1,702 matches
-
de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Etnicii germani au imigrat în anul 1940 în Germania, împreună cu preotul paroh Francisc (Franz) Gaschler. Parohia Solca a fost desființată în anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul războiului, pr. Jósef Kledzik, paroh de Solonețu Nou (1939-1942), a păstorit și comunitățile romano-catolice din Solca si Arbore. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Solca s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
atunci obștea a hotărât să construiască o biserică mai mare, iar biserica veche să se desfacă și să se dăruiască comunității ortodoxe din Bucșoaia. Astfel, la 18 mai 1855, după săvârșirea unei liturghii de către parohul Teodor Ianovici, cu participarea majorității enoriașilor, vechea biserică a fost desfăcută și strămutată. Construirea noii biserici de lemn din Capu Satului se leagă de numele preotului Teodor Ianovici, care fusese numit ca administrator parohial la 23 decembrie 1854. Acesta era originar din Cozmeni (Coțmani), unde se
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
construirea acestei biserici a avut-o Ioniță Dominte Șalvariu din Fundu Moldovei, acesta fiind considerat ctitor atât în decretul de sfințire din 1858, cât și în Șematismul Arhiepiscopiei Cernăuților din 1908. Pe lângă acesta, au contribuit în măsură mai mică și enoriașii Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”. Printre aceștia, s-a remarcat enoriașul Elie Popescu-Dorneanul și soția sa, Paraschiva, care au donat policandrul cel mare, o clopotniță de lemn și 300 de florini. Biserica a fost sfințită la 5 mai 1858, de sărbătoarea
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
Fundu Moldovei, acesta fiind considerat ctitor atât în decretul de sfințire din 1858, cât și în Șematismul Arhiepiscopiei Cernăuților din 1908. Pe lângă acesta, au contribuit în măsură mai mică și enoriașii Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”. Printre aceștia, s-a remarcat enoriașul Elie Popescu-Dorneanul și soția sa, Paraschiva, care au donat policandrul cel mare, o clopotniță de lemn și 300 de florini. Biserica a fost sfințită la 5 mai 1858, de sărbătoarea Sf. Mucenițe Irina, de către arhimandritul Artemon Bortnic, starețul Mănăstirii Putna
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
a început construcția unei clopotnițe și a unui praznicar, care au fost finalizate de succesorul său, preotul Vasile Greșanu (1984-1994). Parohul Teodor Giosan a renovat biserica, pictând-o și înzestrând-o cu obiectele de cult necesare, cu sprijinul financiar al enoriașilor și a preotului Axel Baver din Germania. În perioada 2001-2009 preotul Giosan și inginerul Alexandru Șandru-Alboi au construit pe Strada Izvorul Alb o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, care este filie a Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”. În curtea bisericii, înspre
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
de piatră și anume: Biserica este înconjurată de un cimitir vechi. În apropierea absidei altarului se află mormintele unora dintre preoții care au slujit la această biserică, iar în apropierea peretelui sud-estic sunt mai multe cruci de piatră ale unor enoriași decedați în secolul al XIX-lea, unele dintre ele având inscripții cu caractere chirilice. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți parohi: Pe lângă preoții parohi, în anumite perioade au activat și preoți cooperatori (de ajutor) printre
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
hotărât închiderea toate bisericile care au mai puțini credincioși de 2000 de persoane, printre care și trei biserici maghiare (inclusiv Biserica Sfântul Emeric al Ungariei din Cleveland, o biserică de mai mult de 100 de ani și peste 600 de enoriași). Decizia episcopului de a închide cca 50 de biserici (între ele mai multe biserici catolice minoritare) și vânzarea lor către oameni privați era criticată de guvernul maghiar, de deputații din Ohio (de exemplu de Dennis Kucinich) și a provocat reacții
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
susținere. În septembrie-octombrie 1896, ultimele morminte aflate în jurul bisericii au fost strămutate în cimitirul orașului. Ca urmare a avariilor provocate de cutremurul din 1894, Episcopia Romanului a hotărât la 8 august 1898 suspendarea definitivă a slujbelor religioase din această biserică, enoriașii fiind preluați de bisericile Sf. Nicolae și Maica Precista. În anul 1900, preotul Ioan Andreescu, protopopul de Tecuci, a trimis un memoriu primarului în care a menționat că ""lipsa bisericii catedrale este mult simțită de întregul oraș"". În urma acestor demersuri
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
tehnica fresco de către un pictor anonim și s-a refăcut în totalitate acoperișul lăcașului de cult. După cutremurul din 1940 s-au efectuat lucrări de consolidare a pereților bisericii. După preluarea puterii de către comuniști (1948), preotul din Lețcani și unii enoriași au avut de suferit de pe urma autorităților. Preotul paroh Dumitru M. Popa, născut la 18 ianuarie 1915 în comuna Focuri (jud. Iași), a fost acuzat de “discuții dușmănoase la adresa regimului” și pentru că îi îndemnase pe săteni să se împotrivească acțiunii de
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
Lețcani, care au contribuit din dragoste pentru ca biserica - casa Domnului - să fie pe măsura credinței lor. Anul Mântuirii 2.000"". În anul 2008, cu avizul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, preotul Ion Leonte a văruit biserica pe exterior. La dispoziția sa, enoriașii au aplicat un strat de mortar peste basoreliefuri și stucaturi, peste care s-a aplicat un strat de var, stricând astfel fațada originală a monumentului. Din cauza faptului că nu avea și avizul Direcției Județene de Cultură, Culte și Patrimoniu Iași
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
refăcut Ierusalimul și Templul. Repatrierea evreilor s-a petrecut în patru etape, ultima în jurul anului 445 î.e.c. În 167 î.e.c., evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene, care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor. Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu "Matitiahu HaHașmonai". Fiii lui, luptători viteji porecliți "macabei" ("Makabim"), au condus pe evrei la victorie și independență, iar unul dintre
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
supranumită „războiul limbilor” și s-a terminat în 1914, când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică. Ulterior, treptat, aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica. Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică, cât și descendenților din părinți evrei, chiar dacă sunt atei sau agnostici, răspunsul la întrebarea „cine este evreu?” este adesea dificil de dat. Astfel, evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă, evreii ortodocși numai pe linie
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale . Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic (impozite suplimentare) și le-au interzis exercitarea mai multor meserii, împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare (de exemplu cămătăria). Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa, prigonirea lor economică, politică, administrativă, culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire. Pe acest substrat, după "emancipare" (ieșirea din ghetouri), deseori tineri evrei au fost
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
sunt recunoscuți ca fericiți, între care și , beatificați de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2001. Diverse ordine religioase romano-catolice sunt prezente în Malta, între care iezuiții, , dominicanii și . Majoritatea membrilor congregațiilor bisericilor locale protestante nu sunt maltezi; enoriașii lor sunt mai ales pensionari britanici care trăiesc în țară și turiști din multe alte națiuni. Există aproximativ 600 de martori ai lui Iehova. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormonii), Biserica Baptistă, și au fiecare aproximativ
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente orchestrale, dintre care mai cunoscute sunt cele ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952) din 1948, cea a compozitorului israelian Paul Ben Haim și cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și Psalmul 126 "Cântarea Treptelor" pe melodia imnului Hatikva. În anii care au precedat declararea independenței Israelului, "Hatikva" era în concurență cu câteva imnuri alternative, mai ales cu cel al "Mișcării Sioniste
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
anunțul mortuar publicat în "Gazeta Transilvaniei", lăsând în urmă un băiat, pe nume Gheorghe, elev în clasa a VII-a la gimnaziu, o fetiță de 11 luni, Eleonora, și pe soția sa Suzana. Înmormântarea sa a pricinuit un protest al enoriașilor Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu și-ar avea locul un credincios unit (greco-catolic). În favoarea înhumării lui Andrei Mureșanu în cimitirul Bisericii de pe Tocile a intervenit însuși mitropolitul Andrei Șaguna, cu îndemnul: „Proștilor
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării. Două cimitire care urmau să fie îngropate de ape, au fost și ele dislocate. Preoții satelor Hangu și Fârțagi, au început cu un an înainte de inaugurarea barajului să-și îndemne enoriașii la slujba de duminică, să-și mute morții în noul cimitir de pe Dealul Chirițenilor. A luat astfel naștere ceea ce avea mai târziu să se numească "„Drumul Morților”" - cel pe care au fost cărate osemintele. Lacul aparține categoriei lacurilor eutrofe - oligotrofe
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
care nu le îndeplineau, dar din care obțineau beneficii materiale. Mulți membri ai înaltei ierarhii bisericești preferau să rezideze la Roma, fiind centrul de putere și de influență al curiei papale, sau la curțile principilor, uitând de asistență și îndrumarea enoriașilor. În ciuda reformei gregoriene, clerul continuă să fie imoral și ignorant, iar papii și cardinalii erau corupți. Papii din timpul renașterii erau susținători ai culturii, astfel, au recurs la fiscalitate excesivă și la "indulgențe" pentru a finanța artiști, generând urmări negative
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
lor). După săvârșirea liturghiei s-a oficiat un părăstas pentru ctitori. La acest eveniment au participat 2.500-3.000 de credincioși, plus oficialități cum ar fi ministrul secretar de stat Vasile Timiș, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu, senatorul Tiberiu Prodan (enoriaș al parohiei), deputații Mircea Irimescu și Gheorghe Coroamă, Dorin Popescu, consul al României la Cernăuți, primarul Adrian Popoiu, preotul romano-catolic Alois Farțadi și preotul greco-catolic Vasile Popovici. Cu această ocazie au fost confecționate, prin monetăria statului, plachete comemorative, s-a
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
la anul 1810”". Lăcașul de cult se află în vatra satului unde, de 200 de ani, credincioșii se adună în fiecare duminică și zi de sărbătoare pentru a participa la sfintele slujbe. În 1843, biserica din Botoșana avea 1.036 enoriași, care erau păstoriți de preotul administrator Constantin Hurjui. Acesta a rămas de timpuriu văduv, prezvitera Domnica Hurjui (1822-1848) decedând la numai 26 ani și fiind înmormântată în dreapta altarului. Pe mormântul său se află o cruce de piatră având următoarea inscripție
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
octo(m)vrie 1848”". Până în 1874, clopotele bisericii erau păstrate în turnul-clopotniță aflată la etajul superior al pridvorului. Atunci a fost construit un turn-clopotniță separat din lemn, situat lângă biserică, înspre vest. În 1876, biserica din Botoșana avea 1.648 enoriași, iar paroh era preotul Nicolai Sbiera. Începând din 1895 a slujit aici ca paroh preotul Ștefan Pavel, născut în 1855, preot din 1883. Acesta păstorea comunitatea din Botoșana și în 1907, iar cantor era Chiril Chiraș, născut în 1867 și
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
de brad și acoperită cu tablă. Are două încăperi, parter și etaj. Prin parterul clopotniței se realizează accesul în curtea bisericii. În 1937 biserica și clopotnița au fost acoperite cu tablă. În anul 1958, prin contribuția și munca voluntară a enoriașilor, s-a refăcut temelia de piatră, s-au înlocuit tălpile și bârnele deteriorate, s-a pus o nouă dușumea și s-a pardosit cu pietre fațada bisericii. În anul 1995 a fost construită în centrul satului o biserică de zid
Biserica de lemn din Mitocași () [Corola-website/Science/317076_a_318405]
-
Florentin Gheorghiu, în timpul căruia s-a montat acoperișul și s-au realizat tencuielile interioare și exterioare, și apoi de preotul Ionel Coca, în timpul căruia a fost finalizată construcția și înfrumusețarea sfântului lăcaș. Construirea noii biserici s-a realizat prin contribuția enoriașilor, cu fonduri din partea Guvernului României și de la Consiliul Județean Suceava. Biserica nouă din Forăști, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", a fost sfințită duminică, 1 august 2010, de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. Acesta a sosit într-o caleașcă
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
la biserica din Hatna, hramul Înălțării Domnului, 1844”"; "„Acest clopot s-au făcut pe spesele parochului George Popoviciu și a comunelor Hatna cu Măreței în anul 1876”". Conform evidențelor proprii, Parohia Hatna (Dărmănești) avea în 1843 în îngrijire 1.515 enoriași, care erau păstoriți de parohul Ilie Tarnowiecki, patron bisericesc fiind baronul Ennakaki von Kristie (Cârste). În 1876, parohia avea 3.604 enoriași, păstoriți de parohul George Popovici, biserica aflându-se sub patronajul lui Nicolai de Cârste și a lui Bogdan
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
cu Măreței în anul 1876”". Conform evidențelor proprii, Parohia Hatna (Dărmănești) avea în 1843 în îngrijire 1.515 enoriași, care erau păstoriți de parohul Ilie Tarnowiecki, patron bisericesc fiind baronul Ennakaki von Kristie (Cârste). În 1876, parohia avea 3.604 enoriași, păstoriți de parohul George Popovici, biserica aflându-se sub patronajul lui Nicolai de Cârste și a lui Bogdan de Prunkul. Începând din 1876 a păstorit aici preotul paroh Eugen Bodnărescul, născut în 1846 și hirotonit preot în 1871. Acesta păstorea
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]