1,814 matches
-
Ați spus că sunt patru scenarii. Am să-l citez eu pe al doilea: este PD ca bază a polului de centru-dreapta; al treilea, PNL ca bază și scenariul agregării eterogene de forțe a polului de centru-dreapta. Dintre toate cele evocate, în afara celui pe care l-ați prezentat mai devreme, care ar fi cel mai probabil și cel mai interesant din punctul dumneavoastră de vedere? V.S. Scenariul pe care eu l-aș vrea ca fiind pe locul doi este greu de
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Păi da, castelul procurorului. — Ca să vezi, deci aici este..., adăugă judecătorul, mai mult pentru el însuși decât pentru noi ceilalți, care nu mai contam pentru el nici cât negru sub unghie. S-ar fi zis că se bucura să audă evocat numele rivalului său - și că acest nume e asociat duhorii unei morți violente -, pe care îl ura din motive pe care de altfel nici nu le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
critică și iertare. Cartea de față are elemente importante de UNICITATE: intervievarea celor mai înalte personalități din câteva țări într-un sfert de secol și ipostaza lor de oameni ai timpului; perspective generate de proveniența reporterului; numărul mare de președinți evocați (valabil și pentru guinessbook), numărul de țări vizitate și, desigur, inspiratul reporter Dumitru V. Marin ca lider în localismul creator vasluian, cu atâtea fișe în ,,Istoria jurnalismului românesc”. Toate acestea sunt și dovezi alese de reală valoare națională. Iată că
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
au născut la București, ci au apărut - ca și mine mai târziu - din tot felul de târguri: Iași, Galați, Brăila, Botoșani, Dorohoi, Bacău, Moinești etc. Da, deci citisem aproape tot Eliade XE "Eliade, Mircea" până prin ’86, dar lecturile sistematice tocmai evocate au început prin ’95, când se și putea, fiindcă găseam acum un material enorm. N-am fost în România până în ’97, mă bazam până atunci pe ce puteam găsi în Israel sau în America. Fapt este că eu am o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu încetează să ne uimească. La târziile văpăi neașteptate, care au venit să încoroneze însemnata sa operă lirică, s-au adăugat povestirile, chemate a ne releva un prozator de o rară forță transfiguratoare, în stare a dărui dimensiuni mitice realităților evocate. Iată-l acum cu Zahei orbul, dovedindu-și talentul nu mai puțin surprinzător de romancier”, recomandă cartea și autorul Ov. S. Crohmălniceanu. Liviu Grăsoiu merge în aceeași direcție cu aprecierile: „Zahei orbul este romanul refacerii lumii din unghiul unui ales
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
au fost pronunțate aici niciodată până în această seară ? Într-adevăr, dorul este ca un numitor comun, atât al femeilor care l-au iubit pe tata, cât și al descendenței lor. Dar oare asta explică faptul că Teodora cunoaște nume niciodată evocate, sau într-adevăr este o "vrăjitoare" cum ea însăși a spus-o în mai multe rânduri ? Dacă este vrăjitoare, este desigur o vrăjitoare bună ; pot spune că o cunosc acum bine ca să pot avea încredere totală în ea." Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dulce, clară, / O, Maică Preacurată / Și pururea Fecioară, / Marie !” Eminescu nu a destinat publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dulce, clară, / O, Maică Preacurată / Și pururea Fecioară, / Marie !” Eminescu nu a destinat publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita, sunt prezențe complementare și nu concurente, ca în postuma Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci: „Pe maică-mea, sărmana, atâta n-am iubit o...”; „A mamei amintire eu unu-n stare-am fost / Să ți-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
patriarhi (hibrizi de chitariști și machistas) au fost miticul Santos Vega (un Îndrăcit și legendar cantautor, poate chiar imaginea literară a altui legendar chitarist, Gabino Ezeiza, care improviza adeseori versuri despre imagini proiectate cu ajutorul lanternei magice pe un ecran; amândoi evocați adeseori de Borges) și mulatrul Silvino, un comic de tavernă. Minestrón. Supă groasă (< it. minestrone) din legume, cu macaroane groase și scurte, la care se adaugă buucățele de slăninuță și de șuncă, boabe de fasole, varză, cartofi tăiați mărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
peste două duzini de dicționare de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
meritele fără a cârcoti puțin. Ce rost are să ai un logodnic în halat alb dacă nu e în stare să împingă câțiva babalâci ca să vă bage în față? — Stevie! Dar nu-și putu stăpâni o umbră de zâmbet în fața imaginii evocate. Stevie cea sarcastică de dinainte ieșea din nou la lumină. — I-ai spus între timp? Domnului doctor Kildare? Că o să fii o mireasă încântătoare, dar însărcinată? — Am avut destule pe cap. Sigur că da. Cum ar fi faptul că bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Brînzovenescu se minuna de ,,tăria” mesajului. Personajul trăiește astfel o perpetuă stare antitetică. Un autobuz, o călătorie la Folești, satul natal cu imagini rurale din anii copilăriei, o plimbare a protagonistului, mai multe întâlniri cu foști colegi etc. Printre cei evocați se găsește și un individ ,,periculos”, dar imaginea lui e contradictorie. Reîntorcându-se în lumea școlii și povestind despre ceea ce fac elevii, un părinte evocă anii în care tinerii mergeau la Salva-Vișeu, pentru ca apoi, povestitorul să facă niște considerații despre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Are un mormânt, dar e unul invizibil, ascuns nu departe de statuia - vizibilă însă - a eponimului locului, eroul Colonos. Oedip nu va avea un colossos. Nu va exista nici o piatră, nici o statuie unde psyche-ul lui să poată fi invocat sau evocat. Destinul lui Oedip se sfârșește în umbră și tăcere, în adâncul unei văgăuni neștiute. Statuia și fantomatc "Statuia și fantoma" Raportul dintre statuie și fantomă apare cu claritate în tragedia greacă. Colossos-ul1, amintește Vernant, este acea efigie înălțată din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă, așadar, prezența/absența zeului, prin legătura ei cu un corp absent, dar evocat sau evocabil la modul virtual și care poate lua forma unei statui. Acest corp-noncorp materializează deopotrivă o prezență și o absență. De unde și ciudatele efigii ale lui Dionysos, pomenite ici și colo în unele texte. Statui reduse la un prosopon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a blestemelor și purtătoare demnă de crezare a discursului profetic. Ea este aceea care, înaintea ultimului act, cel al defilării fantomelor tuturor celor asasinați de Richard, va avea viziunea ciclului de crime comise și a apropiatei morți a acestuia. Fantomele evocate au forța efectivă a aparițiilor care spun adevărul. În Macbeth, trupul neînsuflețit al lui Duncan nu e adus în scenă, nu apare nici spectrul regelui, și totuși nu este aceasta piesa prin excelență în care sângele vărsat naște fantome? Macbeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
protestante. „Credința că strigoii se ung cu o alifie specială și ies din casă pe horn” - credea Mircea Eliade - era „mai puțin frecventă” în spațiul românesc (115, p. 163). Rămâne deci de văzut dacă și în ce măsură a fost împrumutată practica evocată sau a fost preluat numai motivul legendar. 6. „Prăjitura morților” : narcotice pentru lumea de dincolo în secolul al XIX-lea este atestat ceea ce pare a fi un obicei de folosire a cânepii și a macului ca plante narcotice, dar nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Este evident faptul că aceasta este forma originară a textului, iar termenul tiriac a fost inserat la un moment dat. Este posibil ca rostirea descântecului cu tiriac (de tipul celui atestat în 1784) să fi fost concomitentă cu administrarea remediului evocat. Într-un manuscris din aceiași ani se recomandă : pentru om mușcat de șarpe „să iei puțin tiriac și să-l amesteci cu unt de migdală, cu care ungându-te la mușcătură, îți va trece” (169) ; sau : „să pue pe hârtie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ieri am Început săptămâna În forță, scriind profilul Învățătoarei Ioana Iordache Baltag, autoare de culegeri de matematică și a două volume de povestiri, azi am trecut la revizia PB6, așezând textele pe două coloane și ilustrând fișele cu fotografia celor evocați. Și dacă la Pic G. Adrian a mers relativ ușor, la Harry BarShalom a trebuit să zăbovesc mai mult, Întrucât am rescris practic profilul, dublând bagajul de informație. Tot ieri, forțat de Întâlnirea cu poeții Mihaela Mocanu și Octavian Mareș
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ca o ramură de gutui înflorit în ograda bunicii mele de la țară. Așadar, pretutindeni fiind, mă regăseam în pântecul matern, moldo-român, european... Cu Aurel Dumitrașcu ai avut o relație specială, o prietenie fecundă... Ai fost (ești) între prietenii cei mai evocați în jurnalele sale, în corespondența sa, alături de Luca Pițu, de Liviu Antonesei sau de Liviu Ioan Stoiciu. Poți să evoci câteva momente mai pregnante, limită, cu Aurel Dumitrașcu? Poți să evoci chiar momentul în care v-ați cunoscut? Cum îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și supervizorilor Compania îmi oferă suport în problemele din afara serviciului Compania îmi asigură un mediu de lucru sigur Compania îmi asigură training și formare pentru a-mi presta munca Totuși, sănătatea contractelor psihologice este pusă la îndoială astăzi. Fenomenele contemporane evocate mai sus au transformat contractul psihologic în ceva nerealist și chiar de nedorit. Siguranța locului de muncă și a pensiei garantate pe baza loialității și productivității nu se mai potrivesc cu mediul socioeconomic actual și nu mai reprezintă o investiție
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
proceselor de la nivelul organizațional. Nivelul individual mai cuprinde comportamentul individual, atitudinile, orientările, aflate într-o relație de interdependență cu setul de comportamente de grup și cultura de la nivelul grupal, care, evident, se intercondiționează cu nivelul organizațional. Toate elementele de pe nivelurile evocate sunt conectate, presupun feedback; ele funcționează de fapt pe principiul unei rețele 116. Acest cadru indică faptul că la nivel individual, grupal și organizațional, resursele materiale, financiare și informaționale permit atingerea eficacității, cu efecte imediate asupra culturii, structurii și tehnologiei
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
dar și neplăcerea asociată cu un final nefericit. Cei care se tem de pierderi mai presus de orice vor fi deci înclinați să nu facă nimic. Înclinația respectivă, numită diversiunea omisiterii, amintește în nenumărate puncte de diversiunea de status quo evocată în experimentul nr. 30. Cele două sunt adesea indisociabile deoarece de multe ori faptul de a nu face nimic conduce la menținerea statu quo-ului. Totuși câteva experimente au reușit să discrimineze cele două diversiuni și arată că inerția în decizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de deschiderea crematoriului Cenușa în 1928116. Mai târziu, odată cu adeziunea sa la cauza cremaționistă, Calinic Popp Șerboianu explica motivația intervenției sale prime. Pe undeva situația sa de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ia măsuri de precauție: în Cuvînt împreună despre rostirea românească, acolo unde întru e discutat mai pe larg, sînt citate dicționare importante în primul rînd, cu justificate cuvinte de laudă, Dicționarul academic din 1934 -, și sînt de mai multe ori evocați filologii și metodele lor; cu un amestec de respect și condescendență, în orice caz cu o oarecare distanță: "Filologul reține aici, firește, tendința vorbirii curente"; "folosințele diferite ale prepoziției, pe care filologul nu poate decît să le enumere nesistematizat" ( 1987
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
mai temperează. Este, să recunoaștem, un adevăr universal, oricând verificabil (până și criticii literari, cunoscuți pentru ferocitatea lor, pot fi îmbunați de câte o făptură sexy). A văzut cineva vreodată o sticlă fardată? Păcat că n-a văzut fiindcă femeia evocată mereu în versurile lui Iordan Aioanei așa arată: ca o sticlă fardată: „Toamna mi s-a îmbolnăvit de la un timp / Nu mai cheamă dragostea ca altădată. Tu continui să umbli prin visele mele, / Translucidă ca o sticlă fardată.“ Este greu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]