1,611 matches
-
potrivit. Aceste schimburi de opinii dintre istoricii rom�ni ? i unguri au degenerat �n atmosferă anilor 1937 ? i 1938. Fire? te c? Iorga a considerat presupunerile lui Dom�novszky privind originea rom�nilor drept �agresiuni ? tiin? ifice, replicile lui devenind sardonice. Epitetele maghiare referitoare la rom�nii ardeleni nu erau nici ele prea m? gulitoare. Iorga se referea permanent la cultura maghiar? �n termenii de �cultură sub? german? maghiar? � sau, uneori, �odioasa cultur? sub? german? �maghiar? �. Atunci c�nd mi? carea radical? fascist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
mai multe ori lui Maniu c? �regele �l va distruge�. Maniu ? i Legiunea au �ncheiat o alian?? electoral? pentru a da la iveal? abuzurile comise �n timpul alegerilor. Iorga l? a acuzat pe Maniu c? �ncearc? s? �induc? �n eroare tineretul cuminte� (un epitet neobi? nuit de expeditiv că s? fie folosit la adresa Legiunii)42. Există un dezacord clar �ntre Iorga ? i goga? cuzi? ți �n privin? a politicii externe ? i a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea, at�ț goga? cuzi? ții c�ț ? i Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
restaurantelor legionare. Codreanu i? a r? spuns lui Iorga prin dou? scrisori. Doamna Liliana noteaz? �n Jurnalul ei (la 27 martie 1938): �Tata a primit o scrisoare de la Codreanu, datat? din 17 martie�, �n care �l numea �suflet murdar� ? i folosea ? i alte �epitete asem? n?toare�. Iorga a replicat, amintindu? i lui Codreanu �de c�te v? rs? ri de s�nge era el r? spunz? tor� ? i a discutat problemă cu C? linescu, sper�nd s?? l aduc? pe Codreanu �n fă? a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
scria: �Este imposibil s? treci peste vreun subiect din istoria rom�nilor � oric�ț de obscur ? i de limitat ar fi el � f? r? s? nu remarci c? Iorga se afl? deja acolo... �, C? linescu, op. cît. , p. 542. 61�Acest epitet poate fi g? sit frecvent �n �Neamul rom�nesc�, mai ales �n perioadă conflictelor politice din 1933 62 ? eicaru, op. cît. , p. 78 63 Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom�ni, Bucure? ți, 1941, p. 153 64 �n 1911, un jurnalist francez a criticat presă rom�n? , afirm�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rom�nesc�, 2 august 1911 65�Neamul rom�nesc�, 10 mai 1906 66 Ibidem, 18 ianuarie 1908 67 Nicolae Iorga, Cuget? ri, Bucure? ți, 1970, p. 251 68 Standardurile publică? iilor din strada S? rindari erau legendare chiar ? i �n Bucure? țiul perioadei interbelice. Epitetul general folosit pentru standardurile morale ? i intelectuale de acolo era �? antaj-etaj�. Relativ la activit?? ile ziarului �Curentul� al lui ? eicaru, aceasta �nsemna ini? ierea unei opera? îi de ? antaj ? i ad? ugarea a �nc? unui etaj la edificiul ziarului respectiv
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
numai în parte, Alexa Visarion există astfel, ca voce cu un timbru foarte personal, un timbru înalt, pătrunzător, care obligă și cele mai puțin sensibile urechi să asculte. (Eva Sârbu) Ne-am obișnuit să caracterizăm imaginea unui film prin intermediul unor epitete frumoasă-urâtă, funcțională-nefuncțio nală, adecvată-neadecvată, șocantă-neutră care adeseori se dovedesc a fi prea sărace, prea superficiale, prea stereotipe, prea generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pare a fi o analiz] similar] în leg]tur] cu arete: numind acțiunile nedrepte „rușinoase”, el și toți ceilalți vor considera, în mod implicit, c] exist] un argument puternic pentru a le evita (având în vedere c], în caz contrar, epitetul „rușinos” ar fi inutil). Dar el se confrunt] cu opinia potrivit c]reia a se comportă nedrept este cel mai bun lucru pentru agent, pe care oponentul lui Socrate îl consider] a și mai important. Într-adev]r, Socrate reușește doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potrivit c]reia a se comportă nedrept este cel mai bun lucru pentru agent, pe care oponentul lui Socrate îl consider] a și mai important. Într-adev]r, Socrate reușește doar s] îl conving] la final, demostrându-i - prin mijloace necinstite - c] epitetul „rușinos” trebuie, la rândul s]u, înțeles în același sens. Regulile drept]ții, din aceast] perspectiv], sunt doar o limitare a libert]ții de acțiune, impus] fie de societate, fie, dup] cum spune Thrasymachus în Republică, de oricare guvern ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sălbatic mai păros decât cel civilizat”5. A lucra noaptea era de asemenea suspect. Juristul englez sir Edward Coke a remarcat că „noaptea este timpul În care omul trebuie să se odihnească, iar animalele sălbatice sunt În căutarea prăzii”6. Epitete de origine animală erau de asemenea folosite mai frecvent pentru a denigra pe alții. John Milton râdea de dușmanii săi chemându-i „cuci, măgari, maimuțe și câini”7. Masa s-a dovedit a fi clasa de școală cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
zeilor lor. Succesul împotriva lor nu se datorează astfel forței pământești a cailor și cavalerilor, ci puterii mâinii eliberatoare a Domnului (1Sam 17,45). Și alte imnuri îl prezintă pe Yhwh ca războinic care învinge națiunile și atribuie zeului suprem epitete derivate din ideologia regelui viteaz, ca de exemplu, Ps 24,8: „Cine este regele măririi? E Yhwh cel tare și puternic, e Yhwh cel viteaz în luptă” (a se vedea și Ps 18,14-19; 47,3-4). Expresia „poporul lui Yhwh
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
852-851 î.C.), că a trimis mesageri pentru a-l consulta pe zeul „Baal-zebub” din Ecron ca să obțină un oracol cu privire la boala sa. Termenul ebraic Ba‘al-zebûb înseamnă literal „Baal al muștelor”; el este o modificare defăimătoare a unui vechi epitet al zeului Baal cunoscut din secolul al XIII-lea î.C. în textele de la Ugarit: zabulu Ba‘al, adică „principele Baal”. În orice caz, este cert că în cetatea Ecron era adorat zeul Baal pentru că s-a descoperit o inscripție
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
identificat-o cu zeița Așera, considerând că aceasta ar fi o „interpretare” iudaică a zeiței asiriene Iștar. Chestiunea identității acestei zeițe nu pare să aibă o soluție, dar nici nu este cea mai importantă problemă dacă ținem cont că acest epitet putea fi atribuit mai multor divinități feminine. Cultul solar este însă criticat în controversata listă a cultelor lovite de „reforma” regelui Iosia (2Rg 23,5) și de Ez 8,16. Venerarea „oștirii cerești” (cf. 1Rg 22,19; Sof 1,5
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de persoană, un substantiv propriu, ci „un adjectiv care caracterizează o stare spirituală, cea de în luminare, pe care Gautama, fiul regelui Śuddhodana din Kapilavastu, a dobândit-o în urma unei îndelungate meditații contemplative asupra sensului existenței”. Acest termen este un epitet al celor care au ajuns la inteligența supremă, la totala cunoaștere. El are conotația unei paradigme și înseamnă literalmente „cel care știe”. Buddha este un termen de laudă, ca și Mesia sau Hristos. Trezirea a însemnat pentru Buddha, în primul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Răsărit. Specii noi s-au putut identifica pe seama evoluțiilor mai recente: naționalism legitim, manifest în limite re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același sens11. Mai neutru pare epitetul de postmodern, la fel de echivoc ca și postmodernismul însuși 12. Uniformizării modului de viață în lumea postmodernă i se opune adesea un "naționalism cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
10 care nu apar ca atare în Coran, dar ale căror rădăcini sunt aplicate în mod obișnuit lui All"h) și „All"h în raporturile sale cu omenirea” (28 de nume). La fiecare nume, autorul da o traducere, arată când epitetul respectiv se poate aplica și omului și, în cazul atestării în Coran, îi menționează frecvență. Dacă este rar, sunt date referințele; altfel se indică doar că apare „deseori”. La sfarsitul primelor două grupări de nume este o concluzie, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cerceta când ne vom ocupă de el, prezentând pe larg și contextele 83, primul este lipsit de orice ambiguitate. Apare și că predicat nominal (w"≤idun) avându-l ca subiect pe All"h (29, 46/45; 37, 4) și că epitet al lui il"h: il"h w"≤id: „un singur Dumnezeu” (2, 133/127.163/158; 4, 171/169; 5, 73/77; 6, 19; 14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru a sugera că lucrurile s-au petrecut în vremuri străvechi, ’Pl fiind, la epoca scrierii acestei cărți (începutul secolului al V-lea î.H.169), simțit că arhaic. În relatările referitoare la patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn”, cănd cheamă binecuvântarea lui asupra lui Abram și îl preamărește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Un tip aparte îl reprezintă combinațiile în care ’Pl apare alături de un substantiv abstract feminin plural: ’Pl de‘ÄÖ (litt. „Dumnezeul cunoașterilor” - 1Sam 2,3); ’Pl neq"mÄÖ („Dumnezeul răzbunărilor”), ’Pl gemólÄÖ („Dumnezeul răsplătirilor” - Ier 51,56). Vom trata aceste epitete/atribute în cadrul clasificării tematice (v. infra, 3.1.3 - 3.1.16). Adesea însă - mai cu seamă în fragmentele poetice și în psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
general, se poate afirma că, în textele în care nu apare numele YHWH, functioneaza că nume propriu al divinității ’Elohm sau ’Eloah, în vreme ce în textele unde este folosit numele YHWH, ’Elohm (sau ’Pl), însoțit sau nu de un epitet, este cel mai adesea predicat, spunând fie că YHWH este Dumnezeu, fie ce fel de divinitate este YHWH. 3.1.1.3. ‘ElyÄn: „Cel Nalt/Preaînalt” (SC); „Cel Preaînalt” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le Très-Haut” (BJ); „the Most High” (RSV). Formă adjectivala denominativa derivată de la ‘"l, „înălțime”, cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie treizeci și una de ocurente că nume sau epitet divin, alături de alte douăzeci și două, cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
românești se aliniază și ele: „Doamne, Dumnezeul meu/nostru”. Totuși, întrucat limba română are o sinonimie mai bogată, se poate păstra termenul „Dumnezeu” doar pentru ’Elohm și traduce această formulă „Doamne, Stăpânul meu/nostru”188. Semnificațiile celorlalte nume divine „Epitetele” lui ’Pl și „atributele” lui YHWH din Biblie au aceeași funcție că și numele divine din Coran și se organizează în câmpuri semantice mai mult sau mai putin asemănătoare. (Asemănările și deosebirile vor fi cercetate în capitolul următor.) De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cercetate în capitolul următor.) De aceea le considerăm „nume divine”. Cercetătorii 189 fac de obicei distincția între funcția lor că „nume” (când sunt de sine stătătoare sau alternează în paralelisme poetice cu numele generice sau cu numele revelat) și „atribute”, „epitete”. Pentru studiul de față, care este unul comparativ, vom aplica însă aceleași criterii că pentru identificarea numelor divine din Coran, cu o singură excepție: întrucât nu există în tradiția iudeo-creștină liste de nume divine că în cea islamică, nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori și la Ieremia (50,25; 51,5), precum și în Psalmi (71/70,22; 78/77,41; 89/88,19). Q":Äš apare și că epitet al lui ’Pl: h"-’Pl haqq ":Äš (Is 5,16b), sau al lui ’Elohm: ’Elohm qe:ošm (Ios 24,19a; cf. 1Sam 6,20), ’Elohay qe:oš („Dumnezeul meu cel sfânt” - Hab 1.12a), ori, cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca o expresie a credinței în dumnezeirea lui244. Interdicția de vocabular din iudaismul post-exilic cu privire la numele YHWH a dus la înlocuirea lui nu numai cu ’A:Än"y/ Kýrios, dar și cu metonimii precum „numele”, „slavă”, „puterea”, „mărirea”, „cerul”, sau epitete de tipul „Cel binecuvântat”, si aceasta obișnuință transpare uneori și în Noul Testament 245, desi ocurentele sunt puține: 3.2.1.1.4. hQ (megaloprepgs) dóxa: „(cea prea cuvioasa) mărire” (SC); „mărirea (cea mult putearnică)” (Blaj); „(înălțimea) slavei”(BVA, G-R, BS
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]