4,069 matches
-
Elaine, Jeanne, Maria și Abby, încercând să învăluie întreaga poveste în decorul luxos al Los Angeles-ului. Dar fiecare episod era dureros de familiar, de la trecutul tabloidizat al lui Irene, la virginitatea lui Mary, la fuga Jinei din Maryland, la acea evadare electrică și alarmantă care a generat toate evenimentele ulterioare din viața ei, care a condamnat-o. Alice se dăduse până și pe ea însăși în vileag, dedicând două capitole propriei depresii și planurilor de sinucidere. Totul era acolo, cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a inimii, își peticeau inimile în funcție de circumstanțe. Un fiu schimbă totul, a continuat Zach. Până și Pearl ar înțelege asta. Dar Zach n-a îndrăznit să se uite în ochii Jinei. Nu-i mai rămăsese decât o singură fantezie. O evadare crudă în timpul nopții - toți trei să fugă în Montana, acolo unde-ar fi putut să-și găsească râul lor. Danny avea să învețe să vâneze și să pescuiască. Povestea asta era ceva pe care ei înșiși puteau s-o decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mirosea a balegă, transpirație și a sânge și noi trebuia să mergem în fiecare zi înghesuiți în acel spațiu stând în picioare și împingându-ne unii în alții la fiecare curbă. Tot drumul cântam fiindcă muzica devenise o formă de evadare, era exprimarea libertății care striga din noi. Uneori lua forme de protest, alte ori înlocuia o lacrimă, dar tot ca mugetul vitelor se auzea de pe trotuare. Cui să-i pese de pruncii altora și de dorurile lor? Eram departe de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. Târziu, când să se culce, își spuse că nu mai înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă. Mai gândise așa și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
26. Rex stătea întins pe cimentul curții la soare: era în luna mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, când simți necesitatea evadării fie și în ridicol chiar față de tine însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa în afara acestor așa-zise reguli sociale care îți cotrobăie în destin, un simplu agent de poliție, un oarecare agent de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și haina s-a mișcat doi centimetri, apoi încă doi, apoi, cu un ultim efort, a alunecat și duși am fost. Exaltați de evadare, n-am avut răbdare să așteptăm liftul așa că, plini de mai multă energie decât am fi avut de obicei, am coborât în goană mai multe rânduri de trepte și am țâșnit direct în stradă. Era început de octombrie, zilele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor adevărați, nu puturoșilor, rataților, escrocilor și circarilor de duzină printre care a trebuit să-mi croiesc drumul. Eu sunt un artist - un artist al evadărilor. Atunci când am fost în Welcome-In lângă La Guardia, cu obscuritatea lui, cu femeile lui de închiriat, cu avioanele fugare, știi ce mi-a spus Selina? A spus: „Poate că e crud ce vreau să-ți zic, dar eu am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu fața la perete, Media își folosea orice fărâmă de experiență pe care-o avea ca să-l țină prins în mreje pe Piatră, primul ei bărbat de o eternitate, suficient de mult timp pentru ca Vultur-în-Zbor să-și poată duce la bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu lanțul fără ceas în jurul taliei și fredonând nevinovat. Gloata se împrăștiase în cea mai mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că scrisese zeci de romane de dragoste. De ce să-mi fie rușine? Ceea ce nu le-am spus atunci părinților mei - și nu le-am explicat nici lui Will și Simon acum - a fost cât de mult Îmi plăceau romanele sentimentale. Evadarea avea rolul ei, firește, dar viața nu era atât de tristă Încât să fiu nevoită să mă retrag Într-o lume a fanteziei. Mă inspira să citesc despre doi oameni superbi care Înfruntau toate obstacolele ca să fie Împreună, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cearșafuri extrem de fine - pe care nu-l recunoșteam. — De câte ori trebuie să-ți spun? Pur și simplu nu poți spăla lenjeria Pratesi În apă fierbinte! Vocea masculină Începuse să țipe. Am sărit din pat și am Început să caut căi de evadare, dar o privire rapidă spre fereastră mi-a arătat că eram la cel puțin douăzeci de etaje deasupra pământului. —Da, domnule, Îmi pare rău, domnule, spuse o voce plângăreață de femeie, cu accent spaniol. Sunt dispus să cred asta, Manuela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
imediat cum mi se strânge stomacul. —Bette! Ce ciudat că ne Întâlnim aici! Abby se agăță de brațul meu, Împroșcând cu șampanie canapeaua. —Hei, Abby, am spus cât de sec am reușit, uitându-mă În jur după o cale de evadare Înainte să dau ochii cu ea. Deci tu și Philip păreți puși pe fapte mari, ha? Îmi făcu cu ochiul și mi-am Înăbușit impulsul de a-i șterge cu ghearele rânjetul de pe față. —Mmm. Cu ce ocazie pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deloc. Cum e să fii cu zeul ăla, Philip Weston? În momentul acela respiră scurt și mimă leșinul. Hai, nu ascunde nici măcar un amănunt. E cel mai superb om de pe planeta asta! Am râs jenată, căutând În minte căi de evadare, dar nu m-am indispus foarte tare până când n-am văzut fața maică-mii. — Poftim? Întrebă ea. Philip și mai cum? Eileen se Întoarse spre ea, nedumerită și spuse: —Ann, Încearcă doar să-mi spui că nu știai că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Constantinescu Decemvirii: 1. Ion Caratănase 2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă 4. Ion Pele 5. Ion Grigore State 6. Ion Atanasiu 7. Gavril Bogdan 8. Radu Vlad 9. Ștefan Georgescu 10. Ion Trandafir Vizitarea acestui subteran altar a fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
om în care s-a întrupat Hristos și a plecat la Dumnezeu din trup de om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
registru, Dumitru Dinsus, țăranul de esență tare, se impune ca un model sugestiv. Moștenitorul unei mentalități sănătoase, dobândită acolo unde s-a născut Veșnicia, omul răzbate prin focul războiului, învinge starea de prizonier în lagărele rusești, participă la o spectaculoasă evadare, terminată în chip fericit, nu se lasă doborât de „Noile rândueli” impuse cu tancul și cu revolverul, iese viu și puternic din iadul Canalului Dunărea-Marea Neagră, redevine țintă a acelorași noi autorități, dar supraviețuiește. Și nu oricum, ci cu demnitate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de legătură. Chiar dacă ați fi prinși de serviciile turcești de informații, n-ați putea spune nimic despre ceilalți. Toate detaliile misiunii vă vor fi explicate pe drum. În caz de urgență, aveți procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă. Cel care cere anularea misiunii din motive grave se duce, la orice oră din zi sau noapte, la taverna marinarilor, lângă turnul Galata. Taverna se cheamă „La corabia neagră”. Comandă un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aveau, Însă, mai bine de două săptămâni. Căpitanul Morovan nu ordonase traversarea mării, ci preferase navigația de-a lungul țărmului dobrogean, cu escală la Varna. Acolo, vasele care puteau ridica ancora pentru a le veni În ajutor În cazul unei evadări neprevăzute din Istanbul aveau să fie puse În stare de alertă. Iar Alexandru avea să vadă, din nou, figurile condottierilor venețieni. După cum arăta cerul, dincolo de Varna nu-i Întâmpinau decât nori negri. 10. Norii negri 10 decembrie 1475, Cetatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Avem treizeci de minute. Atât. Corabia va ridica ancora indiferent dacă tu ești sau nu ești la bord. Și n-am dreptul să te sacrific. Alexandru se simți tras cu putere În spate. Înțelegea că trebuie să respecte procedurile de evadare din Istanbul. Dar sufletul nu accepta această evadare. Porni, totuși, alături de Gabriel, fără să privească În jur. În urma lor, piața din fața palatului se golea. Parcurseră câteva străduțe Întortocheate și aglomerate, intrară În bazar, unde se Învârtiră printre tarabe pentru reperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ancora indiferent dacă tu ești sau nu ești la bord. Și n-am dreptul să te sacrific. Alexandru se simți tras cu putere În spate. Înțelegea că trebuie să respecte procedurile de evadare din Istanbul. Dar sufletul nu accepta această evadare. Porni, totuși, alături de Gabriel, fără să privească În jur. În urma lor, piața din fața palatului se golea. Parcurseră câteva străduțe Întortocheate și aglomerate, intrară În bazar, unde se Învârtiră printre tarabe pentru reperarea eventualilor urmăritori, apoi porniră pe alte străduțe, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un drum periculos, cu toate informațiile pe care le avem de dus În fața măriei sale. Drumul e cu putință doar În cazul În care Ordinul Apărătorilor decide că trebuie să plecăm și ne acordă o escortă italiană. Aceasta e procedura de evadare În condițiile de azi. Pe scară se auziră pași grăbiți, iar În mijlocul Apărătorilor apăru căpitanul Morovan. - Ridicăm ancora. Dar, atenție, nu avem permisiunea autorităților vamale turcești. Obținerea ei poate dura cîteva ore sau o zi, două. Nu avem acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar și o senzație nouă, de răceală În talpa piciorului stâng. Deci partea stângă a corpului funcționa. Totul era să reziste suficient de mult timp pentru ca o parte din răni să se Închidă. Iar ca să reziste avea nevoie de o evadare din timpul prezent. Gradul În care durerea acționa asupra spiritului trebuia să fie cât mai coborât. Așa Învățase demult, În antrenamentele Apărătorilor din munții Alpi, și era convins că spiritul e singura lui șansă. „Secretul victimei”, cum numea Angelo exercițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a fi escortați spre una dintre taberele din munți. Sosirea lor era secretă. Acestea erau condițiile evadării pe mare, În caz de catastrofă În țară. O știuseră Încă de la plecare. Dar nimeni nu crezuse că se va ajunge aici. Și acum, În toiul iernii, iată-i acostând la Veneția. O cu totul altă Veneție decât cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și spusese: - Suntem salvați! Uralele marinarilor moldoveni se auziseră până la navele italiene, căci echipajele se adunaseră pe punte ca să vadă mai bine bucuria navigatorilor care scăpaseră din capitala Semilunii. La scurt timp, Gabriel adunase Apărătorii și le reamintise procedurile de evadare În caz de catastrofă În țară. Nici un semn, nici o privire dincolo de grupul lor. Goană spre cea mai apropiată tabără de antrenamente din Alpi. Iar apoi, când mesajele din țară vor sosi, respectarea exactă a ordinelor. Întoarcerea călare, prin Austria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se poate... l-am văzut... am fost la doi pași de el... i-am pictat portretul... - Portretul? Tresări Angelo. Da, ne-ar fi de mare folos. Și unde e portretul acum? - Nu știu. Cred că mi-a scăpat undeva, În timpul evadării din Istanbul... Pe corabie nu l-am mai găsit. Dar stai... omul acela ne-a salvat, pe mine și Întregul echipaj. Am fost atacați de flota sultanului. Dar imediat au intervenit vasele de război ale Cuceritorilor, care au ridicat pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]