2,988 matches
-
commediei dell’ arte, este tarantula ce încearcă să-și strecoare veninul în trupul lui Corto, Evadarea ei, cu un hidroavion ascuns în subsolul palatului, este un alt episod rocambolesc din viața unei aventuriere cu grația retro și instinctul criminal al eroinelor din filmele noir americane. Italia Marelui Război este, pentru Corto, un tărâm în care luptele există pentru a face să se nască planurile acțiunii sale paralele. Compania eterogenă de soldați și ofițeri pe care marinarul cu cercel în ureche o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
munca m-a ținut înlănțuit de birou prea multe ore. Ea a citit manuscrisul cu profundă înțelegere și grijă, sugerând multiple îmbunătățiri. E o sursă constantă de încurajare, bună dispoziție și iubire. Ca și această carte, povestea mea are o eroină - și aceea este ea.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic de mai multe ori în trecut, apăru în tehnicolor o scenă cu mulți figuranți foindu-se în jurul unui cort de circ. Cercetă cu lăcomie mulțimea de pe ecran și o găsi pe eroină, stând mai la o parte, alături de unii care prezentau un număr secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în rândurile din fața lui se întoarseră și îl priviră lung, dar Ignatius nu-i luă în seamă. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unii care prezentau un număr secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în rândurile din fața lui se întoarseră și îl priviră lung, dar Ignatius nu-i luă în seamă. Ochii lui și albaștri și galbeni urmăreau cum eroina îi duce veselă o găleată cu apă elefantului ei. — Va fi chiar mai rău decât mi-am imaginat, spuse Ignatius când văzu elefantul. Puse punga de floricele care se golise în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât mi-am imaginat, spuse Ignatius când văzu elefantul. Puse punga de floricele care se golise în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În întuneric, două mâini tremurătoare se loviră cu violență. Punga de floricele explodă cu un bubuit. Copiii țipară. — Ce-i zgomotul ăsta? îl întrebă pe patron femeia care vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub cozorocul verde urmăreau eroina împreună cu elefantul ei traversând ecranul ca să intre în cortul circului. Un timp, Ignatius rămase relativ tăcut, reacționând ocazional la desfășurarea subiectului cu câte un pufnet înăbușit. Apoi ceea ce părea să fie întreaga distribuție a filmului apăru sus pe sârme. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
intre în cortul circului. Un timp, Ignatius rămase relativ tăcut, reacționând ocazional la desfășurarea subiectului cu câte un pufnet înăbușit. Apoi ceea ce părea să fie întreaga distribuție a filmului apăru sus pe sârme. În primul plan, pe un trapez, era eroina filmului. Se legăna înainte și îndărăt pe melodia unui vals. Zâmbea într-un cadru uriaș, luat foarte de aproape. Ignatius îi cercetă dinții în căutare de carii și plombe. Fata întinse un picior. Ignatius îi analiză grăbit conturul în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă decât în comedia muzicală cu circul. În filmul acesta juca rolul unei secretare tinere și inteligente pe care un bătrân din marea societate încerca să o seducă. Zbură cu ea în Bermude într-un mare jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te rog Bătu cu sabia în latura scaunului. O plasatoare bătrână coborî pe culoarul dintre scaune și încercă să i-o ia, dar Ignatius se împotrivi, făcând-o să lunece jos pe covor. Plasatoarea se ridică și plecă poticnindu-se. Eroina, speriată că îi este în joc onoarea, avu o serie de halucinații, în care se vedea culcată lângă bătrânul libidinos. Patul în care se afla părea târât în lungul străzilor și apoi începu să plutească în piscina hotelului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acelui Festival of Authors Însoțit de sora lui. Purta o jachetă veche de piele peste o rochie neagră, strîmtă, cu bretele. Chiar În seara respectivă Îl sunase pe François la hotel. Băuseră vin alb de Niagara Într-un bar. Viitoarea eroină a primului capitol din Povești de alcov Își sfîrșise noaptea cu al ei acclaimed imaginative author Într-o cameră de hotel plătită de Consulatul general al Franței la Toronto. CÎnd ieșise din hotel Împreună cu Maude a doua zi după-amiază spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu servea la nimic să tot pritocim vechile probleme. În fond, scriu nu doar Împotriva voinței tatei, ci și Împotriva voinței mamei. − Ar trebui să fii mai Îngăduitor cu tine Însuți, răspunsese Catriona. Avea un prenume celtic, cel al unei eroine a lui Robert Louis Stevenson, un prenume pe care François nu avea să-l pronunțe niciodată la fel de bine ca ea. Catriona se născuse la Londra În febra psihedelică a anilor șaizeci. Părinții o duseseră pe cînd era foarte mică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
legăna șoldurile la fel ca el și se apropia de trecătorii uluiți, Întorcîndu-se totodată ca să verifice dacă ne țineam după ea și dacă ne făcea să rîdem. Imita de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina din La Strada, acea micuță Gelsomina care are În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel recital pe care mama Îl oferea copiilor ei după filmul lui Tati, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
departe!“. — CÎnd Tina, care Își schimbase rochia... Zscharnack În spatele meu Își pierde răbdarea și recită În locul meu: „Și-a făcut apariția Într-o rochie de seară din dantelă cenușie brodată cu fir de argint, o rochie care făcea din ea eroina basmului ce avea să fie Într-o bună zi viața voastră comună... Apoi?“. Patru ani de logodnă! CÎt timp ținuse călătoria lui Magellan În jurul lumii? CÎt timp durase expediția lui Bougainville? Mai puțin decît logodna mea! Magellan se Întorsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mulțumească mai târziu. Fran parcurse în viteză drumul spre casă, cu tatăl ei pe scaunul de lângă ea, purtând centura de siguranță și privind absent în gol, în timp ce maică-sa se ținea strâns de brațul banchetei din spate, cu aerul unei eroine de tragedie antică. — Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic. — Bună idee, tată, încuviință Fran. A fost un șoc teribil. Îți aduc imediat un ceai. Simți că maică-sa nu aștepta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu Gaston la fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a dispărut“, își spuse Takamori în gând, „dar așa a fost să fie. Era un om care trebuia să dispară...“ Le-a picat de undeva din cer. Asemenea eroinei din Povestea tăietorului de bambus, s-a întors acolo. Nu era doar pură fantezie. Astfel s-ar explica mai bine, într-un fel sau altul, menirea lui Gaston. După ce s-a despărțit de Iijima în piațeta Hachikō, Takamori a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
povestesc: Abia de mergeam „copăcel”, Abia eram mai măricel, Stare deloc nu aveam, Toată ziua mă jucam. Aveam o imaginație bogată, Mă credeam regină-n lumea toată, Și aveam un rege tare frumos, Cu păr galben, mătăsos. Mă credeam o eroină, Mă credeam o balerină, Cu premiu de aur curat, De la concursuri câștigat. Mă credeam o frumoasă zeiță, Îmbrăcată-ntr-o fustiță, Când la grădiniță mă duceam Și copiilor legi dădeam. Mă credeam o majoretă Cu o frumoasă beretă, Toată ziua
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de încântare. Iris își privește cu drag sora și în sufletul ei știe că a avut o idee bună să vină în această zi la Câmpia de Jeleu. Iris se simte eroina visului, pentru că în momentul următor se trezește în camera ei. Pe biroul de lângă geam zărește o bucată de ciocolată amăruie cu umplutură de cireșe negre și un pahar cu limonadă. Zâmbește. Știe cum să prețuiască lumea din visul ei. Închide
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă uit siderată. — Ambițioasa fiică a unei mame ambițioase, citește Eddie cu glas tare. „Cât de mare a fost prețul succesului ?” O, Doamne. O să mă omoare mama. Ia uite, ăsta are și un sondaj. Eddie deschide alt ziar. „Samantha Sweeting: Eroină sau Proastă ? Pentru a vota, sunați sau trimiteți SMS.” Și alături e un număr de telefon. Ia telefonul și se încruntă. Ce variantă să votez ? — Proastă, spune Melissa, înșfăcând telefonul. Hai că sun eu. — Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cavalerul și fata, își continuă Wirtanen povestirea, au început să nutrească unul pentru celălalt gânduri impure, îndreptându-se involuntar spre o situație care nu le-ar mai fi permis să aibă în vreun fel de-a face cu Potirul Sfânt. Eroina îl îndeamnă pe erou să fugă cu Potirul înainte de-a înceta să mai fie demn de el. Eroul jură că va fugi fără Potir, lăsând-o astfel pe eroină demnă de-a continua ea să-l păzească. Eroul ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aibă în vreun fel de-a face cu Potirul Sfânt. Eroina îl îndeamnă pe erou să fugă cu Potirul înainte de-a înceta să mai fie demn de el. Eroul jură că va fugi fără Potir, lăsând-o astfel pe eroină demnă de-a continua ea să-l păzească. Eroul ia el hotărârea pentru amândoi, a precizat Wirtanen, de vreme ce amândoi deveniseră impuri în gânduri. Potirul Sfânt dispare. Și, uluiți de această incontestabilă dovadă a depravării lor, cei doi îndrăgostiți confirmă printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un preț foarte mic. La care în față le apare Potirul Sfânt, însemnând că Cerul nu disprețuiește o dragoste ca a lor. Și după aceea Potirul dispare din nou, de data asta pentru totdeauna, lăsându-i pe erou și pe eroină să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. — Doamne, Dumnezeule! Eu am scris asta, nu-i așa? m-am îngrozit eu. — Stalin s-a dat în vânt după piesa asta, a precizat Wirtanen. — Și celelalte piese...? am fost eu curios. — Toate puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sună cunoscut numele. — A, e fata care a jucat-o pe Fuchsia 1. Am clipit, după care am înțeles despre ce vorbea. —Gormenghast 1? L-am văzut la televizor. A trecut ceva timp, nu? În tinerețe mă identificasem cu Fuchsia, eroina adolescentă cea îmbufnată, rebelă și pătimașă, de care fusese îndrăgostit Sting, o poveste pe care o știe toată lumea. Violet Tranter, cu ochii ei albaștri imenși și cu părul vâlvoi, o jucase, în schimb, ca pe o prințesă care își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Da, am făcut deja cunoștință. Bun, care e treaba? Chiar n-am timp de pierdut. Am identificat corpul care a fost găsit acolo jos, spuse agenta Hamlin, arătând cu capul spre trapă. Nu prea părea impresionată de înfățișarea mea de eroină de filme de acțiune care tocmai a salvat lumea. Numai bărbații își făceau cruce și începeau să murmure un Tatăl nostru când mă vedeau. — Cum? întrebai eu. După câteva bijuterii pe care le purta și după amprenta dentară. O cheamă Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mică, și chiar mai drăguță, a lui Sinead O’ Connor. Când te tunzi de tot îți scoți în evidență toate trăsăturile, și ochii lui Sophie, care erau deja mari, păreau acum de-a dreptul imenși, ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez. Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după o zi de muncă istovitoare. Se va întinde apoi în pat, va deschide televizorul, va urmări un film vechi și va adormi înainte de finalul în care personajul principal avea să lichideze toți mafioții și să o sărute lung pe eroina cu păr buclat. Zâmbi. O dureau picioarele, dar aerul rece, curat, îi induse o neașteptată stare de bine. După câteva minute - dacă și-ar fi privit din nou ceasul ar fi constatat că era aproape 21.45 -, se opri surprinsă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]