1,539 matches
-
preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l "Marmar", "Marmor", "Berber". Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: "Rusticus" și "Silvanus". Cand Marte devine, în epoca imperiala, un zeu mai complex și în primul rând simbolul forței militare române, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit "Marș Ultor" (Marte Pedepsitorul) și "Marspiter
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]
-
panteonul grec. Deși homeric, a fost zeul cerului și tunetelor ca omologii săi din Orientul Apropiat (Baal), el a fost, de asemenea, artefactul cultural suprem, în unele sensuri, el a fost întruchiparea credințelor religioase grecești și divinitatea greacă arhetipală. În afară de epitete locale care pur și simplu desemnau o zeitate , a avut și epitete sau titluri aplicate care subliniau diferite aspecte ale autorității de mare anvergură: Nume suplimentare și epitete pentru Zeus : Cel mai important centru în care Zeus era omagiat era
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
săi din Orientul Apropiat (Baal), el a fost, de asemenea, artefactul cultural suprem, în unele sensuri, el a fost întruchiparea credințelor religioase grecești și divinitatea greacă arhetipală. În afară de epitete locale care pur și simplu desemnau o zeitate , a avut și epitete sau titluri aplicate care subliniau diferite aspecte ale autorității de mare anvergură: Nume suplimentare și epitete pentru Zeus : Cel mai important centru în care Zeus era omagiat era Olympia.Festivalurile închinate lui Zeus erau Jocurile Olimpice.Altarul nu era din piatră
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
el a fost întruchiparea credințelor religioase grecești și divinitatea greacă arhetipală. În afară de epitete locale care pur și simplu desemnau o zeitate , a avut și epitete sau titluri aplicate care subliniau diferite aspecte ale autorității de mare anvergură: Nume suplimentare și epitete pentru Zeus : Cel mai important centru în care Zeus era omagiat era Olympia.Festivalurile închinate lui Zeus erau Jocurile Olimpice.Altarul nu era din piatră, ci din resturile de cenușă acumulate de secole ale animalelor sacrificate.Se ridicau altare și se
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
cum că Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia. Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion ("Wolf Mountain"), cel mai înalt vârf din Arcadia, Zeus a avut doar o formală conexiune , cu ritualurile și miturile de acest ritual primitiv
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
Kafka a devenit, chiar din anii 20, obiectul admirației unor literați germani precum Thomas Mann, Hermann Hesse, Kurt Tucholsky sau Walter Benjamin. Hesse numește "Procesul" în 1925 « țesătură compusă din cele mai delicate filamente ale visului », iar Thomas Mann folosește epitetele « înfricoșătoare, coșmarescă, fidelă sieși și morbidă » pentru a descrie proza lui Kafka de o « meticulozitate sublimă ». Tucholsky califică "Procesul" într-o recenzie din 1926 ca fiind « cea mai puternică și înfricoșătoare carte a ultimilor ani », în timp ce Benjamin, care îi dedică
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
penuria excepțională de expresii figurate și colocviale. George Steiner vorbește chiar despre o « abstinență » a lui Kafka de la orice formă de exces verbal; « transparența » discursului se manifestă prin evitarea unor figuri de stil care l-ar putea ambiguiza (metafore, comparații, epitete etc.). Ei i se adaugă sentimentul de alienare și inadecvare pe care limba germană, ca limbă a unei culturi străine, i-a inspirat-o scriitorului. Kafka era de asemenea și un perfecționist exigent: o demonstrează nemulțumirea constantă cu propriile creații
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pronunția consoanei următoare. 5. Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică. Vocale: În limba japoneză există cinci vocale, foarte asemănătoare cu cele din limba română sau limba italiană. Acestea sînt (în ordine): a, i, u, e, o. Ele sînt practic identice cu echivalentele lor din limba română, mai
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
celebrările, „o cometă a răsărit la a unsprezecea oră, a strălucit continuu timp de șapte zile, și s-a crezut că era sufletul lui Cezar primit în cer.” Pentru faptele și meritele sale, Iulius Caesar a fost declarat zeu, cu epitetul "divus" atașat numelui de familie. În credința populară s-a răspândit ideea că Iupiter l-a luat cu el în Olimp. Numele oficial după 42 î.Hr., "Imperator Gaius Iulius Caesar Divus" (în română "„Împăratul Gaius Iulius Cezar, zeificatul“"). Născut "Gaius
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
marele umorist continuă arătând că: "„Grandomania takiștilor a intrat imediat într-o criză și mai violentă. Li se părea că e prea puțin să-l numească pe d. Take Ionescu șef de partid. Ei au început deci să-i hărăzească epitetele cele mai hiperbolice, să-l divinizeze chiar. Așa, bunăoară: ziarul "Acțiunea" în numărul de marți 5 fevruarie, îl numește «acest om providențial» și «și geniul cel bun al țării românești». Ziarul "Ordinea" din aceiași zi scrie că d. Tache Ionescu
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
de orașe din provincia Dacia și-au păstrat denumirile dinainte de cucerirea română (Tibiscum, Drobeta, Potaissa, Napoca), preluate de la autohtoni de către coloniști. De asemenea, sunt menținute numele râurilor că Mariș (Mureș), Samus (Someș), Alutus (Olt) și Tibiscum (Timiș). Hadrian a adăugat epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei ce se numea în timpul lui Traian "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica". S-au descoperit numeroase urme de cultură materială dacica de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a fost o zeiță a păcatelor, viciilor și nelegiuirilor sexuale. Cu toate acestea ea a fost o zeiță de purificare, de asemenea, care ierta păcatele șivindeca bolile cauzate de nelegiuiri, în particular nelegiuirile sexuale.. Natura ei duală este văzută în epitetele ei; "Tlaelquani" (cel care comite păcate) și "Tlazolmiquiztli" (moartea cauzată de dorință), și Ixcuina sau Ixcuinan (cea cu două fețe).. În civilizația aztecă, Cihuacalli era numele clădirilor în care autoritățile politice și religioase permiteau prostituția. Cihuacalli înseamnă de fapt „casă
Tlazolteotl () [Corola-website/Science/319292_a_320621]
-
rând, nu mari companii cărora li s-ar putea reproșa ceva. După Sam Williams, a existat într-adevăr o etică a hackerilor, dar pe vremea respectivă hackerii nu erau infractori, ci doar informaticieni motivați de curiozitate și spirit de joacă. Epitetul de hacker aplicat infractorilor ar proveni după el din faptul că ziarele au luat notă că primii infractori informatici care au fost judecați făceau referire la etica hackerilor (ne-infractori) în apărarea proprie.
Hacker () [Corola-website/Science/316620_a_317949]
-
De asemenea, a primit și nume de țări în care este răspândit, astfel a fost numit și condor argentinian, bolivian, chilian, columbian, ecuadorian sau peruan. Genului "Vultur" i se mai atribuia și denumirea "Voltur", iar cuvântul „γρυπός”, din care derivă epitetul latin „"gryphus"”, are o etimologie greacă, limbă din care se traduce ca „nas încovoiat”. Denumirea cotidiană „condor”, care se pronunță la fel în toate limbile europene contemporane, are origini în America Latină, provenind din vechea limbă quechua, în care vorbesc și
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
meteor", denunțând absurditatea goanei după aur: meteorul observat de cei doi astronomi amatori din roman este format în cea mai mare parte din aur, dar căderea lui pe Pământ riscă să transforme acest metal în ceva banal, care își pierde epitetul de "prețios". În mod similar este tratată în "Steaua Sudului" problema diamantelor, care - în epoca lui Jules Verne - a dus la războiul dintre englezi și buri; cei din urmă au colonizat regiunea Capului Bunei Speranțe dar, după ce Colonia Cap a
Steaua Sudului () [Corola-website/Science/318523_a_319852]
-
nu am avut altă dorință decât să păstrez armonia". După ce regele și-a transferat afecțiunea de la "Montespan" la "Maintenon", a devenit obsesivă în resentimentele și suspiciunea sa față de aceasta. În scrisorile sale când se referă la Madame de Maintenon folosește epitetele de "prostituata bătrână a regelui", "bătrâna vrăjitoare". În afara corespondenței purtate cu mătușa sa Sofia și surorile sale vitrege (numite Greav), ea a corespondat și cu excurtezanul Gottfried Wilhelm von Leibniz, chiar dacă nu l-a întâlnit niciodată. După moartea lui, ea
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
se întâmplă de douăsprezece ori doar în Eposul lui Ba'al. Numele ei este înțeles de diverși traducători și comentatori ca bazându-se pe rădăcina ugaritică "ar" 'a păși peste', similară rădăcinii ebraice "šr" care are același înțeles. Celălalt principal epitet al său era „qaniyatu ʾilhm” (în ugaritică: ???? ??? : qnyt ʾlm) care poate fi tradus drept „creatoarea zeilor (Elohim)”. În aceste texte, Athirat este consoarta zeului El; acolo este doar o singură referință la cei șaptezeci de fii ai lui
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
în majoritate sau în parțialitate de italieni, precum Trento, Trieste, Istria și Dalmatia în secolele XIX și XX. Un mod comun de a exprima o revendicare a teritoriilor adiacente pe motiv de asociere istorică sau etnică este de a folosi epitetul „Mare” la sfarsitul numelui țării. Această transmite imaginea de pe teritoriul său național, la extinderea maximă concepută cu propria țară în nucleul sau. Trebuie să se înțeleagă că folosirea de „Mare” nu transmite întotdeauna o semnificație iredentista. În perioada unificării Germaniei
Iredentism () [Corola-website/Science/321393_a_322722]
-
o valoare emblematică. Limbajul poetic este conotativ, poetul apelând la o suită de figuri de stil: antiteza „"toate’s vechi și nouă toate"”, interogația retorică „"cine-ar sta să le asculte?"”, este o marcă a subiectivizării care susține oralitatea textului, epitet în inversiune „"recea cumpănă"”, epitet „"zgomote deșarte"”, metafore „"cântec de sirenă, masca fericirii"”.
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
este conotativ, poetul apelând la o suită de figuri de stil: antiteza „"toate’s vechi și nouă toate"”, interogația retorică „"cine-ar sta să le asculte?"”, este o marcă a subiectivizării care susține oralitatea textului, epitet în inversiune „"recea cumpănă"”, epitet „"zgomote deșarte"”, metafore „"cântec de sirenă, masca fericirii"”.
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și se poate aminti semantic și epitetul Dacia "Felix" însemnând Dacia "Prosperă" Unii cercetători au propus o explicație bazându-se pe lexicul limbii sanscrite: "har-deal" (în ebraică, "hâr" „munte”), „Grădină Domnului”, ceea ce s-ar suprapune peste o tradiție românească creștină străveche, si anume aceea că Ardealul este
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Dacia aureliana, imp. Constantin o lega de Metropola nouă a imperiului, după ce mitropolitul Protogen din Sardicaindeplinise sarcini în Dacia, Dardania, Calabria și în țările din jur, iar Mitropolitul din Tesalonic primise jurisdicția peste ambele Sciții. Constantin se învrednicește apoi de epitetul “restitutor Daciarum”, aducând stăpânire imperiala iar la Dunăre, prin respingerea goților. Dar intervine o nouă împărțire a imperiului, cănd Constans, fiul lui Constantin își lua Italia, Iliricul și Africa pentru sine. Astfel Iliricul ajungea în relații cu Apusul și de
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
ulterioare ale povestirii, la fel cum a remarcat inconsistența dintre această povestire și alta aparținând seriei Wendell Urth, "The Singing Bell", în care călătoria prin teleportare era privită ca o operațiune de rutină. Pentru asta, el s-a folosit de epitetul favorit, "Emerson!", o referire la dictonul lui Ralph Waldo Emerson "O consistență prostească reprezintă drăcușorul minților mici". În această antologie, povestirea a apărut într-o formă ușor cenzurată față de originalul publicat în numărul din noiembrie 1957 al revistei "Venture Science
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
sub comanda generalului George Maniaces, pentru a-i ataca pe sarazinii din Sicilia. La cererea bizantinilor, Guaimar a trimis o cohortă de luptători longobarzi și normanzi, primul dintre aceștia fiind Guillaume, care, prin acțiunile sale din Sicilia, și-a dobândit epitetul de "Braț de Fier". În 1038, ca urmare a unor neînțelegeri cu generalul Maniakes, normanzii și longobarzii s-au întors fiind într-o stare de revoltă antibizantină și imediat au trecut la cucerirea Apuliei, aflate în teritoriul catepanatului bizantin. Față de
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
și se deplânge prejudecata), precum și din cea de literatură engleză și de literatură universală din alte țări. În pofida tematicii abordate, "To Kill a Mockingbird" a fost supusă unor campanii de eliminare din "curricula" școlilor publice, fiind adesea contestată pentru utilizarea epitetelor rasiale. Criticii au observat și că personajele de culoare ale romanului nu sunt explorate în profunzime, iar unii cititori negri au păreri ambivalente despre ea, deși are adesea un impact mai mare asupra cititorilor albi. La publicare, criticile aduse romanului
Să ucizi o pasăre cântătoare () [Corola-website/Science/322816_a_324145]