1,678 matches
-
rezervă viitorul. În fața noastră , în dreptul clasei V B s-a oprit o doamnă, care urma să ne fie atât doamna dirigintă, cât și profesoară de matematică. Ne-a atras la dumneaei căldura și blândețea.Vedeam în față o doamnă elegantă, emoționata la rândul ei deoarece urma să fie, din nou, “mama” unor bobocei. Mergând în clasă am făcut cunoștință cu doamna profesoară și am aflat că se numea OLGA LASCĂR, un nume care îmi va rămâne pentru totdeauna în inimă. Anii
Mulţumesc, doamnă profesoară Olga Lascăr. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Mihai Simona Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1857]
-
a anunțat, că noi, cei din clasa I C, vom învăța cu doamna Viorica Dăscălescu. Nu știam cui trebuie să-i mulțumesc pentru acest lucru. Poate părinților, care m-au dat la această școală, sau poate lui Dumnezeu. A intrat emoționați. Parcă toate erau făcute numai pentru mine, pentru colegii mei. Clasa, băncile, florile ne-au primit cu căldura lor. Cu ajutorul dumneavoastră, am ornat clasa care, de la o zi la alta era tot mai frumoasă și mai primitoare. Nu pot uita
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
mai întotdeauna, pe deasupra Sinaiei, în drum spre Ploiești și București. În formație de zeci, dacă nu de sute, se auzea de departe vuietul elicelor și erau așa de vizibile străluceau la lumina soarelui -, că Mihai al nostru le număra și, emoționat, ne spunea cîte au fost. 78 După 23 august 1944, au început să treacă armatele sovietice, în drum spre Germania. Aceste "victorioase" armate erau echipate, din cap pînă în picioare, de către Statele Unite. Tancurile, tunurile, mitralierele, armele, camioanele, jeep-urile, cutiile
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
n. red.). Deși eram obișnuit s-o fac singur. La fel, poate, trebuia să se-ntîmple și-n vara asta. Spun aceasta fiindcă rămîn să mă emoționez în continuare în fața multor amănunte, în timp ce Adrian, pe care nu l-am văzut niciodată emoționat, a surîs deseori sceptic privindu-mă. Deh! De la 1 august sînt în munți! A fost prea cald în Sud. Căldura nu-mi convine deloc. Desigur, atunci cînd este excesivă. Cum a fost anul acesta. La întoarcere, în București, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
foarte tare. N-am asistat niciodată la ceva așa de înspăimântător. Copilul a fost scos pur și simplu, eu însă-mi i-am administrat Sittei cloroform și i-am ajutat pe doctori, pe post de moașă. Am fost teribil de emoționată, dar slavă Domnului că pot întotdeauna să-mi păstrez calmul în situațiile de urgență. Dar, când în final, copilul a fost scos (în acel moment, eu o țineam pe Sitta de un picior), l-am auzit țipând și am văzut
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
-se lt. col. Focșăneanu, comandantul Batalionului I Vânători de Munte, i l-a încredințat pe Mihai pentru funcția de comandant al Plutonului I, din Compania I. După discurs, Carol și-a îmbrățișat fiul, strângându-l tare la piept, fiind poate mai emoționat decât acesta. (Vezi foto nr. 16.) Mihai a trecut în fruntea unității sale militare și a deschis defilarea trupelor. După defilare, Carol, Mihai și oaspeții invitați la ceremonie s-au deplasat la Reședința Regală din Sinaia. Ajungând la Foișor, lui
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
înconjoară. Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingașei flori, și pictori faimoși și-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin florii de cireș, ca omagiu, cu suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri: Ninge pe covorul de iarbă, Se scutură florile-n grabă Prin zborul dragoste-lumină... În suflet am pace sublimă, Căci mâine cireșele coapte Vor fi... doar un vis printre șoapte! Numele meu în kanji este „Hana
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
atenție, pe felia noastră de pâine. Mama cu Bebi s-au prezentat ultimii în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În el doctorandul de la Ithaca. Caută să-mi explice cum e posibil c-a putut lipsi un an, lăsându-și ferma pe seama unui salariat. Lucru extrem de rar În SUA. Dar faptul se explică prin participarea la beneficii. Ne despărțim destul de emoționați. După o oră suntem În orașul cetății universitare Berkeley. Aici vizităm Întâi pe doamna Jones, mama lui Willy. Ne amintim de Ithaca și de iarna de acolo. De aci urcăm coasta de nord a orașului Berkeley și ne oprim În fața
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și i-a spus acestuia că nu mai știe ce e cu el, fiindcă e bătut în cameră de Sorin Pintilie și de ceilalți din 'comitet'. Lazăr l-a chemat pe Pintilie și l-a întrebat ce face în cameră. Emoționat, acesta i-a răspuns: 'Tovarășe director, noi, tineretul cu convingeri comuniste, batem pe bandiții ăștia ca să declare tot ce au ascuns la Securitate'. 'Mă, ticălosule', l-a întrerupt Lazăr, 'unde te crezi tu aici? Cine ți-a dat voie, banditule
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu celălalt înfipt în căruță, făcând un efort, s-a cocoțat sus, cu hățurile în mână. Am văzut mulți comedianți a căror agilitate m-a uimit, dar acest țăran tânăr ce își ducea cu atâta avânt piciorul de lemn ma emoționat. Tot el, la Dragoslavele, la Oituz, la Mărășești, cu figura arămită de soare și trasă de suferință, cu ochii dilatați, se ridica din șanțuri cu grenada în mână și cu o dexteritate de jongleor azvârlea mingea omorâtoare în dușmanul țării
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
președinte care face apel la spiritul de ordine al mulțimii, să restabilească liniștea. Comisia juraților își face intrarea. O tăcere desăvârșită se face în sală. Fiecare jurat poartă la butonieră „zvastica” cu funde tricolor. Primul jurat se ridică grav, profund emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul durează câteva minute. Președintele restabilește din nou liniștea. Primul jurat dă citire emoționat întregului verdict, prin care comisia de jurați răspunde „Nu” la toate întrebările. Președintele dă apoi ordin să fie introduși acuzații. Corneliu Codreanu este dus pe brațe în sala de ședințe de colegii lui îmbrăcați cu Pentă tricoloră. În sală izbucnesc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pași în carieră. Îl aștepta în fiecare seară la Răcaru, cu câteva ore înainte să se deschidă, pentru a repeta la pian. — Am adus aici o mapă cu tot felul de doine și romanțe, domnule Fernic, i-a răspuns el, emoționat. — Nu, nu, nu, nu, nu... Nu sunt niciun domn și nici dumneata nu ești. Câți ani ai, puștiule ? — Douăzeci. — Ei, bun, nici nu-ți sunt atât de bătrân, abia ce-am împlinit și eu douășapte. Sunt doar mai călit printr-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În scurtul moment de derută, Pribeagu își înșfacă halba lui și o aruncă, cu o țintă nemai- pomenită, direct în capul altei matahale. — Frumos ! remarcă Fernic. Nici eu n-o dădeam cu așa stil. Același lucru încearcă și Cristi, însă, emoționat, aruncă cu halba peste ei. — Ei, tu mai ai de lucrat, tinerețe, râde tot Fernic, și imediat îi trage pe amicii săi în spatele barului, care era la numai câțiva metri. Barmanul nici vorbă să se ia de ei, stătea într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
multe, credeți-mă, nici nu înțeleg. Sau nu vreți să înțelegeți. — Ce contează ? Eu vând iubirea câte-o noapte. Sau o oră. Pot fi orice vă doriți dumneavoastră. Dacă într-adevăr vă place, pot să fiu, cum s-ar spune, emoționată. Și să vă sărut tandru și să mă prefac că sunt vrăjită de romantismul dumneavoastră. Câteva minute, o zi, o săptămână, cât vă permiteți. Dar am fost sinceră și v-am oferit un sărut sincer, ar trebui să fiți recunoscător
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vor degenera sau se vor schimba într-un fel în care nimeni nu își dorea. Nu le puteai citi pe buze, căci parcă le aveau lipite, dar le puteai vedea temerile în priviri. Cristi era tot mai nervos și mai emoționat cum se apropia de Cotroceni. Se gândise de nenumărate ori să se întoarcă din drum și să rămână cu imaginea Reginei Maria tânără, frumoasă, dar mai vie, într-un costum tradițional, zâmbind dimineața într-o grădină de flori de toate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și sala. Și, Mișule, ți-am mai spus de o sută de ori, zâmbește, omule, mai mult. Ce ești așa crispat ? Cum mă întorc cu privirea la tine te văd așa concentrat acolo, de parcă te chinui, te strofoci, speriat și emoționat. Nu te mai gândi la public, închide ochii, relaxează-te puțin, Doamne iartă- mă, că nu se supără nimeni dacă scapi un acord. Mai fumăm o țigară, maestre ? N-ați fumat pân-acum ? — Abia ce-am tras câteva fumuri, nea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se ridică, cu mic-cu mare, se adună În jurul „bunului Despot” și Îl ajută să scape de necaz, iar mai marii lumii Îi strâng emoționat mâna. Nu ai cumva impresia, În fața unei asemenea Figuri, de a trăi Încă o dată Istoria și priveliștile ei mărețe de groază, iar vechile idei și principii despre libertatea și demnitatea persoanei seamănă tot mai mult cu acele costume uzate, purtate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decembrie și martie ’90, timpul Întârzierii mele, deoarece ne mutasem din rue de Ponthieu (Champs-Elyséesă În cartierul Montparnasse, 18 rue Littré, și a trebuit să instalez mobila și să fac funcțională noua locuință; „vocile” unor amici, altfel calde și prevenitoare, emoționate adeseori când mă auzeau, se schimbaseră Într-un fel „nesigur și ușor halucinant”; nu mă mai sunau, prinși deodată În noul turbion al „afacerilor politice și literare”, iar, când i-am sunat eu În câteva rânduri - de la Doinaș și Liiceanu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de zgomote și de forfota umană din jurul tău? Că ești, firește, fericit și emoționat că ai ajuns la Paris, unde te afli pentru prima dată, că speri ca orașul să-ți placă (de fapt, știi foarte bine că o să-ți placă, ești programat pentru o juisare culturală) și spui o propoziție-două despre colțul obscur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de nestins, Adrian mi-a făcut o surpriză: s-a prezentat în jurul orei șase, cu o zi înainte, după-amiaza, în ușa camerei pe care o ocupam la Pelișor, împreună cu... Nichita și noua sa iubită, tânăra și frumoasa poetă Gabriela Melinescu. Emoționat, văzându-i pe toți trei în ușă, am spus o frază ce urma apoi să circule, prin „bunăvoința” lui Titus, dar și a altora, deja invidioși pe cărțile și pe fervoarea mea de destin, probabil, în cancelariile cele mai înalte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îngroapă anul vechiu). Vladimir iese și-l bate iar. Iese și Antoșa să-i despartă; scandal, huiet, geamuri sparte. La jurați e interesantă chioara Lupacec. Mai interesantă e Antonina Dombrowska, care se comportă ca o adevărată eroină de dramă. E emoționată, răsuflă greu, înălțând capul cașicum s-ar înăbuși, vorbește la început cu dificultate. Depune favorabil acuzatului, care-i cam sărit când se-mbată și a rămas cu această meteahnă de la războiu. "Eu sunt singura vinovată", declară ea, cașicum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care a fost Eminescu. Poetul trebuie să pătrundă realitatea și s-o disece fără a o vesteji. Curiozitatea lui cată să fie atentă și delicată. Altfel face ca pruncii care strică jucăriile. Emoționat ca un om care se pregătește de drum lung... Personagiile oneste dintr-o piesă trebuiesc astfel construite încât să le saluți dacă le-ai întâlni pe stradă... Un scriitor a făcut o carte, pornind cu o intenție și ajungând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]