1,905 matches
-
în parte, la Europa Liberă. "Exorcizarea vremurilor adormite", frumoasa metaforă sub care așază Virgil Ierunca o și mai frumoasă nebunie, donquijotescul turnir cu uitarea, cu iertarea leneșă, cu inconștiența, se face în Trepte, Priviri, Exil. Între ele, părți ale unei elegii sub arme, și sub timp, nu mai puțin de temut decît ele, încap Prieteni care au fost, savanți romantici în vremuri proaste, cărora nici moartea, măcar, nu le mănîncă din aură. Un morb al conștiinței nefericite, fanionul lui Fondane, purtat
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
atât de sensibile erau prietene, din contră, cu simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau, La Bruyère sau Racine, va face să se
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
demonstrativ șsubl. meaț, fiindcă ea este realmente reprezentativă pentru poezia lui Nichita Stănescu.” (p. 37) „Iar acum, după reușita de a nu explica inexplicabilul, stricând prin analiză critică inanalizabilul și inefabilul, să trecem în partea cealaltă, observând și reproiectând construcția elegiilor.” (p. 55) Comic involuntar? Probabil. Nu reușesc să pricep ce vrea să spună Cristea-Enache despre „versul dens și poezia limbajului care se tatonează și se proiectează” (p. 82) Cum se tatonează cele două? Unde se proiectează? Trăsnaia de mai sus
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
Stănescu, are senzația că, pe spații largi, reușește asta, însă se recunoaște învins, renunțând, preț de câteva clipe, la trufie. Există, spune el, versuri care, pur și simplu, ne iau prin surprindere. Cele mai multe dintre ele grupate, desigur, în volumul 11 elegii (1966). Un volum considerat în egală măsură compact și centrifug. Noul chip de a face critică contează prea mult pe virginitatea operei lui Nichita Stănescu. Daniel Cristea- Enache se iluzionează că e cel dintâi care scrie despre poezia acestuia! Mai
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
unor opacități în relațiile dintre români și români, ale unei desconsiderări, din partea unor "regățeni" mărginiți, a Basarabiei "umile", îngropate în roadele pămîntului său, roade nebăgate în seamă pe tarabele cosmopolite ale "Pieții Obor sau Matache". Anecdotica e spălată de undele elegiei etnice: Spuneau c-ai vîndut/ Românilor Basarabia./ Iată și/ Țărani cu cartofi/ Veniți din Opacii tăi,/ în piața Obor./ Nimeni nu vrea/ Să cumpere Basarabia.../ Aburi aromitori și fudui/ De cafea vraja,/ Cum se spune, braziliană./ Fum tămîios de kent
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Cine n-a trecut prin ea riscă să îmbătrânească ucenic al virtualităților.” Că încă are nevoie o va dovedi nefericitul Îndreptar pătimaș. De aceea, trebuie să se redefinească: „Un suflet vast încins în formele franceze...” Prin asta, „să evităm panta elegiilor.” Să renunțe la lirism. Căci: „Patosul dezlănțuit, fără chinga normativă, duce la dezarticularea spiritului, la un gotic deșănțat.” Vrea să se schimbe fără să se piardă. Să devină „un om ce-și controlează reflexele din spor de viață nu din
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga lume. Invocație nimănui, 1971, Elegii de când eram mai tânăr, 1973, Proprietarul de poduri, 1976, La dispoziția dumneavoastră, 1979, Democrația naturii, 1981, cuprind încă și momente de contemplare senina a existenței. Începând însă cu Exil pe-o boaba de piper, 1983, și continuând cu Rimbaud negustorul
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât acolo turme de oi frumoase / Se răspândise pe livejui / Și ascultându-l iarba uitase, / Pătrunse toate de mila lui". Convenționalismul arcadian și moralismul fără de scăpare împreunează elegia cu meditația: "Viața voastră necazuri n-are: / E simplă, lină, fără dureri / Și-n toată lumea nici o suflare / Ca voi nu gustă multe plăceri (...) // Și drept aceea a tânguire / Fac să răsune fluierul meu, / Lăsând și turma în năpustire, / Vărsând și
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt/ Tirana moarte aicea își arată puterea/ Geniu-ți însă o-nvie de-ți nalță monument”17. Moartea poetului este deplânsă în elegii funebre, de Zaharia Antinescu 18, Iustin Popfiu 19, se oficiază servicii funebre și parastase la Bistrița, Năsăud, Blaj, Sibiu, iar Bariț, aflat la Viena, trimite o telegramă de condoleanțe familiei îndoliate. Profesorii blăjeni vor lua, la puțină vreme după moartea
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
Nicolae Manolescu Am ținut acum doi ani o conferință, pe care ulterior am publicat-o, prescurtată, în ziarul Curentul, intitulată Elegie pentru estetic. Titlul îmi fusese sugerat de Elegia pentru canon care deschide celebra carte a lui Harold Bloom despre Canonul occidental. Descriam în conferința mea, rostită la Cluj în cadrul "Zilelor revistei Echinox", atacurile succesive asupra esteticului cărora generația mea de
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
Nicolae Manolescu Am ținut acum doi ani o conferință, pe care ulterior am publicat-o, prescurtată, în ziarul Curentul, intitulată Elegie pentru estetic. Titlul îmi fusese sugerat de Elegia pentru canon care deschide celebra carte a lui Harold Bloom despre Canonul occidental. Descriam în conferința mea, rostită la Cluj în cadrul "Zilelor revistei Echinox", atacurile succesive asupra esteticului cărora generația mea de critici literari, îndrăgostiți de frumos și de formă
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
perpetua căutare. În 1906, Maurice Barrès dedică Voyage de Sparte Annei de Noailles care, asemeni lui Pierre de Ronsard, își descoperă străbunii pe malurile Dunării. Poetul renascentist, Pierre de Ronsard, descendent al banului Mărăcine, scrisese în 1554 Le Bocage, sensibilă elegie adresată prietenului sau Remy Belleau. „ Or, quant à mon ancêtre, îl a tiré să race/ D’où le glacé Danube est voisin de la Thrace.” Anna de Noailles reia ideea în Souvenir des Aïeux, încheind cu dedicația lui Maurice Barrès la
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
hedonism tenace, apar și micile „descoperiri”, cum e acest vers cutremurător prin simplitate și prin puterea de insolitare a unei aparente banalități, formulate de obicei în fel și chip de poeți: „îmi place să mor” (p. 146). E, stenografiată, marea elegie a lui Ion Monoran.
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
la Kioto.- /conform celui mai tainic plan/ (rămas, până și ei, abscons). Nota: * "Ca în romanul lui Natsume/Soseki, care-ncepe cu: /" Sunt o pisică, însă nu/ mi s-a dat, încă, nici un nume" (Achat și-achat). Cât despre Denisa Comănescu, elegia ei despre motanul Pessoa a dus, cum bine știm, la sigla colecției Raftul Denisei de la Humanitas. Nu mulți l-or fi citit până acum pe Sesto Pals (Simion Șestopal, n. 1913 la Odessa), poet suprarealist român, trăitor din 1970 în
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
toxică, un torent/ albastru de cianură zvîgnind bifurcat din gura păianjănului,/ mai puternic decît un cașalot, mai fragil decît o eprubetă: sînt un visător incurabil." Strofa e prima din Autoportret într-o flacără de brichetă, poemul ce deschide Monștri ai elegiei, din Poeme de amor, volumul emblematic al generației optzeciste, cel amînat la apariție, în 1982, din pricina acuzației de obscenitate. Aici s-a deschis, în jocul meu, volumul întîi din Plurivers. Postmodern, hazardul a vrut ca Mircea Cărtărescu să fie poet
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
cum ar fi cel al lebedei. Nici vorbă de act stenic, creator, masculin, diurn, și nici de extaz feminin lunar, ci de o presimțire a împreunării cu arhetipul androgin, întrepătrundere între nedesăvârșirea omului și perfecțiunea autosuficientă, mortală a sferelor. Volumul Elegiile negre (Editura Tibo, 2008, ll0 p., cu un text în loc de postfață semnat de N. Oprea, apărut în 2004) alcătuit din două secțiuni "Poeme în singurătate" și "Elegiile negre" (XXXIII plus "Ultima elegie") conturează un același autor cu fundaluri simbolice și
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
arhetipul androgin, întrepătrundere între nedesăvârșirea omului și perfecțiunea autosuficientă, mortală a sferelor. Volumul Elegiile negre (Editura Tibo, 2008, ll0 p., cu un text în loc de postfață semnat de N. Oprea, apărut în 2004) alcătuit din două secțiuni "Poeme în singurătate" și "Elegiile negre" (XXXIII plus "Ultima elegie") conturează un același autor cu fundaluri simbolice și memorie arhaică: "Marea se dezbracă/ de fiecare val, până când/ rămâne goală./ Oricum, nimic/ nu o poate desprinde din/ îmbrățișarea pământului/ din înlănțuirea cerului/, din fuga magică a
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
omului și perfecțiunea autosuficientă, mortală a sferelor. Volumul Elegiile negre (Editura Tibo, 2008, ll0 p., cu un text în loc de postfață semnat de N. Oprea, apărut în 2004) alcătuit din două secțiuni "Poeme în singurătate" și "Elegiile negre" (XXXIII plus "Ultima elegie") conturează un același autor cu fundaluri simbolice și memorie arhaică: "Marea se dezbracă/ de fiecare val, până când/ rămâne goală./ Oricum, nimic/ nu o poate desprinde din/ îmbrățișarea pământului/ din înlănțuirea cerului/, din fuga magică a ochilor tăi/ rătăciți sub pașii
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
a devenit un fel de a doua natură: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea.// Păgân uneori, o pun icoană/ alături de Preacurata." Desigur nu lipsesc sintagmele discursive, prozaice, unele prețiozități de exprimare tip "mulțime degringolată", "zarea indefinită" etc. Secțiunea de "Elegii negre" aduc ca noutate dezamăgirea politică a poetului, în ciuda democrației și a libertății instaurate odată cu dispariția insului ce îl "obseda": "Oamenii, gurile rele spun că / a fost ucis de aplauze". De vreme ce idealurile Revoluției din Decembrie 1989 au fost măcinate precum
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
de aplauze". De vreme ce idealurile Revoluției din Decembrie 1989 au fost măcinate precum malul de valurile mării (altă obsesie a poetului în această carte): "pe mare, se află trupurile înecate cu / cărțile în mână/ Pe fiecare carte scrie:/ democrație, libertate". Dacă elegia XXVI ne dă o idee-imagine despre condiția noastră de ostateci damnați și condamnați sub zodia morții nivelatoare, ultima elegie este un fel de epitaf și profeție politico-poetică: Nu m-am gândit / ce am să fac în timpul morții/de atâta democrație
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
poetului în această carte): "pe mare, se află trupurile înecate cu / cărțile în mână/ Pe fiecare carte scrie:/ democrație, libertate". Dacă elegia XXVI ne dă o idee-imagine despre condiția noastră de ostateci damnați și condamnați sub zodia morții nivelatoare, ultima elegie este un fel de epitaf și profeție politico-poetică: Nu m-am gândit / ce am să fac în timpul morții/de atâta democrație și libertate.// Morții mele cel mai rău îi pare/ că și-a pierdut mințile pentru poezie./ De aceea, eternitatea
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
Oltenia. Pe toată durata vieții sale, Eminescu s-a bucurat de prietenia ardelenilor și a fost bucuros să fie prieten cu aceștia, de la studiile din Cernăuți (când îl cunoaște pe năsăudeanul Ionel Neamțu, la moartea căruia va scrie o vibrantă elegie), la popasul blăjean (când se împrietenește cu Ștefan Cacoveanu, Grigore Dragoș, Filimon Ilea, Elie Damian Domșa, Ion Orga ș.a. ce vor lăsa mărturii prețioase despre acest moment din biografia poetului), la studiile din Viena (Slavici, Aurel Mureșianu, N. Teclu ș.a.
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
grup de amici nu-și pot stăpâni râsul în fața evidenței că un prieten comun a comis ridicola greșeală de a muri. Din pricina asta, pentru că l-am cunoscut și l-am îndrăgit atât de mult, am refuzat să împărtășesc lamentări și elegii pentru Julio Cortázar. Am preferat să mă gândesc mai departe la el așa cum neîndoios își dorea, cu satisfacția imensă că a existat, cu bucuria copleșitoare de a-l fi cunoscut, și cu recunoștința că a lăsat lumii o operă poate
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt, ca și la Brumaru, de pildă - cu care se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]