2,389 matches
-
s-a retras la mănăstirea de la Vivarium (în sudul Italiei), fondată de marele său amic, om politic și scriitor Cassiodor, pe unul dintre domeniile sale din Calabria, aflat pe malul Golfului Squillace. Pe lângă mănăstire funcționa și o Academie, unde eruditul scriitor și teolog daco-roman a predat teologia ortodoxă și logica. Alcătuind biografia monahului daco-roman, se observă că viața și activitatea acestuia parcă se suspendă pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, respectiv de la consultațiile pascale din anul 526 până la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și din elita culturală romană nu putea fi eliminat. După anul 535, odată cu sosirea armatei bizantine în Italia orice formă de constrângere nu își mai avea rostul. Unii istorici bisericești sunt convinși că între 540-545, cât a trăit la Vivarium, eruditul teolog l-a cunoscut pe Sfântul Benedict de Nursia (480-547), care trăia la mănăstirea fondată de el, în anul 529, pe Monte Cassino (în sudul Italiei). În jurul anului 545, marele teolog, scriitor și savant Dionisie Smeritul a trecut la cele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
monahii creștini în drumul lor spre o spiritualizare tot mai înaltă prin cultură, prin lucrare neîntreruptă, prin rugăciune și meditație. Ea prezintă fundamentele formării intelectuale și spirituale a clerului creștin, punând în prim-plan însușirea celor șapte „arte liberale”. Marele erudit considera ca părți decisive în instrucție și educație, gramatica, retorica și dialectica, pe de-o parte, și, pe de alta, aritmetica, muzica, geometria, și astronomia. Prima grupă a numit-o trivium, iar pe cealaltă, quadrivium. Această „programă” de studiu a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
evului mediu european. Conform acestei „programe”, Cassiodorus îl dă drept strălucit exemplu de erudiție, ținută spirituală, înțelepciune și spirit activ pe bunul său amic Dionisie Exiguul. Amiciția celor doi s-a bazat pe o stimă intelectuală reciprocă. Cassiodorus precizează că eruditul său amic, „Sfântul bărbat” Dionisie, a predicat mulți ani în biserică și, apoi, a predat dialectica (ars bene judicandi, logica) la Academia de la Vivarium. Traducea fluent din latină și greacă, dovedindu-se, astfel, un admirabil vorbitor al acestor limbi, dar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atunci când alții se dedau plăcerilor. Era de o sensibilitate rar întâlnită, astfel încât, ascultarea unor relatări violente sau cuvinte și expresii îl determina să plângă. La adunări sau la mese, când ceilalți se înfruptau din bunătăți, desfătându-se cu plăceri minore, eruditul dobrogean intervenea plin de tact cu observații de ordin pur spiritual, care îi îmbunătățeau sufletește pe ascultători. Răspundea strălucit la orice chestiune care îi era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
motiv, multă vreme, Dionisie Exiguul a fost acuzat de plagiat. Însă, cunoscându-se condițiile de lucru și căutările călugărilor sciți la Roma, în vremea Papei Hormisdas, cercetătorii de astăzi se îndoiesc de atribuirea primei versiuni lui Marius Mercator, considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție. Traducerea Epistolei a XLV-a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Successus a fost solicitată de compatrioții săi monahi. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc destinația acestei lucrări. La fel ca și predecesorii lor din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
predecesorii lor din patrie, sciții Ioan și Leontie demonstrează o grijă deosebită pentru neștirbirea credinței și pentru răspândirea ei. Având în vedere că „furia rătăcirii nestoriene” se manifestă pe două fronturi, unul pe față, altul pe ascuns, prin uneltiri meșteșugite, eruditul de neam scit are înaintea ochilor îndemnul pe care i-l inspiră „tăria Bisericii Universale”. De aceea el se străduiește să ridice „o stavilă mântuitoare împotriva armelor nimicitoare ale ereziei”. Lucrarea tradusă se dovedește a fi o scurtă expunere a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atare de către contemporani. Această preocupare se regăsește în traducerea în limba latină a Vieții Sfântului Pahomie. Piesa este un răspuns la o cerere sau, mai bine zis, îndeplinirea unei promisiuni față de binefăcătoarea sa doamnă. Se poate evidenția, astfel, prețuirea eruditului, sensibilitatea acestuia și adoptarea idealului său religios. Se recurge la învățatul monah venit de la Bizanț într-un moment de criză și de mare durere sufletească din preajma anului 524, anul morții filosofului Boețiu. De altfel, transpunerea în latinește a scrierii anonime
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în special și, culturii europene, în general: „cultura europeană își are începuturile și dezvoltarea în ideologia canoanelor stabilite de Părinții bisericești, în reuniunile sinodale de la Niceea din anul 325 și până în secolul al VIII-lea”. Prin crearea bazelor doctrinei canonice, eruditul teolog străromân a fost declarat în unanimitate de către canoniștii apuseni ca fiind „cel care a introdus la latinii veacului al VI-lea dreptul bisericesc grec, deja foarte avansat în formarea lui, și părintele și magistrul științelor juridice...”. Episcopul Ștefan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-lea apar însă și primele traduceri ale canoanelor în limba latină. Realizând prima traducere a canoanelor grecești, în Prefața către episcopul Ștefan, Dionisie mărturisea că a fost înduplecat să traducă „din grecește canoanele bisericești”. În bogata sa activitate de traducător, eruditul teolog a creat și încetățenit în limbajul canonic latin și unele noțiuni și sintagme proprii Dreptului canonic răsăritean, precum, canones, care va substitui noțiunea de „regulae” sau „statuta”: „reguli părintești”, „titlurile hotărârilor”, „disciplina rânduielii bisericești”, „canoanele Sinodului de al Niceea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ale papei Leon cel Mare, Epistola Sfântului Proterie al Alexandriei și ciclul pascal pe care l-a alcătuit el însuși, inspirat după tradiția egiptenilor. În referatul prin care se dă răspuns la solicitările lui Bonifaciu și Bonus din cancelaria pontificală, eruditul străromân se menține la aceeași poziție doctrinară, respectiv autoritatea sinodală niceeană, convins că „va fi înlăturată orice luptă de păreri contrare”. Pentru o și mai evidentă fundamentare a zilei a XIV-a pascale din cadrul ciclului de 19 ani, Dionisie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
spune că metoda folosită ține de domeniul computului bisericesc. În anul 753 a.U.c. - anul 1 al ciclului dionisian - a avut loc Bunavestire. Pascalia alexandrină făcea ca ciclul lunar de 19 ani să se termine în 532. După calculele eruditului monah însă, el se încheia cu anul 531, iar numărătoarea începe cu Vestirea nașterii Domnului. Alt autor explică stabilirea datei nașterii Mântuitorului de către Dionisie Smeritul tot cu elemente de pascalie. Pentru aceasta, el crede că Iisus Hristos a fost răstignit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care i-a caracterizat viața, unit cu sobrietatea în purtări și cu dulceața contemplației tăcute este posibil ca noi mărturii să-l așeze printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile patristice ale eruditului monah, Dionisie Exiguul, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a epocii sale și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diversele compartimente ale vieții bisericești din Țările Române: scrieri patristice necesare și pline de eficiență
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a presei în limba română. Dintre numeroasele articole publicate în Foaie pentru minte, inimă și literatură sau Gazeta de Transilvania ambele reviste de limbă română înființate de Barițiu -, atrage atenția cel intitulat Scriitorii clasici. Textul se deschide cu o prezentare erudită a etimologiei termenului de clasic, pentru a aluneca subtil înspre apologia culturii greco-latine și, ca urmare, spre necesitatea subsumării la aceste modele încă viabile: "așadar, dacă învățând (studiind cineva cu temei producțiile antice) va cunoaște cum că în cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
obicei revizii severe, complete, meticuloase, deloc complezente. Din lunga serie de revizii făcute acestui ospiciu de diferiți epitropi, mai semnificativă este inspecția făcută de Anastase Fătu, câteva zile la rând, începând cu data de 11 septembrie 1876. Personalitate remarcabilă, cunoscător erudit al organizării asistenței sanitare din cele mai importante centre europene, A. Fătu avea idei foarte precise despre organizarea unui spital psihiatric. Constatările sale sunt, de aceea, deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, ospiciul, care adăpostea și trata un total
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aceea că cea dintâi stareță a Mănăstirii Socola, întemeiată de Domnul Moldovei Alexandru Lăpușneanu, a fost fiica sa, domnița Soltana. Timp de peste două secole, Mănăstirea Socola a fost o adevărată școală superioară a timpului, la care învățau carte, împreună cu maicile erudite de aici, "didascălele", și tinere fete sau femei din rândul boierilor și al negustorilor moldoveni. Cele două tablouri votive, reprezentând pe Lăpușneanu și pe Ruxanda Doamna și pe Soltana Domnița ținând biserica în mână, se adaugă ca argument, susținând varianta
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
A fost un practician eminent. Cazuistica cu nota la zi a fost preocuparea sa cotidiană. A format o echipă, astăzi răspândită în toată lumea, de oameni care l-au reprezentat cu cinste, devenind autorități în materie. A fost un caracter harnic, erudit, negrăbindu-se să publice de dragul numărului de lucrări. Numele său este legat de Ballif, Sager, Kreindler, Parhon, State Drăgănescu, J. Nițulescu, Florica Bagdazar, Smenea Suhareva, cu care a colaborat mulți ani. Cercetările sale privind nevrozele copilului, schizofrenia la tineri și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
opiniile, foarte numeroase de altfel −, emise de predecesorii săi în acest domeniu. Un timp, urmașii lui Kant au continuat această tăcere încît, în secolul al XIX-lea, abordarea filozofică a limbii nu s-a mai realizat, singura excepție notabilă fiind eruditul german Wilhelm von Humboldt. Abia în secolul al XX-lea filozofia limbii a fost reluată, însă, de obicei, pe alte principii și cu altă tematică decît se făcuse anterior. Tăcerea misterioasă a lui Kant în legătură cu limba a nedumerit pe cei mai mulți
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
redarea și la comunicarea informației despre acțiuni. Această dimensiune a limbii, relevantă prin anumite tipuri de acte de vorbire, reprezintă o altă formă de concretizare a limbii în vorbire, ce se adaugă la cele constatate de Saussure și de alți erudiți (între care, în primul rînd, Eugen Coșeriu). Problema actelor ilocutorii a devenit în ultimele decenii obiect de analiză distinct în cadrul unei discipline denumită pragmatică, ce tinde să se implice în instituirea unei noi perspective de interpretare a limbii, sub toate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
era latina. Desigur, romanii aveau cunoștințe de limbă greacă și respectau această limbă, dar în universul lor nu exista decît un singur centru și un singur popor și, în consecință, o singură limbă, cea latină. De aceea, chestiunile predilecte ale erudiților romani, etimologia, analogia și retorica, privesc numai limba latină, iar, mai tîrziu, în Evul mediu, cînd latina era limba oficială, a cultului și a științei, ea rămînea obiectul exclusiv al interesului filozofic și științific. De aceea, subtilitățile metafizice și teologice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii proprii, care apare astfel ca singura posibilă. În aceste condiții, se poate observa că, pentru o lungă perioadă din istorie, identificarea limbii materne cu însăși facultatea limbajului se producea nu numai în cazul vorbitorilor obișnuiți, ci și în cazul erudiților și al reflecțiilor des-pre limbă realizate deopotrivă prin activitatea filozofilor sau a specialiștilor care explicau fenomenele limbii și-i reglementau folosirea prin gramatici și prin retorici. În timpul Renașterii însă, a apărut interesul și pentru alte limbi decît cea proprie, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru a întemeia o concepție filozofică. La Noica, construcția metaforică sau dezbaterea lexicală de la Blaga sînt antrenate într-o improvizație eseistică extrem subiectivă, prin care răzbate sporadic informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i u, ce se poate detecta uneori, este explicabilă printr-o aderență comună la filozofia hegeliană și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a explorat minuțios; nu numai în Joc secund, dar și în rafinatele lui glose estetice; n-a ignorat avatarurile avangardei, ținându-se, însă, orgolios, la distanță. Autorul Necuvintelor a trecut fără oprire pe lângă Ion Pillat, europeanul și extra-europeanul atât de erudit, fin comentator și cunoscător de poezie; nu l-au ținut în loc nici Al. Philippide, cu ale sale Considerații confortabile, nici un Dan Botta, orficul, care (barbian) scrisese că "lira ideală se confundă cu armonia ei..." (Charmion). Inventiv, Nichita Stănescu e gata
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
evreiască, amintește că aceia care se supuneau astfel morții în numele religiei erau numiți sfinți. Totuși, dacă este un apel la empatie în fața acestor suferințe, cartea este și un apel la împărtășirea speranței 66. La rândul lui, Shimon Bernfeld, rabin și erudit, publică în trei volume antologia intitulată Cartea lacrimilorjjjj, după un Prim Război Mondial criminal care antrenează distrugerea a numeroase centre evreiești din Europa Răsăriteană, prăbușirea țarismului și pogromurile care o însoțesc, mai ales cele din 1918-1920, în care au murit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate în general ca un fundal, iar Graetz neglijează și aspectele sociale și economice. În fapt, el scrie o istorie a suferințelor evreiești și a erudiților/rabinilorkkkk. Monumentala sa Istorie a evreilor 74 în 11 volume a exercitat o imensă influență asupra istoriografiei evreiești ulterioare, modelând-o durabil. Multiplele ei traduceri și reeditări, versiunea prescurtată în trei volume care apare între 1887 și 1889 (zece ediții
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]