1,682 matches
-
Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul era zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
reginele rare, în belșugul verde al femeilor de viță mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei, din iubirea încoronată de zei. Niciodată nu am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul necrofil ne arată amenințător că nu e bine deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și am mîncat la niște gălbejiți, un loc unde puteai să mănÎnci ca lumea cu patruj’ de cenți, și pe urmă am cumpărat niște chestii pe care să le duc acasă nevestei și celor trei fete. Știi tu, parfum, niște evantaie și vreo doi piepteni din Ăia care se Înfig În păr. După aia m-am oprit la barul lui Donovan să beau o bere și să mai vorbesc cu bătrînu’, și pe urmă m-am dus pe jos spre docurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pantaloni scurți, tăiați din ginși vechi și-n T-shirt. Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul pe iarbă, pictîndu-mă cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega pe pubis. Și altă literă, pe care n-am descifrat-o, pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de Wall Street Journal, apoi Washington Post. Și tot așa, Într-o ordine care nu părea să urmeze o logică anume, fiecare pus deasupra celuilalt, cu mici spații Între ele, așa fel Încât până la urmă să formeze un fel de evantai. Women’s Wear Daily era singura excepție la regulă: acesta trebuia pus În mijlocul biroului ei. — A venit! Andrea, vino Încoace! E În lift! am auzit-o pe Emily șuierând din Încăperea alăturată. Uri tocmai m-a sunat și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
partea din față, Întins la maximum că mă Întreb dacă nu va ceda chiar acum când Îl descriu). În sfârșit, cum accidentul nu s-a produs, pot să vă mai spun că damicela se Înclină ținând În mâna stângă un evantai deschis larg spre pieptul cavalerului (probabil pentru a-i aerisi puțin prea Înfocatu-i cord), iar mâna dreaptă o ține trasă Înapoi, astfel că i se observă bine mânecuța bufantă strânsă mai jos de cot; are un căpșor drăgălaș, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mustăți care și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina. Și, ca să se știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pereți, se află două ghivece cu copăcei coral portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o tapiserie uriașă cu un caracter chinezesc pictat în culorile curcubeului - shou, longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma e făcută din sute de fluturi brodați. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fiu singura doamnă care gustă cu adevărat opera. Restul doamnelor par plictisite. Nuharoo se chinuie să arate interesată. Doamna Li cască, iar doamna Mei sporovăiește cu doamna Hui. Ca pentru a le dezmorți pe nurorile sale, Majestatea Sa oferă evantaie din hârtie. Noi ne ridicăm și ne înclinăm în direcția Majestății Sale, după care ne așezăm la loc și deschidem evantaiele. E vremea scenei de acțiune. Maimuțele, în patru labe, sunt conduse de regele lor în timp ce își împresoară dușmanul, Vulpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cască, iar doamna Mei sporovăiește cu doamna Hui. Ca pentru a le dezmorți pe nurorile sale, Majestatea Sa oferă evantaie din hârtie. Noi ne ridicăm și ne înclinăm în direcția Majestății Sale, după care ne așezăm la loc și deschidem evantaiele. E vremea scenei de acțiune. Maimuțele, în patru labe, sunt conduse de regele lor în timp ce își împresoară dușmanul, Vulpea Albă, care e pe moarte și care cântă spre public: De-i vrea să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi urmează exemplul. Mă simt copleșită de o adâncă nefericire. Diadema lui Nuharoo și burta doamnei Yun sunt precum două vergele fierbinți înfipte în pielea mea. Împăratul Hsien Feng nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precum două vergele fierbinți înfipte în pielea mea. Împăratul Hsien Feng nici măcar nu s-a obosit să mă salute. La pauză se ridică și pleacă. Îl privesc ieșind, urmat de eunuci și de doamnele de onoare care duc ligheane, scuipători, evantaie, platouri cu pișcoturi, supiere și tăvi. Eunucul-șef Shim ne spune că soțul nostru se va întoarce în scurt timp. Așteptăm, însă Majestatea Sa nu revine. Asistența își îndreaptă din nou atenția la operă. Mintea mea e ca un cazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu părul, iar vinetele au vârfuri vopsite în purpuriu deschis. — Totul se reduce la a ațâța mintea, comentează patroana în timp ce servește ceaiul. Când fetele vin pentru prima oară la mine în stabiliment, le învăț o artă care se numește dansul evantaiului. Patroana deschide un cufăr și scoate o serie de articole: o pernuță rotundă, un teanc de bani de hârtie și o duzină de ouă așezate pe o tavă de bambus. Așez aceste obiecte unul peste altul, cu banii jos, perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ouă așezate pe o tavă de bambus. Așez aceste obiecte unul peste altul, cu banii jos, perna la mijloc și ouăle deasupra. Fata stă pe aranjament. Are la dispoziție un minut să facă teancul de bani să ia forma unui evantai. Regula e ca ouăle să nu fie sparte. Cum e asta posibil? Patroana pocnește din degete. Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se ridică de pe ouă, iar trupurile lor lucesc de transpirație. — Ia uită-te la ce au făcut. Patroana îmi face semn cu mâna. Mă duc să văd. Patroana dă la o parte tava cu ouă și pernuța. Se ivește un evantai perfect - teancul de bancnote a fost mișcat în forma dorită. — Acum încearcă și tu, zice patroana, punând jos tava și perna. Nu pot să mă mișc. Ai face mai bine să înfrunți asta, zice patroana. Este o lume a bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Norocul nu a dus la intimitate. Încerc să nu mă gândesc la ruyi-ul meu și la acul de păr pierdut, nici la energia și speranța cu care m-am pregătit. Nu mi s-a acordat șansa de a executa dansul evantaiului. Dacă împăratul Hsien Feng m-ar fi dorit, simt că l-aș fi putut face fericit. Întinsă lângă, el privesc cum lumânările din lampioanele roșii se sting una după alta. Încerc să nu mă simt înfrântă. La ce mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să cred că durerea așteptată nu se face deloc simțită. Corpul meu își întâmpină bucuros intrusul. Împăratul Hsien Feng se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină dificilă. Și eu sunt stângace. A-mi ridica fundul nu face parte din dansul evantaiului. Suntem ca două maimuțe care explorează modalități noi de a se așeza. În cele din urmă, mă simt epuizată și mă întind pe spate, însă fața lui apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strălucitor și zilele nu vor fi mai fericite...“ Plăcerea crește și mă cuprinde treptat. Fiul Cerului șoptește printre gâfâieli. Nu sunt sigură dacă aud cuvântul „sămânță“. Înainte de ivirea zorilor mă vrea din nou, și am ocazia să-mi încerc dansul evantaiului. Sunt curioasă în legătură cu efectul. Da, e cel scontat. Majestatea Sa mă laudă, spunându-mi că sunt magică. Apreciază în mod deosebit faptul că îi spun „iubitule“ în toiul pasiunii, în loc de „Majestatea Voastră“. În următoarele câteva nopți sunt chemată din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și inteligentă. Am fost încântată, deși mă simțeam un pic timorată. Am hotărât că trebuie să mă străduiesc să mă ridic la înălțimea laudelor Majestății Sale. Aceea a fost prima noapte în care nu a mai trebuit să execut dansul evantaiului. Am stat de vorbă în pat. Împăratul a vorbit despre mama sa, iar eu despre tatăl meu. Am vărsat lacrimi împreună. M-a întrebat ce îmi aminteam în mod special din viața mea de copil de la țară. I-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu nu mai pot să-l excit. — N-a mai rămas nici un element yang în mine. Oftează și arată spre el însuși: Ăsta e un sac din piele. Uite cât de jalnic se întinde de la gât. Încerc totul. Fac dansul evantaiului și transform patul într-o scenă erotică. Inventez în fiecare noapte o altă zeiță. Mă dezbrac și fac acrobații de dormitor - pozițiile sunt împrumutate dintr-o carte imperială de iatac pe care mi-a găsit-o An-te-hai - însă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arunc la picioarele iubitului meu, să i le sărut, să cerșesc iubire. An-te-hai vine lângă mine și mă ține strâns: — Fructele se coc, doamnă, îmi șoptește el. Vor fi gata în curând. Ramurile chiparoșilor se întind în jos ca niște evantaie uriașe, acoperind lumina lunii. În noaptea aceasta va veni furtuna. Aud cum crengile mătură și zgârie pământul. A doua zi dimineață An-te-hai îmi spune că sunt fructe roșii peste tot: — Seamănă cu niște pete de sânge. V-au acoperit grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu ceea ce am, însă o parte din mine vrea mai mult. După ce Majestatea Sa pleacă peste noapte, nu mă pot împiedica să nu mi-l închipui cu femeile lui chieneze - în mod sigur ele execută trucuri mai bune decât dansul evantaiului. Devin nefericită încercând să înțeleg de ce nu mai e atras de mine. Poate din cauza faptului că mi s-a schimbat forma corpului? Ochii roșii? Sânii măriți de lapte? De ce evită să vină în patul meu? An-te-hai se străduiește să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de aur și unul de argint, o ghicitoare, o sabie în miniatură, o sticluță de băutură, o cheie de aur, zaruri din fildeș, o tabacheră de argint, un bici din piele, un vas de ceramică albastră pictat cu peisaje, un evantai antic cu un poem scris de un poet celebru din dinastia Ming, un ac de păr din jad verde cu fluturi sculptați, un cercel în formă de pagodă și un bujor roz. Copilul mi-a fost luat de dimineață, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]