9,341 matches
-
pinocitoză (ingerarea de substanțe solvite) sunt astfel descompuse până la substanțe elementare, care trec prin membrana vacuolară pentru a fi orientate spre locul de întrebuințare. La pluricelulare, digestia se realizează în lumenul diferitelor segmente ale tubului digestiv, sub acțiunea catalitică a enzimelor, furnizate de glandele mucoase din segmentele respective sau din glandele anexe (salivare, pancreas, ficat). Mediul de reacție joacă un rol hotărâtor în aceste procese catalitice. La rândul său, absorbția devine un proces fizico-chimic complicat, de traversare a nutrimentelor prin epiteliul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Digestia gastrică continuă fărâmițarea mecanică a alimentelor începută în cavitatea bucală. Substanțele alimentare sunt reținute în stomac o perioadă suficient de lungă atât în vederea amestecării lor cu sucul gastric, cât și pentru acțiunea catalitică exercitată asupra proteinelor și lipidelor de către enzimele specifice, excepție făcând amilaza salivară, ale cărei efecte încetează la scurt timp după pătrunderea alimentelor în mediul gastric acid. La sugar, în stomac este asigurată și digestia parțială a laptelui. Digestia în intestinul subțire are loc mai ales în prima
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pus în evidență o a treia formă de digestie, digestia de contact (sau de membrană). Ea apare ca etapă obligatorie în momentul în care substanțele alimentare vin în contact cu suprafața externă a membranei celulare intestinale și este asigurată de enzimele structurilor subcelulare (aminopeptidaze, esteraze, lipaze etc). II.4.1. DATE SUMARE DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv format din tractul gastro-intestinal și organele digestive accesorii (glandele salivare, pancreasul exocrin, ficatul și căile biliare) realizează reglarea funcției digestive pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vestibulul bucal și cavitatea bucală propriu-zisă, în care se găsesc organe specializate: limba și dinții. Cavitatea bucală este tapetată cu o membrană mucoasă ce se continuă la nivelul buzelor cu un epiteliu stratificat asemănător pielii. Mucoasa bucală secretă mucus și enzime, dar cea mai mare parte a secreției cavității bucale provine din glandele salivare. Mușchii bucali sunt sub control voluntar, fiind implicați în masticație și parțial în deglutiție. Limba este un organ musculo-fibros acoperit de mucoasă prevăzută cu ridicături numite papile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai ales de combinații ale potasiului (concentrații mai mari decât în sânge), precum și de clor, sodiu, bicarbonați și fosfați. Clorurile din salivă activează ptialina. La rândul lor, substanțele organice sunt reprezentate de epitelii, leucocite și mucină (0,2 g/dl), enzime și alte proteine (0,15 g/dl), restul fiind substanțe organice neazotate. Principala enzimă din salivă este reprezentată de alfa-amilaza salivară (ptialina) care scindează amidonul până la stadiul de maltoză, acțiune continuată și în stomac încă aproximativ 1/2 de oră
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
clor, sodiu, bicarbonați și fosfați. Clorurile din salivă activează ptialina. La rândul lor, substanțele organice sunt reprezentate de epitelii, leucocite și mucină (0,2 g/dl), enzime și alte proteine (0,15 g/dl), restul fiind substanțe organice neazotate. Principala enzimă din salivă este reprezentată de alfa-amilaza salivară (ptialina) care scindează amidonul până la stadiul de maltoză, acțiune continuată și în stomac încă aproximativ 1/2 de oră. Amilaza descompune amidonul copt sau fiert în dextrine, polimeri cu moleculă mai mică. O
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
salivă este reprezentată de alfa-amilaza salivară (ptialina) care scindează amidonul până la stadiul de maltoză, acțiune continuată și în stomac încă aproximativ 1/2 de oră. Amilaza descompune amidonul copt sau fiert în dextrine, polimeri cu moleculă mai mică. O altă enzimă este lipaza - care se găsește în saliva nou-născuților și care descompune tributirina din lapte. În salivă se mai găsește și lizozim, enzimă cu rol bactericid ce distruge capsula glicozidică a microbilor. Recent s-a pus în evidență și o enzimă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2 de oră. Amilaza descompune amidonul copt sau fiert în dextrine, polimeri cu moleculă mai mică. O altă enzimă este lipaza - care se găsește în saliva nou-născuților și care descompune tributirina din lapte. În salivă se mai găsește și lizozim, enzimă cu rol bactericid ce distruge capsula glicozidică a microbilor. Recent s-a pus în evidență și o enzimă proteolitică numită kalicreină, implicată în formarea de plasmakinine, vasodilatatoare locale. Dintre proteine, mucina are rol important în formarea bolului alimentar. De asemenea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
enzimă este lipaza - care se găsește în saliva nou-născuților și care descompune tributirina din lapte. În salivă se mai găsește și lizozim, enzimă cu rol bactericid ce distruge capsula glicozidică a microbilor. Recent s-a pus în evidență și o enzimă proteolitică numită kalicreină, implicată în formarea de plasmakinine, vasodilatatoare locale. Dintre proteine, mucina are rol important în formarea bolului alimentar. De asemenea, în salivă sunt prezente, la 80% din populație, aglutininele sistemului de grupe sanguine AB0, cu importanță în medicina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
O-; prin reacția cu CO2 catalizată de anhidraza carbonică, se formează ionul bicarbonic, al cărui exces transportat prin polul bazal în sânge, determină alcalinizarea din cursul digestiei gastrice. Suficiente necunoscute persistă încă referitor la mecanismul molecular al secreției gastrice acide. Enzima principală a sucului gastric este pepsina. Aparținând endopeptidelor, ea hidrolizează proteinele, atât de origine animală, cât și vegetală. După ce solubilizează proteinele, transformându-se în acid-albumine, le scindează până la stadiul de albumoze și peptone. Secretată de celulele principale ale glandelor fundice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
permite stomacului de sugar să primească o cantitate de lapte apreciabilă în raport cu volumul său. Factorul intrinsec, care la om se formează în glandele regiunii fundice, este o mucoproteină ce favorizează absorbția vitaminei B12, indispensabilă hematopoiezei. Sucul gastric conține și lizozim, enzimă bactericidă identică cu cea salivară. Existența unei diastaze proteolitice ca pepsină în sucul gastric acid a ridicat în mod firesc problema autodigestiei stomacului. Rezistența mucoasei gastrice la acțiunea sucului gastric s-ar datora fie alcalinității protoplasmei, fie unei acțiuni neutralizante
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin fistulă intestinală, filtrat și centrifugat, nu are decât o foarte slabă activitate diastazică. În sucul pur există doar cantități reduse de enterokinază. În schimb, extractele de mucoasă intestinală, ca și conținutul intestinal obținut în cursul digestiei, sunt bogate în enzime. Se pare că puterea enzimatică, multiplă, a sucului este legată de descuamarea celulelor mucoasei. Enzimele intestinale nu sunt eliberate în lumenul tubului digestiv decât odată cu descuamarea celulelor epiteliale. Noile celule migrează treptat de-a lungul membranei bazale spre extremitatea vilozităților
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sucul pur există doar cantități reduse de enterokinază. În schimb, extractele de mucoasă intestinală, ca și conținutul intestinal obținut în cursul digestiei, sunt bogate în enzime. Se pare că puterea enzimatică, multiplă, a sucului este legată de descuamarea celulelor mucoasei. Enzimele intestinale nu sunt eliberate în lumenul tubului digestiv decât odată cu descuamarea celulelor epiteliale. Noile celule migrează treptat de-a lungul membranei bazale spre extremitatea vilozităților de unde sunt eliminate în intestin. Ciclul vital al unei celule epiteliale este de aproximativ 36
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cum aceste celule descuamate sunt lizate în sucul intestinal, este dificil de a se preciza ce revine în activitatea fermentativă secreției glandulare și distrucției celulare. Extrasă din mucoasa intestinală de către Cohnheim (1901), erepsina a fost considerată mult timp ca singura enzimă proteolitică a sucului intestinal. Aceasta acționează asupra polipeptidelor, dedublându-le în aminoacizi și este fără efect asupra protidelor cu moleculă mai complexă. Erepsina este formată dintr-un grup de enzime endocelulare denumite în ansamblu peptidaze, cu acțiuni diferite asupra polipeptidelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cohnheim (1901), erepsina a fost considerată mult timp ca singura enzimă proteolitică a sucului intestinal. Aceasta acționează asupra polipeptidelor, dedublându-le în aminoacizi și este fără efect asupra protidelor cu moleculă mai complexă. Erepsina este formată dintr-un grup de enzime endocelulare denumite în ansamblu peptidaze, cu acțiuni diferite asupra polipeptidelor, tripeptidelor și dipeptidelor. În timp ce carboxipeptidaza detașează din polipeptid aminoacidul purtător al grupării carboxil libere, aminopeptidaza dislocă aminoacizii purtători de grupări aminice. La rândul lor, tri- și dipeptidazele hidrolizează ultimele legături
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se concentrează de 8-10 ori. Constituenții principali ai bilei sunt săruri biliare, pigmenți biliari, colesterol, lecitină, acizi grași, mucină și substanțe anorganice: cloruri de Na, K, Ca, bicarbonați și fosfați. Bila nu este un suc digestiv propriu-zis și nu conține enzime, cu excepția fosfatazei alcaline, ce se excretă prin bilă. Sărurile biliare sunt glicocolatul și taurocolatul de Na și K. Sinteza lor se efectuează în ficat, plecând de la acizii: colic, dezoxicolic, litocolic și chenodezoxicolic, proveniți atât din colesterolul exogen (alimentar), cât și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proteine și o conjugă cu acidul glucuronic, dând naștere la bilirubină hepatică. Procesul are loc în prezența glucuronil transferazei. Bilirubina eliminată în căile biliare se află în proporție de 76-80% sub formă glucuronoconjugată. Ajunsă în intestin, bilirubina este supusă acțiunii enzimelor reductoare bacteriene. Ea este astfel hidrogenată în etape succesive și dă naștere mezobilirubinei și urobilinogenului, care poate trece în stercobilinogen. Stercobilinogenul oxidat se transformă în stercobilină, ce se elimină prin materiile fecale dând în parte colorația acestora. Este de reținut
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în combinație cu Na+ dând naștere bicarbonatului de sodiu ce asigură alcalinitatea puternică a sucului pancreatic (pH = 8,0 - 8,5), cu acțiune de neutralizare a sucului gastric la sosirea acestuia în duoden. Dintre substanțele organice, cele mai importante sunt enzimele. Acțiunea acestora se exercită asupra celor trei principii alimentare: proteine, lipide, glucide. Enzimele proteolitice. Enzimele proteolitice pancreatice hidrolizează proteinele până la stadiul terminal de oligopeptide. Aceste enzime sunt: tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza și ribonucleaza. Tripsina: lichidul pancreatic pur este lipsit de acțiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sucului pancreatic (pH = 8,0 - 8,5), cu acțiune de neutralizare a sucului gastric la sosirea acestuia în duoden. Dintre substanțele organice, cele mai importante sunt enzimele. Acțiunea acestora se exercită asupra celor trei principii alimentare: proteine, lipide, glucide. Enzimele proteolitice. Enzimele proteolitice pancreatice hidrolizează proteinele până la stadiul terminal de oligopeptide. Aceste enzime sunt: tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza și ribonucleaza. Tripsina: lichidul pancreatic pur este lipsit de acțiune proteolitică. Celulele glandulare pancreatice elaborează un zimogen precursor - tripsinogenul inactiv. La un pH
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pancreatic (pH = 8,0 - 8,5), cu acțiune de neutralizare a sucului gastric la sosirea acestuia în duoden. Dintre substanțele organice, cele mai importante sunt enzimele. Acțiunea acestora se exercită asupra celor trei principii alimentare: proteine, lipide, glucide. Enzimele proteolitice. Enzimele proteolitice pancreatice hidrolizează proteinele până la stadiul terminal de oligopeptide. Aceste enzime sunt: tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza și ribonucleaza. Tripsina: lichidul pancreatic pur este lipsit de acțiune proteolitică. Celulele glandulare pancreatice elaborează un zimogen precursor - tripsinogenul inactiv. La un pH de 7
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sucului gastric la sosirea acestuia în duoden. Dintre substanțele organice, cele mai importante sunt enzimele. Acțiunea acestora se exercită asupra celor trei principii alimentare: proteine, lipide, glucide. Enzimele proteolitice. Enzimele proteolitice pancreatice hidrolizează proteinele până la stadiul terminal de oligopeptide. Aceste enzime sunt: tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza și ribonucleaza. Tripsina: lichidul pancreatic pur este lipsit de acțiune proteolitică. Celulele glandulare pancreatice elaborează un zimogen precursor - tripsinogenul inactiv. La un pH de 7 - 8, acesta se transformă spontan în tripsină activă, printr-o reacție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8, acesta se transformă spontan în tripsină activă, printr-o reacție autocatalitică favorizată de Ca2+. În intestin, această cataliză este realizată de o proteinază, enterokinaza, eliberată de mucoasa duodenală. Aceasta, având un conținut ridicat în polizaharide, nu este descompusă de enzimele intestinale înainte de a-și îndeplini rolul activator. Sub acțiunea enterokinazei, tripsinogenul se degradează în tripsina, pierzând din molecula sa șase aminoacizi. Procesul se desfășoară exploziv, încât sunt suficiente numai urme de activator pentru a declanșa reacția, care continuă apoi nelimitat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
uzina și arginina. Această acțiune câștigă în eficacitate dacă proteinele au fost în prealabil supuse acțiunii pepsinei. Tripsina este activă și asupra nucleoproteinelor până la scindarea acestora în acizi nucleici, stadiu de la care acțiunea este preluată și dusă mai departe de enzimele sucului intestinal propriu-zis. Acționează în mediu alcalin, la un pH cuprins între 7 și 9, în funcție de gradul de ionizare a moleculei atacate. Sărurile de clor sunt ușor activatoare, posibil datorită faptului că favorizează dispersia micelelor coloidale și creșterea capacității lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Acționează în mediu alcalin, la un pH cuprins între 7 și 9, în funcție de gradul de ionizare a moleculei atacate. Sărurile de clor sunt ușor activatoare, posibil datorită faptului că favorizează dispersia micelelor coloidale și creșterea capacității lor de amestec cu enzima. Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului, metioninei sau leucinei, la un pH optim de 8. Spre deosebire de tripsină, care coagulează sângele, chimotripsina prezintă proprietatea de a coagula laptele. Precursorul inactiv elaborat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
coagula laptele. Precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este chimotripsinogenul, activat de către tripsină prin ruperea succesivă a mai multor legături peptidice. Chimotripsina prezintă o acțiune de digerare mai rapidă asupra cazeinei decât tripsina, iar un amestec al acestor două enzime continuă procesul de digestie, chiar mai departe decât fiecare enzimă separat, sugerând că sediul lor de acțiune este diferit. Carboxipeptidaza este o exopeptidază pancreatică care scurtează polipeptidele cu un aminoacid. Precursorul inactiv elaborat de celulele glandulare pancreatice este precarboxipeptidaza, activată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]