2,466 matches
-
definiție corectă, important este să operăm de la început câteva distincții fundamentale între povestire („expunere de fapte”) și descriere („expunere de lucruri”), între portret și personaj. Lista procedeelor și mai ales a formelor narative pare fără sfârșit: povestire oratorică, istorică, dramatică, etiologică, fantastică, parodică, comică, arborescentă, încadrată, fabulă etc. Genurile narative aparțin unei diversități de discursuri (literar, religios, jurnalistic), adică unor variabile culturale, cum ar fi: poveste de călătorie, poveste de război, poveste de viață, fapt divers, parabolă etc. Ce este totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
conjugal. La fel ar fi procedat și Hamlet, însă tentația sa incestuoasă e reprimată de rațiune și conștiință. Nu se poate răzbuna pe cel care a fost chiar unealta gândurilor sale. Însă, refulările succesive fac din erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
literatură, deficiențele fizice și/sau neuro motorii relevă afectarea componentelor motrice ale persoanei, asociate sau nu cu alte tipuri de deficiențe (mintale sau de intelect). Ele se clasifică astfel, după următoarele criterii (1, pp. 163 167): I. Raportarea la factorii etiologici: 1. Tulburări genetice și congenitale, cum ar fi: a) sindromul Langdon-Down, caracterizat prin hipotonie generalizată, mongolism, în asociere cu deficiențe de intelect; b) malformații ale aparatului locomotor și ale membrelor superioare; c) diformitatea Sprengel (umărul ridicat congenital); d) toracele „în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale, cu impact extraordinar asupra structurării - desfășurării proceselor cognitive, asupra relațiilor cu cei din jur și asupra personalității copilului. După Emil Verza (apud 1, p. 178), care se raportează simultan la criteriile anatomo fiziologic, etiologic, lingvistic și psihologic, tulburările de limbaj se clasifică astfel: a) tulburări de pronunție: dislalia, rinolalia, dizartria; b) tulburări de ritm și fluență a vorbirii: bâlbâiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza, aftongia și tulburări pe bază de coree; c) tulburări de voce: afonia
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
polio [23]. Un studiu indică că SV40 și azbestul pot fi cocarcinogene în apariția mezoteliomului pleural malign difuz [6], iar un alt studiu sugerează că SV40 poate contribui la dezvoltarea mezoteliomului apărut la indivizi neexpuși la azbest [8]. Alți factori etiologici ai mezoteliomului pleural malign difuz sunt următorii: expunerea la alte fibre minerale, inflamația cronică (tuberculoză, empiem), ereditatea, iradierea, expunerea la minerale non-fibroase sau chimicale organice (poliuretan, oxidul de etilen, plastice polisiliconate) [30]. ANATOMIA PATOLOGICĂ Aspect macroscopic Din punct de vedere
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
de metastaze endocardice. Tomografia computerizată Date suplimentare morfologice se pot obține prin examenele computer tomograf și rezonanță magnetică. Tomografia computerizată oferă o imagine de ansamblu a leziunilor endotoracice - pulmon, pleură, mediastin, perete toracic, pericard, cord, permițând orientarea spre un diagnostic etiologic al revărsatului pericardic (fig. 5.57). CT vizualizează foarte bine revărsatul pericardic, topografia și grosimea „cămășii” lichidiene care înconjoară inima [3, 18]. Nu oferă date despre funcția cordului, dar permite chirurgului să se orienteze asupra „punctului de atac” pentru a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
rol diagnostic și terapeutic (decomprimarea cordului) sau în timpul realizării ferestrei subxifoidiene sau pericardo-peritoneale. Fenestrarea pericardo-pleurală este urmată de amestecarea lichidului pericardic cu cel pleural, ceea ce nu contraindică însă efectuarea de analize specifice. Este important de a ajunge la un diagnostic etiologic al revărsatelor indiferent de localizare - pericardică sau pleurală. În pericarditele maligne frecvent lichidul este hemoragic, pe când în cele paramaligne revărsatul lichidian poate fi seros, sero-hemoragic sau chiar hemoragic. Din lichidul recoltat, chirurgul va solicita o serie de determinări, care la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
mortalitatea - 0 [14]. Desființarea spațiului pericardic prin procesul inflamator declanșat de tubul de dren, pare a fi principalul factor în prevenirea recidivei, un proces mai important decât fenestrarea propriu-zisă. Pericardoscopia Un obiectiv important în pericarditele maligne îl reprezintă stabilirea diagnosticului etiologic al revărsatului. Examinarea citologică a lichidului și examenul histopatologic pe fragment de pericard recoltat topografic (subxifoidian) nu au sensibilitate maximă. De aici a derivat biopsia țintită prin pericardoscopie, care a fost realizată de Santos Frezer în anul 1977 (citat de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
Surgery 109: 546-552, 1995. 10.Morris T.P., Walsh L.G., Pericardiectomy in MacFadyen V.B.Jr., Pansky L., Operative Laparoscopy and Thoracoscopy, 895-911, 1996. 11.Nugue O., Millaire A., Porte H., De Groote P., Guimer Ph., Wurtz A., Ducloux G., Pericardioscopy in the etiologic diagnosis of pericardial effusion in 141 consecutive patients. Circulation 94: 1635-1641, 1996. 12.Porte L.H., Jamecki Delebecq J.Th., Finzi J.A., Metais G.D., Millaire Al., Wurtz J A., Pericardoscopy for primary management of pericardial effusion in cancer patients. European Journal
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
imobilizate prin perfuzia intravenoasă continuă” Diagnosticele de îngrijire formulate ca un enunț cu trei elemente Se regăsește în formularea diagnosticelor actuale (prezente) de nursing. Formulare : -primul element este reprezentat de diagnosticul de îngrijire, -al doilea este reprezentat de factorii cauzali (etiologici), introduși prin formula de legătură “determinat/cauzat de”, -al treilea element este reprezentat de manifestările clinice majore sau minore, subiective sau obiective care susțin diagnosticul formulat, fiind introduse prin elementul de legătură “manifestat prin”, urmat de enunțul acestor manifestări (fie
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
și competențe necesare desfășurării unor activități socialmente utile și care să favorizeze integrarea lor socială, întro măsură mai mare sau mai mică, în funcție de resursele și problematica specifică fiecăruia. Obiectivele specifice au în vedere următoarele direcții: - prezentarea analitică, descriptivă, comparativă și etiologică a diferitelor categorii de persoane cu cerințe speciale; - elaborarea unor criterii de clasificare pe niveluri/grade/trepte a tulburărilor sau deficiențelor întâlnite la persoanele respective; - prezentarea particularităților specifice activității persoanelor cu cerințe speciale, consecință a modificărilor biopsihice și/sau socioeducaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și este polivalent, mai ales sub aspectul exprimării psihice; - ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu ceea ce este congenital (sau înnăscut), unde sunt cuprinse și elemente dobândite în urma influențelor din perioada prenatală/intrauterină (această observație este demonstrată de multitudinea factorilor etiologici care acționează în timpul sarcinii și care determină apariția unor tulburări sau deficiențe cu impact major, uneori ireversibile, asupra dezvoltării ulterioare a copilului, constituind premisele apariției unei/unor dizabilități); - ceea ce ține de ereditate se poate exprima în diverse etape de vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de socializare; e) vârsta școlară. E. Verza menționează în lucrările sale că pentru efectuarea unei psihodiagnoze valide în domeniul psihopedagogiei speciale se impune respectarea următoarele condiții: - diferențierea tulburărilor organice de cele funcționale; - stabilirea rolului factorilor socioculturali și familiali; - identificarea factorilor etiologici; - estimarea nivelului deficienței; - evaluarea prognozei și stabilirea unei metodologii recuperativ‑compensatorii. În psihopedagogia specială, probele/testele care se folosesc pentru diagnoza psihologică pot fi întrebuințate în cercetare și în procesul de învățare‑dezvoltare a unor cunoștințe, deprinderi, aptitudini etc. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
analiza trebuie să cuprindă și date obținute prin anamneză, chestionar, observație etc. Toate acestea permit constituirea profilului psihologic al persoanei și evaluarea prin prognoză a evoluției sale ulterioare care va fi cu atât mai validă cu cât diagnosticul diferențial și etiologic este mai corect. La alcătuirea profilului psihologic este necesar să se cunoască și unele aspecte care caracterizează persoanele cu dizabilități: - manifestările psihice se concretizează în răspunsuri directe la situațiile stimulative, ceea ce facilitează pătrunderea în intimitatea psihică și evaluarea ei; - indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
psihopedagogia specială au o serie de caracteristici specifice, ca urmare a diferențelor psihoindividuale ale deficienților de diferite categorii; pe baza diagnozei și prognozei se construiesc programe recuperativ-compensatorii și se adoptă o metodologie adecvată procesului instructiv-educativ; cu cât diagnosticul diferențial și etiologic este mai corect cu atât prognosticul și șansele de recuperare sunt mai favorabile; diagnoza și prognoza influențează semnificativ calitatea adaptării la mediul școlar și socio-profesional al persoanelor cu dizabilități; diagnoza are o valoare relativă, deoarece subiectul cu dizabilitate prezintă diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fapt ce presupune reluarea periodică a evaluării subiectului; condițiile pentru o evaluare obiectivă și o diagnoză validă sunt: diferențierea tulburărilor organice de cele funcționale în producerea deficienței; stabilirea rolului factorilor sociali și familiali în apariția deficienței sau tulburărilor; depistarea factorilor etiologici; estimarea nivelului de incapacitate (de handicap); elaborarea prognozei și stabilirea priorităților și a metodologiei în activitatea recuperativ-compensatorie; metodele, procedele și tehnicile de evaluare foloste în scop diagnostic pot fi utilizate și în activitățile de intervenție recuperatorie și instructiv-educative, ele având
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
specialetc " 3.4. Metode și mijloace de investigație psihopedagogică a persoanelor cu cerințe speciale" Cunoașterea particularităților psihopedagogice ale fiecărui copil cu cerințe educative speciale, indiferent de tipul deficienței, precum și stabilirea unui diagnostic diferențial au la bază (pe lângă indicii de natură etiologică sau nosologică) și o serie de metode științifice grupate în două mari categorii: - metode și mijloace accesibile tuturor categoriilor de specialiști (cadre didactice, instructori de educație, specialiști terapeuți etc.); - metode și mijloace de uz intern, folosite de persoane care au
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mintală, una dintre disfuncțiile psihice majore, este o noțiune încă nedefinită cu precizie, implicând numeroase aspecte de natură medicală, psihologică, pedagogică, sociologică și chiar juridică. Dificultatea este determinată de clasarea acestei disfuncții psihice într‑o grupă extrem de eterogenă din cauza diversității etiologice, diferențelor de gravitate și deficiențelor supraadăugate care o însoțesc. În general, prin deficiență mintală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
atitudinal cu o sporire a interesului social pentru abordarea și rezolvarea problemelor de integrare profesională (după 1940). Pentru a susține fundamentarea teoretică a deficienței mintale, specialiștii au propus mai multe teorii, dintre care cele mai frecvent invocate sunt: a) teoria etiologică - explică natura deficienței mintale prin multitudinea de factori care o determină; b) teoria simptomatologică - definește deficiența mintală prin raportare doar la anumite procese și fenomene psihice: gândire, inteligență, afectivitate, voință etc.; în cadrul acestei teorii au existat mai multe curente: Ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Mușu, 1997, pp. 157‑158), procesul de diagnostic presupune parcurgerea următoarelor etape: - analiza simptomelor/semnelor; - sinteza simptomelor într‑un sindrom sau o maladie (diagnosticul pozitiv); - compararea și analiza sindromului în contextul datelor nosologice (diagnosticul diferențial); - identificarea și cercetarea cauzelor (diagnosticul etiologic). În altă ordine de idei, informațiile și concluziile investigațiilor de specialitate se concretizează în sinteze specifice care constituie diferite categorii de diagnostic: - diagnosticul clinic - presupune identificarea deficienței în raport cu unele semne clinice descrise de subiect, familie și aparținătorii/anturajul acestuia sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deficiența mintală de natură organică, urmare a unor leziuni ale sistemului nervos central; - deficiența mintală cauzată de carențe educative, afective, socioculturale; - deficiența mintală polimorfă, cu o mare varietate tipologică. Pe de altă parte, A.F. Tredgold stabilește, pornind de la factorul etiologic, patru grupe de deficiență mintală: - deficiența mintală primară - determinată de factori ereditari; - deficiența mintală secundară - determinată de factori extrinseci, de mediu; - deficiența mintală mixtă - determinată de combinarea factorilor ereditari cu factorii de mediu; - deficiența mintală fără o cauză direct decelabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mintală secundară - determinată de factori extrinseci, de mediu; - deficiența mintală mixtă - determinată de combinarea factorilor ereditari cu factorii de mediu; - deficiența mintală fără o cauză direct decelabilă. Un alt aspect foarte important este reprezentat de momentul în care diverși factori etiologici (genetici sau exogeni) acționează asupra sistemului nervos central. În această direcție putem identifica: - etapa de progeneză, când au loc maturizarea celulelor sexuale și fecundația, moment în care pot apărea tablouri patologice în urma unor gametopatii, tablouri patologice ce se diferențiază greu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deficiențelor mintale. • Care sunt principalele elemente definitorii ale tabloului clinic și psihopedagogic al deficiențelor mintale și cum pot fi ele identificate în reacțiile și conduita unui copil cu deficiență mintală? • Analizați comparativ intelectul de limită și pseudodeficiența mintală sub aspect etiologic, clinic și psihopedagogic. • Care sunt trăsăturile/caracteristicile psihopedagogice specifice principalelor categorii de deficiență mintală? • Care sunt elementele principale ale unui program de profilaxie și terapie a deficiențelor mintale? CAPITOLUL 5TC "CAPITOLUL 5" Deficiențe senzorialetc "Deficiențe senzoriale" Deficiențele senzoriale sunt determinate
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
70 dB; - hipoacuzie severă (deficit de auz sever) - o pierdere de auz de 70‑90 dB; - anacuzie/cofoză (deficit de auz profund, surditate) - o pierdere de auz de peste 90 dB. În funcție de lateralitate, putem întâlni: - deficiențe unilaterale; - deficiențe bilaterale. După criteriul etiologic și după momentul apariției deficienței, au fost clasificate următoarele tipuri: a. - deficiențe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetică etc.) pot fi de următoarele tipuri: tipul Siebenmann - presupune lezarea capsulei osoase și leziuni secundare ale celulelor senzoriale sau ganglionale de la nivelul fibrelor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
2.2. Etiologia deficiențelor de vedere" Etiologia tulburărilor de vedere este foarte variată și include o diversitate de factori de risc care, în funcție de locul și perioada când acționează, determină forme și grade diferite de deficiențe ale analizatorului vizual. O clasificare etiologică generală a deficiențelor vizuale include următoarele grupe cauzale: - boli ale anexelor globului ocular (pleoape, glande lacrimale, conjunctivite, boli ale orbitei oculare); - tulburări ale refracției oculare (miopia, hipermetropia, astigmatismul); - afecțiuni ale cristalinului (cataracta); - afecțiuni ale corpului vitros; - afecțiunile polului posterior (retina
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]