6,728 matches
-
Ultima parte continuă inițierea lui García Madero, căci străbat orașe, sate, deșert căutând-o pe Cesárea Tinajero, dar au pe urmele lor pe Alberto, proxenetul care o exploatează și o ține subjugată pe Lupe, însoțit de un polițist corupt. Inițierea erotică se complică, dublată de frica de necunoscut, aventura îi duce în alte locuri, unde întâlnesc comunități ciudate și se încheie prin familiarizarea cu moartea. Abia găsită, poeta moare ucisă de urmăritorii prostituatei, la rândul lor uciși de cei doi poeți
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
de a fi femeie, în expulzia, dorința și slăbirea vieții care oprește o viață, în tensiunea unei existențe care se năruie în cabinetul crimei medicale, acolo unde erosul se împletește cu agonia: „Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin fu,/ Convulsioneaz-acum erotic:/doar tu, doar tu// Pereții cad, scaune, masă,/ De sânge, de țesut sunt pline,/ În îmbulzeal-arzând setoasă/ Imensă scufundarea vine.” La Benn putem sesiza cel mai bine acel efort de depersonalizare cerut de T.S. Eliot poetului modern, în efortul său
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
cu mare căldură - și e gata să-și reia locul în comunitatea afectivă din vremea însorită de altădată! Dar, brusc, Agamemnon, eroul irefutabil de la Troia, se vede față în față cu moartea! Soața iubită, împreună cu junele ei partener de dansuri erotice, cu niște securi în mâini, fac - din partea eroului, desigur! - inutilă orice replică! Astfel încât regele regilor își imprimă forma fizică pe structura băii, delimitându-și contururile cu lichidul colorat al sângelui său ce fusese zece ani invincibil, la Troia! Agamiță, cel
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
aleatoriu! Agamiță înțelege acest adevăr fiziologic! Și filosofic! Agamiță, ochi de vultur mesianic, în Zoe, dintr-o ochire, fără să știe precis a cui soție este, sau bănuind, sau chiar știind acest amănunt minor, vede femeia împlinită în plenipotența instinctului erotic veșnic descătușat - chiar dacă Zoe nu înțelege ce taine puteau înrobi în politică acest elan visceral! Mai degrabă - desigur! - geniul pacificator al lui Agamemnon percepe că politichia pentru Zoe era precum o eternă voluptate alături de omul cu care a alcătuit un
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
spațiu, care nu poate fi altfel decât unul intens erotizat. Femeile pentru Brumaru, reale sau imaginare, eventual proiectate de propriul scris, sau de al altora, sau aparținând istoriei culturale, sau, pur și simplu, aparținând istoriei, sunt termeni ai unei ecuației erotice sau nu sunt deloc. Vine astfel vorba în dialogul cu Daniel Cristea-Enache despre Olga Knipper, soția lui Cehov, actriță pe la 1900, o femeie care, pentru că „ a trăit imens”, socotește Brumaru, i-ar fi putut fi iubită și lui, pe când era
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
mătușile proprii i-a fost în acea epocă iubită, l-a inițiat în tainele amorului, nu însă înainte de a-i fi dăruit nepotului romanul Cronică de familie al lui Petru Dumitriu. Un fapt cultural îl atrage pe celălalt. Dar emoții erotice îi stârnise lui Emil Brumaru nu doar mătușa, ci și mama, propria-i mamă, el fiind atunci doar elev în clasa a doua sau a treia. O mărturisire care pe urmașii lui Freud nu i-ar fi lăsat nepăsători: „m-
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului, în geografia amoroasă a naratorului se mai află Ondina, iubirea calmă, egală, sigură, Adriana, o femeie cu sensibilități materne, plus alte posibile aventuri, toate compunând un catalog variat al feminității, într-o încrengătură erotică „bulevardieră”, chiar dacă prea puțin amuzantă (spre „final”, apar și mici lovituri de teatru, și căderi în senzațional, iar continuarea avea în vedere și o intrigă detectivistică). Deși pare că suferă de amoralism, naratorul se trezește vizitat și de sentimente de
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
Thomas Mann. Forța care înalță opera lui Wagner mult peste nivelul tuturor dramelor muzicale dinaintea lui ar fi, crede autorul Muntelui vrăjit, de căutat și în psihologie: „Când Siegfried visează la umbra teiului iar motivul maternității se împletește cu cel erotic, apoi, când Mime încearcă să-i explice ucenicului ce e teama, iar orchestra intonează deformat și sumbru motivul Brunhildei dormind înconjurată de flăcări - avem de-a-face cu Freud, cu psihanaliză în toată puterea cuvântului”. Viziunea manniană asupra unei anume ambiguități matern-erotice
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
Ioana Pârvulescu, Corina Sabău, Simona Sora și Cecilia Ștefănescu. Exemplificăm cu opțiunea exprimată de Ruxandra Cesereanu: „Optez și votez pentru locotenentul Ragaiac din romanul Rusoaica de Gib I. Mihăescu, întrucât fantasmele sale adînci și nuanțate fac din el cel mai erotic și erotizant personaj masculin din literatura română. Probabil că orice femeie și-ar dori să fie fantasmată așa cum o face Ragaiac cu rusoaica lui. Precizez, însă, că locotenentul lui Gib I. Mihăescu nu intră nici în tipologia lui Don Juan
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
un impresionant talent nativ. De-ar fi să ne gîndim doar la splendida Epură pentru Longos (textul „în foileton” din Compunere cu paralele inegale, a doua lui carte, din 1988), amestec extraordinar de luxurianță naturistă și de bogăție senzorială, sentimental erotică... O evidență ilustrată - de fapt - de toate scrierile autorului, de la exercițiile de notație din tinerețe, din jumătatea a doua a anilor 1970, recuperate în Mecanica fluidului (2002), și pînă la proza și eseistica maturității. Un enorm talent sprijin pe o
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
confesiunile lui Cezar, în fapt, niște scrisori adresate iubitului ce nu-i împărtășește afecțiunea. Dora Pavel transformă întâmplarea în terapeutică. La fel se petrece și în celelalte romane. Contează felul cum detaliile asamblează discret un adevăr. Sunt prinse laolaltă reziduuri erotice, eșecuri microsociale și psihoze latente. Fără îndoială că cititorul va fi surprins de felul cum funcționează psihologia naratorului. În Do Not Cross, un narator cu multe tulburări la activ se confesează în condiții extreme cu seninătate, având un stil egal
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
puzzle interior definitivat. De aici paradoxul. Dora Pavel prelungește suspansul în detalii simbolice. Răpirea își pierde semnificația în momentul în care Cezar spune: „accept tot ce mi se întâmplă numai pentru a-ți atrage ție atenția, Sever”. E un joc erotic al așteptărilor febrile, început de un stalker misterios, nimeni altul decât Sever, pentru a-și abandona apoi victima sedusă. Cezar nu acceptă respingerea și se victimizează pentru a stăpâni obiectul pasiunii. „Numai o minune te-ar mai putea salva de
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
ale eșecului. Niciunul nu reușește să treacă dincolo de starea de prizonierat. Do Not Cross este un roman despre psihologia unei captivități. Dar este și parabola unei așteptări. Cezar adaugă ceva în jocul terapiilor: amânarea devine instrument de reglare a jocului erotic și a savurării singurătății. Experiența răpirii este redirecționată în strategie erotică. Inversând rolurile, în captivitate, Cezar rămâne, în ciuda labilităților sale, același. Semn că prizonieratul lui nu se modifică. Doar se definește. Ideea că toți abandonăm, mai devreme sau mai târziu
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
Do Not Cross este un roman despre psihologia unei captivități. Dar este și parabola unei așteptări. Cezar adaugă ceva în jocul terapiilor: amânarea devine instrument de reglare a jocului erotic și a savurării singurătății. Experiența răpirii este redirecționată în strategie erotică. Inversând rolurile, în captivitate, Cezar rămâne, în ciuda labilităților sale, același. Semn că prizonieratul lui nu se modifică. Doar se definește. Ideea că toți abandonăm, mai devreme sau mai târziu, ceva, și suntem, totodată, într-o permanentă stare de prizonierat se
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
că aici, în loc să-și continue seria de romane polițiste sau să-și redacteze teza de doctorat, bărbatul se angajează într-o serie de confesiuni terapeutice. Cea mai importantă pondere în aceste „epistole” cu destinatari greu de identificat o are viața erotică a bărbatului, pe cât de variată, pe atât de dezabuzată și de scăzută în temperatură pasională. Situat la antipodul lui Don Juan - la care au trimis primii comentatori ai romanului -, bărbatul din „Femei albastre” pare să sterilizeze cam tot ce atinge
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
De aici, bizara frivolitate a personajului, pe cât de dornic de aventură (și plin de succese la acest capitol), pe atât de incapabil de a și-o asuma până la capăt și de a obține satisfacție. Romanul e plin de paradoxale scene erotice, în care sexualitatea cea mai liberă e asociată unor interdicții de ordin interior. Ondina, cea capabilă să-i asigure liniște și confort, substitut excelent de soție, i se revelează naratorului, în momentele de voluptate, drept imagine a morții: „La început
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
buzele uscate, asprite și subțiate de un fel de suferință zâmbitoare care mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale: „Devenisem hârtia ei de turnesol, materialul testului ei cu privire la stranietățile erosului. Eram de fapt un substitut al lui Teacher, un bărbat de probă, dotat cu toate atributele generice pe care ea simțise nevoia să mi le pună sub lupă
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când subiectele sunt frivole, nereușind să-și calibreze discursul în funcție de contextul ficțional. Lentilele teoretice transformă cam toate temele din „Femei albastre”, fie că e vorba de relațiile erotice, de înregistrarea atmosferei premergătoare Revoluției sau de scene din cotidianul tranziției - în „cazuri” numai bune de tras întrun eseu. De aici caracterul izolat al scenelor și al observațiilor, precum și impresia, mai generală, că puține pagini din Femei albastre pot depăși
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
dus la ceea ce Vasile Băncilă a numit cu regret „declinul sărbătorii”. Explicabil, comuniștii au fost vrăjmașii sărbătorilor religioase, ca și a unora naționale, pe cînd intelighenții areligioși ai globalizării au intervenit cu „pseudovalori, văduvite de duh”, simple petreceri sau manifestări erotice. De acord. Am însă o rezervă atunci cînd Alexandru Surdu susține că mulți intelectuali, „printre care și Constantin Noica, au preferat supliciul comunist, decît fuga salvatoare în străinătățuri, de unde să ne dea apoi (...) lecții de comportament”. Din două pricini. Mai
Despre tradiție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3597_a_4922]
-
poate încadra nimeni nicăieri, să mă facă PFA, că nu e reglementată activitatea. Zicea că vrea să-și plătească taxe, impozite. Ar putea s-o încadreze pe drepturi de autor că fiecare fată are talentul ei!!! E ca la filmele erotice. Fiecare film are un anumit subiect și probabil și domnișoarele astea au fiecare subiectul lor", a mai afirmat Prigoană.
Prigoană vrea ca prostituatele să aibă drepturi de autor by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/38065_a_39390]
-
Ca și Visul unei nopți de vară în regia lui Radu Afrim, un spectacol extrem de puternic și de coerent cu demersul propriu al regizorului, cu o amplasare vastă a acțiunii, a construcției pe limită de cuțit a poveștii sexuale și erotice, așa cum Shakespeare însuși o face în piesa lui. În noaptea de Sînziene, aburul desfrîului, al ierburilor și halucinogenelor, al sunetelor senzuale nasc desfrîul peste tot și în oricine. Momente întregi vorbesc despre harul acestui regizor de a duce cu el
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Mitteleuropa, dispărut după război: „nomadă evreică/a limbii germane/crescută sub/un steag galben/și negru/granițele m-au trimis/ba într-o latinitate slavă/ba în America//Europa/în castelul tău/am visat/viitoarea mea naștere”(autoportret). Dacă lirica erotică este proba de foc a unui poet, atunci la Rose Ausländer iubirea este cea a contopirii totale, în care cuplul se regăsește întregindu-se paradisiac: „Ne vom întâlni din nou/ în lac/ tu fiind apa/ eu o floare de lotus
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
dacă mai pot să am o preocupare” (Vae soli...). Același efort al emisiei verbale, același tremur al sclerozei generalizate îl însoțesc și pe Hose Pablo la fiecare ieșire din prelungile sale tăceri. Sursa acestei paralizii pare să fie de natură erotică (în fond, toate poemele de aici sunt poeme de dragoste). Rezultatul, însă, e același, de un insolit irezistibil. Dacă e adevărat că poezia bună poate exista prin vocație (așa, substanțialist), dincolo de cultură, de exercițiu, de influențe, Hose Pablo e, dintre
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
gentleman bolșevic. În 2006 se anunța lansarea romanului Ziua când a descălecat șobolanul, la Editura Fundației Pro. De negăsit. Există, în schimb, o prezentare, din care reiese că avem de-a face cu un bloc, o șobolăniță gestantă, un poet erotic, o prozatoare onirică, și cu inventatorul bacteriei frumuseții - ce poate elimina un apartament ca pe o toxină. Elemente, în mare, regăsibile în volumul de față. Dacă avem în vedere că Mihuleac spune că o carte apărută la o editură mică
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]