1,763 matches
-
dezvoltării sau relațiilor de putere (din școli, spitale, închisori etc.), respectiv înspre (b) dimensiunea reflexiv-critică a antropologiei (punând accent pe faptul că antropologul reflectează asupra ceea ce face tocmai în postura sa de etnograf). În spațiul științific românesc aceste accepțiuni ale etnografiei nu sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", și în cele din urmă cu o viziune textuală, literaturizată a culturii. În istoria științelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult mai apropiată
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", și în cele din urmă cu o viziune textuală, literaturizată a culturii. În istoria științelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult mai apropiată de etnografia modernă, metoda monografică, care nu a fost însă adoptată de știința etnologică românească. Pentru mai multe date, vezi și Iordan Datcu, "Dicționarul etnologilor români", Ed. Saeculum I.O., București, 2006
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
val de deportări. Evoluția de mai departe a orașului poate fi văzută și analizată după extinderea să contemporană atât în domeniul locativ cît și în plan economic. Trecutul istoric însă rămâne a fi omniprezent prin existența Muzeului de Istorie și Etnografie. Chiar și prezența drumurilor pavate cu piatră, starea cărora este mult mai funcțională decât cea a drumurilor asfaltate de astăzi, ne vorbește clar despre vremurile de odinioară. Monumentele existente în orașul Florești sunt memoria vie a evenimentelor și perioadelor istorice
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
cazul, de exemplu, cu populația sara, care a fugit din bazinul superior al Nilului în sudul Ciadului, însă constatând că nu scapă nici așa de statutul de hăituiți, aceștia au început să practice mutilarea femeilor prin ceea ce este cunoscut în etnografia continentului negru ca „discuri labiale”. Această metodă avea rolul de a face femeile neatractive pentru arabii aflați mereu în căutare de „carne tânără” pentru haremurile califatului . Dar arabii nu capturau negrii doar pentru delicii sexuale, ei utilizându-i și pentru
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Ovid Densusianu a întemeiat și a condus revistele "Viața nouă" (1905-1925) și "Grai și suflet" (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul și etnografia. Este creatorul școlii lingvistice de la București. Studiile sale se remarcă prin bogăția documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea științifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepției neogramatice căreia i-a fost atașat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost
Ovid Densușianu () [Corola-website/Science/298751_a_300080]
-
este avansat consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcție pe care o deține tot restul vieții. Elaborează numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate - doar în parte - mult după moartea sa. Îl preocupă domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative și literare. Autorul primei epopei în limba română, "poemationul eroi-comic" Țiganiada sau "Tabăra țiganilor", ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic "Țiganiada") tratează un
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
personajele, se folosesc, inevitabil, mecanismele de exotizare și obiectificare obișnuite, chiar dacă analiza raporturilor de putere este corectă. Argumentul lui Gorzo și Lazăr e cu atât mai bizar, cu cât cei doi aduc în discuție presupusele ambiții etnografice ale filmului. Or, etnografia ca demers nu este în niciun caz inocentă sau neutră politic, ci conține o întreagă istorie colonială. Ca atare, într-un demers etnografic conștient politic, grija față de complexitatea obiectului etnografierii și față de capcana exotizării ar trebui să fie primordială. Orice
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială", azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul neoromânesc nu a putut însă depăși canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
în 1972. Din 1958 a fost cercetător și șef de sector la Institutul de Arheologie din București, cercetător și șef de sector la Institutul de Istoria Artei (din 1960), cercetător și șef al Secției etnografice (din 1967) la Institutul de Etnografie și Folclor, ale Academiei Române. Face parte din Instituto Internazionale di Sociologia (Roma, 1965), Union Internationale des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques (1967), The Folklore Society (Londra, 1972), Association Internationale d'Etudes des Civilisations Mediterraneennes (1973) etc., iar în 1993 este ales
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
fost redactor la revistele "Trimestrial de mitologie și estetică" (1931), "Gongul" (1941), "Symposion" (1943-1944), "Cercetări folclorice" (1947), "Etimologica". Publică articole în revistele "Dacia", "Porunca vremii", "Buna-Vestire", "Suflet nou", "Îndreptar", "Presa Olteniei", "Ramuri", "Studii și cercetări de istoria artei", "Revista de etnografie și folclor", "Revue historique du Sud-Est Europeen" etc., uneori semnând cu inițiale (R.V.) sau Vulca, Vulcan, V. Petre și Petre V. În 1981 a fost distins cu premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române. A elaborat lucrări de antropologie culturală și socială
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
Sud-Est Europeen" etc., uneori semnând cu inițiale (R.V.) sau Vulca, Vulcan, V. Petre și Petre V. În 1981 a fost distins cu premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române. A elaborat lucrări de antropologie culturală și socială, sociologia și filosofia culturii, mitologie, etnografie. O secțiune însemnată a operei sale o constituie studiile de mitologie, numărându-se printre cercetătorii care au făcut pasul important de la mitografie la mitologie. afirma că «în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creației majore a tuturor experiențelor transculturale
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
asemenea, în același an, la Târgu Jiu, a fondat prima școală de olărit din Oltenia. În 1906 Moisil s-a mutat în București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române. Ulterior (1906-1910) a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială. Apoi a devenit bibliotecar la Muzeul Pedagogic (1910) și, ulterior, director (1921). În 1911 obține cetățenia română, păstrând legăturile cu românii din Transilvania, fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
ani. După 1933, instituția îi va purta numele. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice închiriază "casa Porumbacu" din strada Polonă (la nr. 19), în timp ce Grigore Antipa întreprinde o reorganizare radicală a Muzeului și creează o nouă secție, cea de Antropologie și Etnografie. Tot Antipa angajează în 1895 și 1896 doi asistenți : Robert Ritter von Dombrovski (1869-1932), bun ornitolog, vânător și preparator care va lucra timp de 21 de ani, îmbogățind colecțiile și realizând primele diorame, și Arnold Lucien Montandon (1852-1922), naturalist originar
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
din România și de peste hotare. Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Ștefănescu, a fost adus aici în 1911. În 1914, tot în prezența regelui Carol I au fost inaugurate noile secții ale muzeului: Geologie, Mineralogie, Paleontologie, Anatomie comparată, Antropologie, Etnografie generală și (o premieră în lume) Ecologie (sub formă de diorame), care ocupau alte 11 săli. Muzeul are de suferit din cutremurul din 1940 și din bombardamentele americane, sovietice și germane din 1944, an în care Grigore Antipa decedează la
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
a înscris la Conservatorul din București (în septembrie 1947) însă nu a putut continua studiile din cauza taxelor exorbitante stabilite de regimul comunist pentru copiii personalităților din România interbelică. După o perioadă in care a activat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1956), s-a dedicat în întregime vocației de compozitor. A fost secretar al Secției de muzică simfonică, muzică de cameră și operă din cadrul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1968-1973), fiind primul președinte al acesteia ales
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
fost și obiect al polemicii cu Titu Maiorescu. Publică volumele de critică literară "Schițări de literatură română" în anul 1859 și "O vorbă despre literatura desfrînată ce se încearcă a se introduce în societatea română" în anul 1863. Interesat de etnografie, menține relații cu Franța, devenind membru al "Société d'Ethnographie" ("Societatea de etnografie") din Paris, colaborând strâns cu președintele acesteia Léon De Rosny. Devine, de asemenea, membru activ al "Institut d'Ethnographie" ("Institutul de etnografie") și al "Société héraldique de
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Schițări de literatură română" în anul 1859 și "O vorbă despre literatura desfrînată ce se încearcă a se introduce în societatea română" în anul 1863. Interesat de etnografie, menține relații cu Franța, devenind membru al "Société d'Ethnographie" ("Societatea de etnografie") din Paris, colaborând strâns cu președintele acesteia Léon De Rosny. Devine, de asemenea, membru activ al "Institut d'Ethnographie" ("Institutul de etnografie") și al "Société héraldique de France" ("Societatea heraldică a Franței"). Începând cu 15 septembrie 1860 colaborează împreună cu profesorii
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
în anul 1863. Interesat de etnografie, menține relații cu Franța, devenind membru al "Société d'Ethnographie" ("Societatea de etnografie") din Paris, colaborând strâns cu președintele acesteia Léon De Rosny. Devine, de asemenea, membru activ al "Institut d'Ethnographie" ("Institutul de etnografie") și al "Société héraldique de France" ("Societatea heraldică a Franței"). Începând cu 15 septembrie 1860 colaborează împreună cu profesorii G. Mârzescu, I. Strat, I. Missail, Z. Columb la revista "Ateneul român" din Iași, iar de la 20 februarie 1861 devine singurul redactor
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
independență a României din 1877 - 1878, Urechia reprezintă țara la "Congresului Internațional de Științe Etnografice de la Paris" și i s-a încredințat conducerea lucrărilor din cea de-a doua zi a "Congresului Internațional de Științe Etnografice de la Paris". Comunicarea Despre etnografia română, prezentată, atrage atenția asupra României, Urechia subliniid roululei de "„santinelă a lumii latine la poarta invaziilor barbare”". În intervențiile lui, combate cu argumente afirmațiile aberante ale lui Gauthier Claubry, demonstrând că românii nu sunt slavi și albanezi, explică sensul
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Culturale a Aromânilor", căreia îi devine președinte și a publicat "Albumul macedo-român". A primit medalia de bronz a "Société d'Ethnographie" în anul 1880 și medalia de onoare în anul următor, iar aceași instituție creează "Premiul Urechia pentru cercetare în etnografie", primul premiu fiind decernat în anul 1882. La 25 martie 1880 este jucată comedia într-un act, "Odă la Elisa". Între anii 1878 și 1889, Urechia își adună lucrările sub titlul "Opere complete". În perioada 9 iunie 1881 - 31 iulie
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
începe să colecteze diverse animale din Insula Sumatra, insula Java și Insula Celebes (Sulawesi). Putem bănui că Mitrea a colectat piesele zoologice și etnografice în timpul permis de acțiunile militare ale armatei din care făcea parte. În cursul acestor călătorii studiază etnografia regiunilor unde ajunsese, colecționând obiecte casnice și de cult, podoabe, arme, țesături și împletituri care au îmbogățit muzeele din Viena (unde i-a fost determinat parțial materialul) și București. Colectează și clasează un număr mare de plante (nu s-au
Ilarie Mitrea () [Corola-website/Science/306481_a_307810]
-
pe sticlă, scoarțe populare, jucării, mobilier, măști, podoabe populare, piese de port, cojoace, pielărie. Există și o librărie a muzeului ce cuprinde o importantă ofertă de publicații de cercetare - volume de studii ale celor mai prestigioși specialiști în domeniul etnologiei, etnografiei, muzeologiei, publicații de promovare a patrimoniului muzeal - pliante, ghiduri, albume, cărți de buzunar și publicații pentru turism. Printre facilitățile muzeului se numără și un bogat material pe suport electronic - CD, DVD, casete audio și video. Principiile care au stat la
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
muzeografilor instituției la manifestările științifice realizate de instituțiile de profil din alte țări, ca și colaborările pe linie de cercetare cu diferiți parteneri europeni. De-a lungul anilor, instituția a acordat sprijin pentru organizarea unor noi muzee și sectii de etnografie din țară (Secția de etnografie a Muzeului din Alexandria, a Muzeului Unirii din Alba Iulia etc.). Ea a avut un rol fundamental și în dezvoltarea rețelei muzeelor în aer liber din România precum și in realizarea primului muzeu de același profil
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
realizate de instituțiile de profil din alte țări, ca și colaborările pe linie de cercetare cu diferiți parteneri europeni. De-a lungul anilor, instituția a acordat sprijin pentru organizarea unor noi muzee și sectii de etnografie din țară (Secția de etnografie a Muzeului din Alexandria, a Muzeului Unirii din Alba Iulia etc.). Ea a avut un rol fundamental și în dezvoltarea rețelei muzeelor în aer liber din România precum și in realizarea primului muzeu de același profil din Republica Moldova (Chișinău).
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
mare parte a populației este plecată la muncă în țări ale Uniunii Europene: Italia, Germania, Spania, Anglia În Straja nu există unități turistice de profil, dar sunt condiții pentru turism cu motivații că: sport, vânătoare, pescuit, drumeții, interes pentru folclor, etnografie, obiceiuri. Se pot organiza excursii de o zi, schi și săniuș, turism ecologic sau etnografic. Se poate vină cerbul, căpriorul, mistrețul, lupul, vulpea. Pescuitul oferă posibilități pentru păstrăv, mreana și clean. Iubitorii turismului, vânatului și pescuitului vor avea momente de
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]