1,706 matches
-
De asemenea, a început o campanie de represiune contra comunității șiite. 90 de membri ai influentei familii de clerici șiiți al-Hakim, dintre care doi membri de seamă Mohammad Baqir al-Hakim și Abdul Aziz al-Hakim se opuneau regimului lui Saddam din emigrație, au fost arestați, 6 fiind spânzurați. Represiunea împotriva kurzilor a vizat 8 000 de membri ai clanului Barzani, puși să defileze prin Bagdad, după care au fost împușcați. Începând din 1983, campania de represiune contra kurzilor irakieni s-a intensificat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
diplomatice. Ambasadorul Burtică s-a pronunțat pentru reglementarea situației Bisericii Române Unite (aflate pe atunci în ilegalitate), între avantajele acestui fapt fiind acela că aniversarea în 1968 a 50 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, organizată de greco-catolicii din emigrație, să nu aibă un pronunțat caracter ostil regimului de la București. În urma intervenției sale, un emisar al Sfântului Scaun a primit permisiunea de la Departamentul Cultelor de a-l vizita la 31 octombrie 1968 pe cardinalul Iuliu Hossu, aflat în domiciliu forțat
Cornel Burtică () [Corola-website/Science/308338_a_309667]
-
Frontului Studenților Democrați", organizație antifascistă controlată de comuniști în anii ’30, a petrecut anii războiului în URSS. (În 1941, a dezertat din armata română fugind spre liniile sovietice, apoi a fost deportat în Siberia, iar în final s-a alăturat emigrației politice de la Moscova). S-a întors în România în 1946. A fost adjunctul ministrului Comerțului Exterior între 1949-1952. În 1952 a fost exclus din partid și destituit odată cu îndepărtarea grupului Luca-Pauker-Georgescu. În 1956 este numit ministru al Comerțului Interior (1956-1959
Gogu Rădulescu () [Corola-website/Science/308334_a_309663]
-
stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest. Existența timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației (evadați - ""Republikflucht"" în germană): de la 2,5 milioane, în perioada 1949 - 1962, la numai 5.000 - între 1962 și 1989. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
Maxim Gorki s-a născut aici în 1868, în romanele sale el descriind în mod realist viața posomorâtă a muncitorimii orașului. Cât încă marele romancier era în viața, orașul a fost rebotezat în cinstea sa Gorki, dupâ reîntoarcerea scriitorului din emigrație în 1935, la invitația lui Stalin. Orașul și-a reluat vechiul nume în 1991. Până în acest moment, Nijni Novgorod a avut statut de oraș închis, datorită numeroaselor intreprinderi și laboratoare de cercetare cu caracter militar secret. Fizicianul și laureatul Premiului
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
ale Germaniei, aduse de emigranți în secolul al XVIII-lea. Dialectul șvăbesc s-a format treptat și s-a dezvoltat permanent. El se caracterizează prin formele prescurtate ale cuvintelor și utilizarea diminutivelor. Acest dialect este în curs de dispariție datorită emigrației șvabilor în Germania și a neutilizării lui de către tinerele generații.
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
s-a accentuat, dar mai ales din motive economice, în rândul meglenoromânilor și aromânilor s-a pus problema emigrării în România. Unii dintre fruntașii lor deja emigrați aici în urma persecuțiilor anterioare au susținut această idee, alții au fost împotriva ei. Emigrația a început în 1925 și a culminat în 1926. Cei sosiți în România au fost așezați în Cadrilater, partea de sud a Dobrogei anexată în urma Războaielor Balcanice, și de unde populația turcă emigra treptat. Așezarea meglenoromânilor a decurs greoi, isuficient organizat
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
puține date, dar, se știe totuși, că ele au avut loc spre marile orașe mai apropiate cum ar fi București, Pitești, Târgoviște, ea numindu-se mișcare internă. Mai există și un alt tip, numit mișcare externă, care este însă nereprezentativ. Emigrația, spre exemplu, este foarte redusă, fiind reprezentată după datele oficiale de un număr de aproximativ 15 persoane la nivelul anului luat ca reper, ea realizându-se către S.U.A. și statele din U.E. în principal, iar imigrația este reprezentată de o
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
de gene" și apar organismele hibride. Prin migrație se poate schimba frecvența alelelor sau poate apărea o variație genetică în cadrul populației. Astfel, prin imigrație se poate introduce un nou material genetic în fondul genetic al populației, în timp de prin emigrație se poate înlătura material genetic. Fluxul genetic poate fi împiedicat de anumite obstacole cum ar fi lanțuri montane, oceane, deșerturi sau chiar construcții de mari dimensiuni ca în cazul Marelui Zid Chinezesc, care a împiedicat fluxul genetic al plantelor din
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
România îi ajutau economic pe acești evrei, care trăiau într-o mizerabilă sărăcie în cele patru orașe în care existau comunități evreiești de mii de ani : Ierusalim, Hevron, Tiberias și Țefat. După Congresul sionist de la Focșani, 1881, a început o emigrație evreiască organizată spre Israel (1.332 evrei din România numai în anul 1882). Tânărul stat român, inițial încă vasal al Imperiului Otoman (1859-1878), nu acorda cetățenie evreilor pe motivul că era definit ca stat ortodox, iar catolicii, protestanții, musulmanii și
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
yiddish. Dintre aceștia din urmă, la sfârșitul veacului al XIX-lea, un mare val de emigranți săraci au părăsit România mergând pe jos în drumul lor spre Apus sau spre Palestina, otomană la vremea respectivă, pentru dânșii „Țara Israel”. O emigrație sionistă de proporții mai reduse a continuat, în pofida interdicțiilor autorităților turcești. În decursul celui de al doilea Război Mondial, un al doilea val de emigranți s-a produs, sub auspiciile societății evreiești „Aliyah” (condusă de Șmuel Leibovici și de Eugen
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
sistat plecările libere. Începând din 1958 și până în 1965, la moartea lui Dej, 107.540 de evrei români au emigrat în Israel. Media anuală a fost de 13.400 de persoane. Din 1969 și până la căderea lui Ceaușescu în 1989, emigrația evreiască s-a stabilit la o medie de 1.990 de persoane pe an. Actele antisioniste și anti-evreiești ale regimului comunist nu au stăvilit dorința majorității etniei evreiești de a emigra spre statul evreiesc nou creat (în 1948), Statul Israel
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic. Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme. În noaptea invaziei 'Prezidiumul Cehoslovac' a
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
Arad al inginerului inventator Aurel Vlaicu. Sala Memorandului cuprinde fotografii și documente care evocă protestul politic al românilor la curtea de la Viena (1892) cu privire la drepturile lor naționale. În continuare, ampla prezentare a primului război mondial, împreună cu mișcarea voluntarilor și a emigrației române au darul ăa pregătească vizitatorul pentru înțelegerea procesului istoric al prăbușirii imperiilor țarist și austro-ungar. Sala Unirii ilustrează desăvârșirea procesului de constituire a statului național român, subliniind rolul marcant al Aradului în cursul lunii noiembrie 1918 pentru organizarea Marii
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
de persoane au părăsit Regatul Ungariei. Dintre aceștia, cca. 1 milion au fost ne-maghiari, iar 400.000 erau etnici maghiari. Ungurii, care erau cel mai larg grup etnic în regat (48,1% la recensământul din 1910), au participat la emigrație cu doar 28%, iar grupurile etnice ne-maghiare care constau în 51,9% din populație au participat la emigrare cu 72%. În fiecare an app. 26.000 unguri și 66.000 ne-unguri au emigrat din Regatul Ungariei. Principalele centre
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
și Engleitner, Eggenreither și Stieger - . Ulterior însă, pentru că disuasiunea nu a funcționat, măsura a fost extinsă asupra unor grupuri întregi de populație. Se știe că, după încheierea Păcii Westfalice, din 1648 în Imperiul German s-a instituit o "lege a emigrației libere" ("freies Auswanderungsgesetz") cunoscută sub denumirea latină de "flebile beneficium emigrationis", care regla relațiile între țările catolice și cele evanghelice ale imperiului. Această lege le garanta țăranilor o emigrare demnă, oferindu-le un interval de trei ani în care să
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
externe Adrian Severin a exprimat în fața ministrului german de externe Klaus Kinkel scuzele statului român pentru nedreptățile la care a fost supusă populația de origine germană din România, prin deportările în Uniunea Sovietică, deportarea șvabilor în Bărăgan și pentru comercializarea emigrației practicată de regimul Nicolae Ceaușescu în anii 1970 și 1980.
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
în prezent, din totalul populației active, de 10,5 milioane persoane. O estimare comparativă arată că nu-mărul românilor plecați la muncă în străinătate în 2009 se situează undeva între 2.800.000 și 3.000.000 de persoane, însă fenomenul emigrației nu este exact cuantificat. Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane. Puțin timp după revoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 de milioane de
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
2010, în statele membre UE se aflau aproximativ 2,5-2,7 milioane de imigranți români. Cu 2,8 milioane de emigranți luați în evidență de Banca Mondială la nivelul lui 2010, România se situează pe locul 18 în lume în privința emigrației. Aproximativ 45.000 de străini sunt prezenți pe piața locală a forței de muncă, dintre care circa 30.000 de muncitori. Numărul imigrărilor în România rămâne redus (10.000 de persoane în 2008, cu 5% mai mult decât în anul
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
mod tradițional, Internațională era cântată cu mâna dreaptă ridicată și cu pumnul strâns în semn de salut. Versiunea în limba rusă a fost făcută prima oara în 1902 de Arkadi Iakovlevici Kots și a fost tipărită la Londra în ziarul emigrației ruse "Жизн (Viața)". Această versiune avea numai trei strofe, față de cele șase ale versiunii originale franțuzești. Mai tarziu, versiunea în limba rusă a fost extinsă și modificată. În numeroase țări europene, Internațională a fost declarată ilegală la începutul secolului al
Internaționala () [Corola-website/Science/303823_a_305152]
-
pe baza legii mai sus-menționate. Legea securității interne McCarran din 1950 a fost numită "singura lege importantă a epocii mccarthy-iste". Valoarea ei practică a fost foarte scăzută, limitându-se la hărțuirea legală a suspecților. În 1952, a fost votată Legea emigrației și naționalității, sau Legea McCarran-Walter. Această lege permitea autorităților să deporteze emigranții sau cetățenii naturalizați implicați în acte subversive, ca și să interzică intrarea în țară a persoanelor suspectate de apartenență la organizații comuniste. Este dificil de estimat numărul victimelor
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
oportunistă pentru diversiune, putând să fie exploatată de scopurile politice curente în orice direcție". În continuare, autorul sublinia că, în acest câmp de acțiune, nu au existat niciodată legături ideologice sau organizatorice comune între Germania și Polonia. Reprezentanții legitimi ai emigrației prometeiste s-au aliat cu Polonia, demonstrând o loialitate politică remarcabilă. În anii 1918-1939, în conformitate cu afirmațiile lui Charaszkiewicz, conducerea prometeistă poloneză a urmărit cu consecvență mai multe principii. Principalul scop al Prometeismului era eliberarea de sub jugul imperialist rus a oricărui
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
Główny"). Afacerile prometeiste au fost preluate de șefii succesivi ai Marelui Stat Major, generalii Władysław Sikorski și Stanisław Haller și de șeful contrainformațiilor (secția a II-a a Marelui Stat Major - "Oddział II"), colonelul Ignacy Matuszewski. Polonia a colaborat cu emigrația politică prometeiană care se afla în contact oficial cu ministerul de externe polonez, cu oficiile diplomatice poloneze din Istambul, București, Praga, Teheran și Paris și cu Marele Stat Major Polonez. În 1922, primul grup de ofițeri georgieni, recomandați de guvernul
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
putere, guvernele poloneze care au urmat au eliminat chestiunea prometeristă de pe agenda lor. În URSS era realizat programul naționalitățior conceput de Stalin, prin crearea republicilor sovietice autonome, în paralel cu eliminarea oricăror încercări de obținere a independenței. Contactele poloneze cu emigrația prometeistă au fost menținute fără știrea și consimțământul guvernului polonez. A patra perioadă (1926-1932), de la revenirea lui Piłsudski la putere după "Lovitura de stat din mai" (1926) până la semnarea "Pactului de neagresiune cu Uniunea Sovietică", a fost perioada cea mai
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
perioadă, (1926-1932), circumstanțele politice favorabile externe și interne, finanțarea adecvată și mai presus de toate, încrederea mutuală între participanți, au dus la un nivel deosebit de ridicat al activităților prometeiste, în diferitele domenii de activitate: propaganda, politica și activitatea în rândurile emigrației prometeiste din Polonia, cât și în propaganda externă. Au fost ținute conferințe regulate pe diferite teme prometeiste, cu implicarea lui Tadeusz Hołówko și a altor fruntași ai mișcării. Proiectul prometeist a fost încredințat serviciilor de contranformații ale armatei doar pe la
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]