4,693 matches
-
integrarea criticii în teoria literară. Două studii, Tipicul și esența fenomenelor social-istorice și Transformarea concepției asupra istoriei în opera lui Camil Petrescu. De la „Danton” la „Bălcescu” și „Un om între oameni”, editate în volum sub genericul Probleme ale literaturii de evocare istorică, punând laolaltă drama Ion Vodă cel Cumplit de Laurențiu Fulga, povestirea Dreptul la viață de Eusebiu Camilar și scrierile mai noi ale lui Camil Petrescu, ilustrează aserțiunea că „dezvoltarea unui scriitor pe drumul realismului socialist este determinată, în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
oricărei opere de „reflectare”, raportarea la o realitate preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari și de teoreticieni marxiști. SCRIERI: Probleme ale literaturii de evocare istorică, București, 1954; E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch, Paris, 1980; Perspective contemporane, București, 1981; Lukács
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
spital de tuberculoși din Elveția, tradusă în românește de Al. O. Teodoreanu, a fost tipărită în „Viața românească” (1921) și jucată pe scena Teatrului Național ieșean în stagiunea 1924-1925, în timp reprezentându-se la Iași și București piesele Arta iubirii, evocare a exilului la Tomis al lui Ovidiu, Tanti Viorica și Cobaiul, text de tip pirandellian, dar care nu au mai fost editate. După ce în 1921 semnează, în „Viața românească”, nuvela Într-o temniță, evocare a detenției unor tineri revoluționari ruși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Iași și București piesele Arta iubirii, evocare a exilului la Tomis al lui Ovidiu, Tanti Viorica și Cobaiul, text de tip pirandellian, dar care nu au mai fost editate. După ce în 1921 semnează, în „Viața românească”, nuvela Într-o temniță, evocare a detenției unor tineri revoluționari ruși, timp de câțiva ani nu mai publică nimic. Romanul Popi va fi tipărit în „Viața românească” (1929), apoi în volum, în 1930. Concomitent, S. își începe cariera diplomatică în octombrie 1921, fiind numit atașat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
grecilor îndeosebi, în accente violente, într-un limbaj grosolan, inflamat în invective stereotipe. S. e un spirit închistat, înlănțuit în prejudecăți de clasă și de rasă, legat de trecut, refractar la înnoiri, așa încât antiunionismul lui vehement nu miră defel. Dacă evocarea unor închipuite fapte de vitejie patriotică ale străbunilor lui rămâne amuzantă, intransigența, austeritatea morală a boiernașului, oroarea lui de orice nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
rămâne amuzantă, intransigența, austeritatea morală a boiernașului, oroarea lui de orice nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea lor, apăsată și cam vulgară. În general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
vii ale rudelor (bunicii și străbunicii - „conu Manolache” și Katy, „jupân” Țenea Dupin și focoasa Profi -, unchiul Tache Mărcuș și fiii săi), ale tovarășilor de joacă și ale colegilor de școală, ale unor concetățeni cu diverse ocupații. Forța și căldura evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
realizeze Împreună cu semenii, potențând, spre o dimensiune de ideal, autenticitatea condiției sale umane, rostul său În această lume. Despre toleranță sine ira et studio Se ridică o legitimă Întrebare: de ce un discurs despre toleranță și-ar găsi locul Într-o evocare plasată sub semnul istoriei și spiritualității ortodoxe a Voronețului? În primul rând, pentru că o perspectivă care angajează filosofia morală este necesară spre a surprinde plusul de spiritualitate pe care gândirea și religia noastră ortodoxă, Întruchipată la Voroneț, o reprezintă. În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Al. Vlahuță, G. Coșbuc, O. Goga, I.A. Bassarabescu, V. Voiculescu, Al. Mateevici, D. Iov, Ion Minulescu, G. Topîrceanu, St. O. Iosif, Emil Gârleanu, I. Pillat ș.a. Încursiunile în arta populară tind să creioneze imaginea frumuseților tezaurului folcloric strămoșesc, iar evocările aduc în prim-plan figuri reprezentative ale istoriei și culturii naționale. Mai puțin prezentă în primele numere, literatura originală a diasporei ocupă cu timpul un loc din ce în ce mai însemnat. Alături de versurile și proza Elisabetei Păunescu, se întâlnesc colaborări semnate de Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288165_a_289494]
-
500 ani până în zilele noastre (1857) e aceea a clasei sale, optică tendențioasă, fără ca autorul să fie un om de rea-credință. Acest cronicar întârziat e un spirit conservator, atașat de legea și de obiceiurile din vechime. Istoria Moldovei începe, în evocarea lui, cu descălecatul și se continuă, după o prezentare generală a provinciei și a originii locuitorilor, cu firea și obiceiurile lor, cu o recapitulare a domnitorilor, de la Dragoș Vodă până la Grigore Al. Ghica. Alte evenimente care își găsesc loc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
găsesc loc în cronică sunt războiul ruso-turc (1768-1774), luarea Bucovinei, ocupația rusească din 1806-1812, zilele de „zaveră” (1821), revoluția de la 1848. Câtă vreme se bizuie doar pe scrisa altora (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dionisie Fotino ș.a.), expunerea e austeră. Când evocarea se apropie de vremea sa, stilul se însuflețește, prinde culoare. Nostalgia trecutului se desprinde din cronica lui D., conștient totuși de neajunsurile vechiului regim, pe care le pune însă, în mare parte, pe seama „streinizmului”, condamnând „stăpânirea grecilor”. El are destulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
un aparent neorealism, de sugestia sau de implozia unui metaforism agresiv, într-un discurs care mimează poezia cotidianului. Temele fundamentale rămân moartea și memoria. Poetul, „arheolog înrăit”, caută în morminte viața celor dispăruți și dă de propriul trup (Poșeta veche); evocarea se amestecă ambiguu cu retrăirea traumelor (pierderea părinților, a prietenilor), jocul devine realitate, călătoria în timp o nouă înmormântare, iar „povestea” capătă accente tragice, sfâșietoare (Cinematografele copilăriei, Peisaj cu lupi, Dia-bolein, Vita etc.). Multe dintre poemele care proiectează drama morților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
în grâu, / Copacii regretă mugurii țâșniți / Și în mame tresar pruncii.” Astfel, Cer înfrunzit fixează două dintre liniile axiale ale poeziei lui G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas de ceară (1972) continuă evocarea cu prohodirea tatălui dispărut (prezență tutelară și în alte cărți), a mamei, a tuturor „rădăcinilor”, într-un perpetuu balans între viața mirabilă, în armonie cu cosmosul, și amenințarea morții. În Masa de mire (1975) predomină starea de comuniune cu universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Înfățișează În prezent. Cea pe care o avem În față, ca prezență, ca interlocutor. Personajul este depozitarul acțiunilor, imaginii și valorii persoanei care a fost sau, ca perspectivă, potențialitatea acțiunilor și proiectelor persoanei care va fi. Personajul este actualizat prin evocare. El nu aparține, ca persoană reală, prezentului, ci este imaginea acesteia din trecut. El este bine conturat, deși poate fi prezentat subiectiv, În raport cu cel care-l evocă. Atât persoana, cât și personajul care o ilustrează sunt elemente bine conturate, nete
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
complexă, care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu o stare afectivă penibilă (teama, rușinea, vinovăția etc.Ă. De regulă, regretul este asociat tristeții, o tristețe secundară care colorează, prin prezența ei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ion Grecea, Ion Lăncrănjan, Mihail Sadoveanu (Nada florilor, fragment, 10/1955), George Bălăiță, Ștefan Bănulescu, Eugen Barbu, Eusebiu Camilar, Mircea Radu Iacoban, Aurel Mihale, Traian Coșovei, N. Țic, V. Voiculescu (Zahei orbul, fragment, 1/ 1967). Sandu Teleajen semnează fragmente din „evocarea dramatică” I.L. Caragiale (6/1962). Cu articole de critică și istorie literară sunt prezenți Al. Dima ( Problema tipicului la Ibrăileanu, 1/1955), I.D. Lăudat (Activitatea lui Ibrăileanu la presa progresistă dintre 1890-1900, 1/1955), Gavril Istrati (Două variante ale Mioriței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
sau altul dintre membrii grupului. În momentul în care membrii organizației sau conducătorii/managerii lor iau o serie de decizii care îi privesc personal sau pe toți la un loc, ca grup sau comunitate umană, are loc un proces de evocare a unor alternative acționale pornindu-se de la indici ce provin din propria interioritate, din caracteristicile muncii, din ierarhia formală, din sistemul de recompense și sancțiuni, din caracterul interacțiunilor dintre șefi și subordonați etc. Importantă este nu evocarea în sine a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un proces de evocare a unor alternative acționale pornindu-se de la indici ce provin din propria interioritate, din caracteristicile muncii, din ierarhia formală, din sistemul de recompense și sancțiuni, din caracterul interacțiunilor dintre șefi și subordonați etc. Importantă este nu evocarea în sine a acestor indici, ci influențarea și dirijarea procesului de evocare, astfel încât deciziile luate să fie în folosul organizației. Cu alte cuvinte, organizația îl poate împinge din umbră pe individ sau chiar grupurile de indivizi să evoce indicii favorabili
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ce provin din propria interioritate, din caracteristicile muncii, din ierarhia formală, din sistemul de recompense și sancțiuni, din caracterul interacțiunilor dintre șefi și subordonați etc. Importantă este nu evocarea în sine a acestor indici, ci influențarea și dirijarea procesului de evocare, astfel încât deciziile luate să fie în folosul organizației. Cu alte cuvinte, organizația îl poate împinge din umbră pe individ sau chiar grupurile de indivizi să evoce indicii favorabili ei. Aceasta înseamnă că, în esență, ea este interesată de ambele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
determinată și impregnată de factori de natură obiectivă și organizațională, atunci probabilitatea inventarierii și alegerii unor mecanisme grupale de acțiune este mai mare, fapt care va permite ca decizia să dispună de un caracter psihosocial. În această situație, probabilitatea inventarierii, evocării și reținerii unor alternative favorabile organizației este mare. Aceasta se explică prin faptul că alternativele alese trebuie să corespundă în mai mare măsură nevoilor comune ale grupului, cerințelor tuturor membrilor, și nu doar a unuia dintre ei. Necesitatea subordonării nevoilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dat o stare subiectivă (individuală sau de grup) ce se exprimă în nevoia sau necesitatea de a acționa. b. Din momentul în care individul trăiește puternic sub raport subiectiv nevoia/ necesitatea de a participa/acționa, el se va orienta spre evocarea și actualizarea formelor participaționale care îi vor satisface nevoia respectivă. Cunoașterea amănunțită de către angajați a formelor participaționale disponibile și posibile are o dublă semnificație: pe de o parte, ea oferă posibilități multiple de alegere în vederea participării în cunoștință de cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de la sine înțeles că, în măsura în care participanții cunosc mai bine formele participaționale cu avantajele și dezavantajele lor, ei vor reuși să evoce acea formă care le este cea mai accesibilă. c. Decizia de participare survine ca o consecință firească a inventarierii/evocării formelor participaționale. După ce aceste forme sunt analizate aprofundat sub aspectul avantajelor și dezavantajelor reale și posibile, se optează pentru una dintre ele, considerată a fi oportună în funcție de momentul și condițiile date. Decizia de a participa este expresia nevoilor personale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de a fi ocrotit, protejat, va fi mai puternic motivat de o sarcină impusă decât de una la liberă alegere. Munca dispune așadar de o gamă variată de caracteristici care, fie izolate, fie corelate între ele, dau posibilitatea stimulării sau evocării comportamentului motivat al oamenilor. În calitate de stimulent, ea poate satisface unele necesități ale individului, printre care esențială ni se pare a fi nevoia de realizare și autorealizare. Omul se apreciază pe sine nu doar așa cum este și cum ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dintre ceilalți membri este mult îngreuiată. Aceasta permite ca în grupurile mici interacțiunea membrilor să devină mai degrabă sursă de motivare decât în cele mari. Stimulii psihosociali, la fel ca și stimulii economici sau profesionali, permit nu numai stimularea și evocarea unei motivații specifice, dar și satisfacerea unor nevoi proprii ale oamenilor, care se nasc tocmai ca urmare a acțiunii lor într-o situație de grup sau a dorinței lui de a acționa în grup. Printre aceste nevoi satisfăcute de stimulii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fenomenul migrației, sărăcia, zone-cartiere cu risc ridicat pentru un comportament antisocial, delicvența juvenilă, consumul de droguri, stupefiante; d) Cauze relaționale: dificultăți de comunicare (limbaj nedezvoltat, sărac, dezorganizat din cauza lipsei de stimulare); tulburări de articulație, ritm, fluență, voce, tulburări de relatare, evocare, lipsă de sociabilitate, introversiune accentuată; dificultăți de integrare în grup (respingerea de către membrii grupului, marginalizarea, izolarea); Principiul interactiv al acțiunii educațional terapeutice obligă ca activitățile educative să fie valorificate sub toate aspectele terapeutice ca urmare a faptului că aceste categorii
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]