de Grigore Ghica (1660-1664), care a miluit-o și cu „puțintică vamă a Cernețului”. În
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
de a încasa veniturile rânduite de Grigore Ghica. Situația a fost îndreptată în timpul lui Duca Vodă (1674-1678), încasarea „vămii căpitănești” fiind lăsată din nou mănăstirii. Sub Șerban Cantacuzino, litigiul a reapărut. Mănăstirile Tismana (al cărei metoc era ) și Govora, prin egumenii Nicodim și Paisie, revendicau drepturile asupra satului Cerneți înaintea domnitorului. Disputa dintre cele două mânăstiri continuă și pe timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu și, mai mult, și mănăstirea Cozia, care stăpânea moșiile din apropierea Cernețului (Curila, Gârdanul, Miclăușești și Cârnea), încerca „să se
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
disputa dintre cele trei mânăstiri ia sfârșit, ajungâdu-se la o înțelegere. La 30 martie 1714, Ștefan Cantacuzino confirmă mănăstirii Tismana moșiile Batoți și Balta Verde pentru ceea ce trebuia să aibă în Cerneți. La 25 mai 1714, același domnitor „volnicește” pe egumenul de la Tismana „să scoată pe popa Stoica de la biserica domnească din Cerneți”, metohul mănăstirii, deoarece „el, ca un om tare de cap ce iaste, nu va să se supue ascultării și nici venitul nu-l dă”. Biserica veche a mănăstirii
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
nostru Io Grigore Ghica Voevod la leatu 7171, iar acum în zilele preainălțatului nostru Domn Io Grigorie Dimitrie Voevod, s-au infrumusețatu și s-au zugrăvitu cu cheltuiala bisericii, episcop fiind iubitorul de H(risto)s părintele nostru Neofitu, iar egumen alu Sfintei Monastiri Tizemni Neofit, în anul mântuirii 1827 august; epitrop și ostenitoriu au fost Ștefan Jian la această impodobire”. Mănăstirea din satul Cerneți, cu hramul „Sfânta Treime" și „Cuvioasa Mare Muceniță Anastasia Romana", a fost reactivată ca mănăstire de
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
tindă bisericii „Sfântul Dimitrie”, fiind folosită că biserica de iarnă. În anul 2001 prin binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove, Schitul de la Pripceni-Curchi a căpătat statutul de mănăstire, stareță fiind numită Monahia Filoteea (Răilean), Duhovnic - Egumen Ioan (Hangan), care sunt și în prezent. La momentul actual, obștea mănăstirii numără: 2 preoți, 1 monah, 4 schimnice, 8 maici, 10 ascultatoare.
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
1831 Ridicată de ieromonahul Ștefan al mănăstirii Bistrița, ajutat de Epifanie și Nicodim.Este construită din piatră și cărămidă.Planul de formă dreptunghiulară are absida altarului trilobată, element arhitectural aparte. Pictura a fost realizată de Efrem Zugravul în 1779. Ctitor: Egumenul Ștefan al Bistriței. Schitul a fost construită întrr 1700-1701. El a fost părăsit de aproape 100 de ani și s-a ruinat, rămânând numai zidul împrejmuitor și fundațiile unora dintre cele câteva chilii (cu unele porțiuni din elevații ce mai
Biserica Sfântul Nicolae a fostului schit De sub Piatră () [Corola-website/Science/336331_a_337660]
-
la Mănăstirea Horezu, unde venise să se călugărească la îndemnul episcopului Grigorie Socoteanu și semna Popa Dumitru de la Episcopia Râmnicului sau Dimitrie Râmniceanu. S-a călugărit sub numele Dionisie prin 1769 probabil la Mănăstirea Horezu. Prin anii 1770-1771 apare ca egumen al Mănăstirii Arnota, dar este înlăturat după retragerea lui Grigorie Socoteanu din scaunul de mitropolit al Ungrovlahiei. Trece pe la mănăstirile Tismana, Cozia și Govora, unde deprinde caligrafia și pictura bisericească A fost chemat în 1786 la Râmnic de către episcopul Filaret
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
1795 ca biv-eclesiarh. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în mănăstirile din Oltenia, unde a alcătuit condici și a studiat colecțiile de documente. A viețuit la mănăstirea Gănescu din Craiova, apoi la mănăstirea Bistrița (1795-1799), devenind apoi egumen al schitului Mănăilești (c. 1799 - c. 1801) și eclesiarh la Mitropolia Ungrovlahiei (1804-1812), unde a organizat o școală de caligrafi și arhivari și a condus tipografia (1809). După alegerea lui Nectarie ca mitropolit al Ungrovlahiei în decembrie 1812, s-a
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
încă tânăr. Acest fapt i-a făcut pe mulți istorici să-l considere anume pe protoiereul Silvestru autor al acestui text. Redactarea nouă a „Domostroi”-ului a fost inițial făcută de un călugăr al mănăstirii Ciudov din Moscova, apoi de egumenul Karion(Istomin) în secolul XVII. Varianta nouă era, mai degrabă, o îmbinare e variantelor deja existente atunci. În varianta protoiereului Silvestru „Domostroi”-ul este format din prefață, 67 de capitole și „Cuvânt și pedeapsă de la tată la fiu”, toate grupate
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]