1,780 matches
-
sex năvalnic, de-abia intrați Într-o cameră de hotel, fără a mai avea răbdare să-și dea jos hainele. Nu, ei se Întâlneau doar pentru a desfășura un fel de ritual, cu ore Întregi de lungi confidențe și de exacerbare a simțurilor prin droguri. Începeau prin lingerea reciprocă a picioarelor, apoi ea Își Îndepărta cu mișcări languroase hainele, pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Darling și, seara, ține „conferințe”. Am ajuns de basmul unei târfe! Ce cred despre iubire? Nu există cuvânt mai tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de aici câte ceva despre starea de spirit care a domnit pe-atunci. VII. Holera la vreme de razboi 1. Pregătiri pentru înfruntarea flagelului Epidemiologii sunt de părere că a șasea pandemie holerică s-a declanșat în 1899, printr-o neobișnuită exacerbare a virulenței bolii în India. Este drept că, la data aceea, unele focare de holeră mai persistau în Orientul Apropiat și în Egipt, dar semnalul pentru o nouă și pătrunzătoare invazie a flagelului pare să fi fost dat în ultimul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mult decât o simplă imagine reflectată, așa cum o vedem cu toții, atunci când ne uităm obișnuit într-o oglindă”, ceea ce-i schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic, dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
structurilor sociale, morale, crepuscul al unei lumi, agonie a unui sistem, criză generală a valorilor, cât și ca program estetic de la finele veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX: negativitate, cult violent al inovației, spirit rafinat și „corupt”, devitalizare, exacerbare a formei 1. Stilistic, se Înregistrează pe această filieră ceva paradoxal: o nostalgie a clasicului. Un neoclasicism „frenator”, oarecum compensatoriu pentru excesele modernității, coexistă, Într-unul și același autor, Într-una și aceeași operă, cu forme de o modernitate radicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a fost un „mare artist”, că „plăcea prin persoana sa așa cum plac alții prin operele lor”. Asemenea spirite se detașează de real prin filtrul visului, traversând teritorii oculte sau creând paradisuri artificiale, ca un reflex de negare a lumii burgheze. Exacerbarea individualității, prezentă În decadentism, e o marcă a neputinței de dezindividualizare; „decadentul” Își este „trup și hrană sieși”, se autodevorează sufocat de o lume Închisă, care nu e altceva decât propria sa răsfrângere. Transcenderea vieții prin artă Înlocuiește eticul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare a contrastului cu orizontul comun de așteptare. Din asocierea maleficului cu inteligența rezultă produsul cu cel mai ridicat coeficient de nocivitate imaginabil. Un savant-asasin șochează infinit mai puternic decât un asasin oarecare. Dar asta se petrece În literatură și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alții-scopul. Caută rădăcinile, dar nu încremeni în ele. Primul limbaj a fost, cu siguranță muzical. Mărturie pot depune păsările. În adâncul sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în religie. Rugăciunea poate fi picătura noastră zilnică de sacru. O religie trebuie să dozeze atent sentimentele de frică și de dragoste. În zgomotul contemporan, se nasc doar secte, nu religii. Toate religiile au același Dumnezeu, dar îl îmbracă diferit. Exacerbarea sexualității poate fi un semn, că în curând, toți vom fi mahomedani. După ce scapă de câte un coșmar, popoarele uită să și exorcizeze demonii. Credința netezește drumul speranței. Catolicismul a transformat prea repede iubirea pentru aproapele său în rugurile inchiziției
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cel ascuns în mine. Creatorul de artă pune sub lupă ridurile timpului său. Drumurile spre absolut străbat : credința, iubirea și arta. Singura democrație capabilă de autoreglare pare a fi cea din SUA. Generozitatea este “viciul” oamenilor superiori. Misterul potențează frumusețea. Exacerbarea ideii de învingători i-a propulsat pe americani pe creasta valului. Voluptatea de a da curs unei soluții proprii este imensă, chiar dacă la capăt te așteaptă eroarea. Mergem, mergem dar ar trebui să mai și ajungem. Sensul vieții merită să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cum fac bostănarii cu pepenii. Ca o panteră văduvă, istoria ne arată de mii de ani colții, iar noi nu reușim să-i confecționăm o cușcă pe măsură. România a fost deseori răstignită de Est cu aprobarea Vestului, ori viceversa. Exacerbarea dizolvă de multe ori conflictele. Fasciștii au fost groparii rasismului, sovieticii - ai comunismului. Persistența vitregiilor istorice i-a obligat pe români să găsească în suferință o voluptate de care nu se îndură să se mai despartă. Revoluțiile brăzdează întunericul cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aroganța face parte, aproape obligatoriu, din uniformă. Avem violența în genă. Suntem doar strănepoții lui Cain. Modestia exagerată te poate conduce spre un destin minor. Foarte greu renunță omul la cota lui de beznă. Indiferența este humusul mai tuturor ereziilor. Exacerbarea sexualității înseamnă că un mare rut se află în apropiere. Nu există șansa împielițării unui concubinaj între sexualitate și spirit. Fără cenzura valorii, arta rămâne împărăția veleitarilor și a impostorilor. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Obediența este condamnabilă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai dorea să-și mai umfle odată cutia toracică cu o gură de aer proaspăt, să se mai înalțe pe baricada vieții măcar pentru încă o singură clipă, după care fie ce-o fi. După asemenea momente de extaz și exacerbare a sentimentelor, ce se repetau foarte des și reintrau, tot foarte des, în aceeași banală realitate diurnă, se observa clar că și ea avea aceleași aspirații ca și Mura, să-și slujească patronul, să nu iasă din cuvântul lui și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult decât o simplă imagine reflectată, așa cum o vedem cu toții, atunci când ne uităm obișnuit într-o oglindă”, ceea ce-i schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic, dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Așa l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu știu, de la o vreme mă Îngrijorează tot mai mult mila copleșitoare pe care mi-o trezesc toate făpturile cu care vin În contact. Îmi paralizează simțul critic. Altădată eram convinsă că exacerbarea urîtului și a răului din om este singura metodă de a-i trezi spiritul, de a-l face să acționeze, să iasă din inerție, să se distrugă pentru a se recrea. Era ca un crez, cînd mă așezam la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fals și pretențios adoptat de unii diletanți care prin rea intenție și ignoranță contribuie la decadența artelor și a literaturii. 1.4. Psihologia ego-ului Fascinanta lucrare a lui Max Nordau ne subliniează faptul că una dintre cauzele degenerării artelor este exacerbarea ego-ului. Autorul face distincția între egotism/egocentrism și egoism. În concepția sa egoismul, care nu este considerată o boală, este o stare a unei persone care se conduce, în viață și implicit în societate, după propriile sale reguli, fără a
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
este întodeauna sigur pe el, pe când deșteptul se îndoiește mereu de ce știe. Această succintă analiză ne dezvăluie una din fețele ”teribile” ale postmodernismului: aceea că dimensiunea estetică principală a acestei perioade este, fără îndoială, kitsch-ul. Acest fapt, probabil datorat exacerbării ego-ului individual, de necredință și de respingerea divinității, face aproape imposibilă o recunoaștere, chiar și axiologică, a valorilor culturale atât precedente cît și actuale. 3. ARTA HOLOTROPICĂ Susținem faptul că artistul este capabil să creeze sub influența unor factori externi
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu să intre În sex-shopuri, peep-showuri, fără alt rezultat decât exacerbarea suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o răsturnare imperceptibilă și definitivă, Își zise Bruno. Încă era lungit pe taluzul ierbos al canalului; bluzonul de pânză, făcut sul, Îi servea drept pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-a suprapus, prin succesiunea generațiilor culturale, o structură mentală mai complexă ce face apel la fantasme și (În special la femei) la iubire. Dunele de la Marseillan-Plage - asta cel puțin este ipoteza mea - nu trebuie considerate ca fiind locul unei exacerbări aberante a fantasmelor, ci dimpotrivă, ca un dispozitiv de reechilibrare a mizelor sexuale, ca suportul geografic al unei tentative de revenire la normal - pe baza, În primul rând, a unui principiu de bunăvoință. Concret, fiecare din cuplurile reunite În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o situație mult mai pragmatică. Cercetările mele m-au îndreptat către concluzia că femeia este o derivație a separării androgine. De fapt o reformulare inferioară a rasei umane. Anumiți androgini, pierzându-și vitalitatea din motive încă neclare, au devenit victimele exacerbării trăsăturilor feminine. Coasta luată de la Adam trebuie interpretată ca retezare a penisului și ca desfigurare a pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac. - Păi nu văd legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scuipaseră...îi puseseră spini...ca și Fiului...și ei...deodată cu unicul, cu minunatul!”, este o exagerare, o comparație blasfemitoare. Pasiunea unei plăceri, suferința unei voluptăți, în fond, pot fi comparate cu actul sacrificiului suprem în sens absolut?!. Este o exacerbare a ego-ului: “Calomnia și batjocura o însemnau printr-un martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care „a avut norocul” (precizează el, autoironic!) să-l cunoască la timp! Deși ajuns oarecum la „vârsta filosofiei”, înclină mai mult spre un hedonism păgân venind de undeva din lumea greco-latină. Hedonismul ar fi, spune P.H.L., un fel de exacerbare a plăcerii, ce nu exclude, totuși, un anume control rațional, astfel încât plăcerea să nu fie urmată de neplăcere. Ar fi cel mai la îndemână și mai „comod” principiu. Să văd mai departe dacă Profesorul își simplifică existența atât de ușor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o rochie verde. În respectivul decor, s-ar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cea mai Înaltă să nu aibă deschisă o altă alternativă decât aceea. Mă uimește abandonul total al lui A. În act, Însă mă Înspăimânt brusc numai la bănuiala că se comportă la fel și cu alții; gelozia mea este efectul exacerbării unei posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să ne reprezinte În entitatea pură a ceea ce se vedea Înăuntrul pupilelor larg deschise spre o lume interioară, interzisă și invizibilă pentru ceilalți. Acea impresie de uimire Îmi venea, cred, din prea marea concentrare asupra stării de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]