2,253 matches
-
în 1947 se împotrivește epurării profesorilor "non- conformi". Cu alte cuvinte, atitudinea militantă și amestecul de poziții față de artistic sunt vocația, nu divorțul de ea. Dacă alege lupta, o face pentru că este în natura ei. Poza de ideolog cultural, de exeget al împletiturii dintre social, politic și artistic, i se potrivește. Northrop Frye recomandă creatorilor să fie purtătorii de cuvânt ai comunității din care provin: "Orice artist trebuie să stabilească un raport de înțelegere cu comunitatea din care face parte; mulți
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
consemneze una dintre etapele reintegrării operei lui E. Lovinescu în circulația valorilor. Memoria tatălui este eternă, nu și coordonatoare. Este adevărat că autoarea deține aceleași convingeri, dar ele țin de concizia în gândire și expresie, de claritatea procesului interpretativ. Ambii exegeți, fiecare în momentul și spațiul său, doresc impunerea unui model critic lipsit de confuzii ideologice. În opere, urmăresc sincronul cu literatura europeană, susțin munca în folosul criticii de întâmpinare, pătrund intuitiv în mijlocul textelor ca să le surprindă originalitatea. Amândoi dispun de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ca simple anunțuri. Rămân mărturie a stilului de lucru înregistrările și volumul de Întrevederi. Discuțiile netrunchiate, dactilografiate întocmai, nu evidențiază calitățile interpretului, ci tehnicile prin care încurajează, ghidează și convinge interlocutorul să meargă pe un anumit traseu. Numai un excelent exeget își poate coordona interlocutorii astfel încât să se ajungă la un consens. III.3. Pledoarii pe calea undelor Monica Lovinescu accesează cel mai des domeniul literaturii. Ei i se adaugă politica, știința, filosofia, istoria, descoperirile din domeniile umaniste și noile teorii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
apărute la un an diferență, dar asemănătoare în esență. Și, mai ales, utile în demonstrația pe care o realizează. Este de netăgăduit preocuparea pentru descoperirea panopliei hermeneutice adecvate aflării esenței creației literare și a valorii sale. Negarea, respingerea ideilor celorlalți exegeți dovedește excelenta pregătire intelectuală fără de care argumentările ar fi nule. Deși critica din cronici își îndeplinește rolul după terminarea actului de creație și teoretic nu mai poate schimba nimic, la nivelul percepției ordonează și modifică criteriile de receptare nu numai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lovinescian, am apelat la conceputul de anxietate a influenței, în direcția teoriei lui Harold Bloom. Urmărit astfel, am constatat o oarecare influență, atât în discursul critic, cât și în cel memorialistic. Primul și marele ei lector este Eugen Lovinescu. Ambii exegeți, fiecare în momentul și spațiul său, doresc impunerea unui model critic lipsit de confuzii ideologice, urmăresc sincronul cu literatura europeană, întrebuințează critica de întâmpinare, pătrund intuitiv în mijlocul textelor pentru a le surprinde originalitatea. Dispun de o axă morală incontestabilă, de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
odată declanșat, s-ar dovedi mult mai nefavorabil și mai distructiv decât încălzirea globală. Într-un cuvânt, pe întreaga planetă, în general, după o creștere a temperaturii medii anuale, va urma o scădere accentuată a temperaturii. Fără a fi un exeget, să pot demonstra ad litteram afirmațiile de mai sus, instinctul sau premoniția înclină spre cea de a doua probabilitate. Mă gândesc că e mai bine să te odihnești! Ce-o fi vom vedea. Pe lângă cele șase miliarde de locuitori ai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
creștini: „Dacă vezi că s-a lăsat convins de cărți, fie de cele canonice, fie de comentariile folositoare ale Bibliei, despre acestea să-i vorbești la început, lăudându-le pentru felurite merite datorate autorității lor canonice ori zelului priceput al exegeților lor. În privința scrierilor canonice, vei pune în valoare în primul rând smerenia mântuitoare a profunzimii lor demne de admirat, iar în privința celorlalte, fiecare în funcție de talentul cu care a fost scrisă, de pildă, stilul unei limbi mai sonore și cizelate”. Deși
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
al mai multor popoare europene, pacea din 1919-1923 consacrînd realizarea principiului naționalităților la scară internațională 24. Opiniile pro și contra în legătură cu sistemul tratatelor de pace de la Paris s-au vehiculat încă din anii în care s-au elaborat acestea. Cei mai mulți exegeți consideră că, dacă la 1815 Congresul de la Viena a constituit state fără a ține cont de vocile popoarelor, reconstrucția Europei de după 1915 a fost bazată pe dreptul popoarelor la autodeterminare, sensul evoluției fiind evident 25. Alți istorici apreciază că tratatele
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Sfântul bărbat” Dionisie, a predicat mulți ani în biserică și, apoi, a predat dialectica (ars bene judicandi, logica) la Academia de la Vivarium. Traducea fluent din latină și greacă, dovedindu-se, astfel, un admirabil vorbitor al acestor limbi, dar și un exeget profund al Sfintei Scripturi. Era un ortodox desăvârșit, definitiv atașat regulilor din mănăstiri, respectiv „rânduielilor părintești” (ale mănăstirii dobrogene de unde venea). Se spune că era blând, înțelept, smerit, feciorelnic. Viețuia modest, fiind pasionat doar de știință. Dionisie Exiguul postea regulat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și al XIX-lea a dezvăluit faptul că nici în marile literaturi vestice etapele evoluției literare nu pot fi trasate în granițe clare și irefutabile. Trecerea de la un curent la altul, afirma Vicu Mândra, sintetizând la rândul său concluziile unor exegeți străini, a presupus existența unor perioade complexe, de amestec, care au dus, spre exemplu la o "coexistență dinamică"195 a clasicismului cu romantismul în literatura universală de după 1780. În spiritul lui G. Călinescu, ce susținea imposibilitatea despărțirii radicale a curentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sugerează, totuși, ideea unei preluări, fără a se constitui într-o ideologie unitară. La acest critic întâlnim formularea "direcție clasică" cu privire la manifestările din epoca pașoptistă. Este, de altfel, unul dintre puținii autori care analizează această epocă din perspectiva clasicismului, restul exegeților preferând unghiul de vedere romantic. Astfel, majoritatea lucrărilor dedicate pașoptismului subsumează această etapă romantismului românesc, atrăgându-se totuși atenția asupra interferențelor clasice. Sintetizând, se vorbește despre un romantism românesc însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
slujbelor religioase, recunoașterea Euharistiei, împărtășitul, semnele de devoțiune, rugăciunea ... ) arată că Biserica constituie, pentru partidele creștin-democrate, un teritoriu cultural și electoral. Un exemplu elocvent este oferit de președintele german Richard von Weizsäcker, al cărui străbunic fusese un teolog și un exeget celebru al vremii și care a condus Kirchentage-urile (echivalentul protestant al Katholikentage) între 1964-1970. La Congresul CDU de la Hamburg din 1973, el a afirmat că "crearea CDU și întreaga ei politică s-au bazat întotdeauna pe imaginea creștină a omului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Wilhelm von Humboldt. Abia în secolul al XX-lea filozofia limbii a fost reluată, însă, de obicei, pe alte principii și cu altă tematică decît se făcuse anterior. Tăcerea misterioasă a lui Kant în legătură cu limba a nedumerit pe cei mai mulți dintre exegeții săi de mai tîrziu, atît pe cei de formație filozofică, cît și pe cei de formație lingvistică. De obicei s-a văzut aici o mare scădere a filozofiei kantiene, dar s-a emis și opinia că marele filozof german a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de factor determinant limbii în raport cu filozofarea. Întrucît aceste direcții în multe cazuri se întrepătrund, analiza modului în care s-au raportat filozofii la limbă se face într-o manieră eclectică ce le vizează pe toate. Cît privește investigația realizată de exegeții gîndirii filozofice, lucrurile se prezintă mai simplu fiindcă se are în vedere: 1) cum a tratat un filozof sau altul problema limbii și 2) cum a fost determinat de limbă un filozof sau altul să-și dezvolte demonstrațiile. Și în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate întrezări existența și manifestarea fiecărui tip într-o manieră distinctă. De fapt, aspectul cel mai incitant din toată această pro-blematică este cel care privește determinarea raportului dintre limbă și maniera de filozofare, aspect avut deseori în vedere de exegeți 312, dar rămas încă sub semnul controverselor, deși o orientare cu un mare grad de aderență nu lipsește. De obicei se încearcă stabilirea relației dintre anumite limbi și anumite moduri de a filozofa, considerîndu-se deci, implicit, că o asemenea relație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest context, în filozofia lui Aristotel, îndeosebi în logică, s-au văzut reflexele trăsăturilor limbii grecești. Limba germană, cu construcțiile ei ample, a fost considerată de unii modelul indiscutabil al unei concepții integraliste precum cea realizată de Leibniz, în vreme ce alți exegeți consideră că filozofia lui Kant ar fi expresia cea mai adecvată a limbii germane prin afluxul de subiectivitate, pentru ca, după alte opinii, gîndirea lui Hegel, aflată sub zodia devenirii, să fie considerată expresia caracterului acestei limbi. Pentru limba franceză, căreia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei astfel de relații. La acest nivel, particularitățile cuvintelor se pot manifesta și în alt mod decît realizarea structurilor propoziționale prin compatibilitățile și atracțiile semnificative ale cuvintelor apaținînd diferitelor clase morfologice (părți de vorbire). Deseori s-au făcut aprecieri de către exegeți care remarcau faptul că anumite deducții din filozofia lui Platon sau tranzițiile operate în filozofia lui Hegel se bazează uneori pe înrudirile radicale ale cuvintelor ce semnifică diferite noțiuni în limbile greacă și germană. Observarea acestor fapte a condus pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate susține că este o traducere fidelă a lui. În versiunea din 1969 însă, compusul Urteilskraft este redat prin judecată, așa cum s-a procedat în unele traduceri franceze cu jugement sau engleze cu judgement (opțiuni criticate însă de unii exegeți). Folosind pe judecată se creează însă un echivoc, deoarece acest termen este consacrat de logică pentru a denumi actul judicativ, care este altceva decît facultatea. De aceea, traducerea în românește a lucrării Kritik der Urteilskraft, publicată în 1981, poartă titlul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pluricategoriale. La o comunitate cu excepționale virtuți muzicale, cum este cea germană, frații Schlegel considerau (în revista Athenäum, 1798-1800) că: "Poezia este muzică destinată urechii interioare și pictură cu contururi estompate". Sinteză, deci, a mai multor limbaje. Stă în posibilitățile exegeților succesivi să compare, să adâncească, să ierarhizeze și să nuanțeze, pe scurt, să spună cum este poezia, încât, pornind de la texte să ajungă la o relativă interioritate a acesteia. Dar ce sceptic era Novalis! "Poezia motiv de subtile comentarii de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații detestabile despre poet cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al Evangheliei după Matei, exeget și biblist - mai precis, traducător și adnotator al textului Bibliei în limba latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative celei a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! 2 Persistența anatemelor. În ciuda - ori din cauza? - absenței detaliilor biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: ici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire, bucurie... Critica uită deseori dimensiunea hedonistă a lui Lucrețiu. Epicurian, desigur, deci trebuie clasat printre filosofii plăcerii, atâta doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta analize ale voluptății epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
raționale 2. Cu oarecare cunoștințe de istorie, putem urmări cîteva din referințele făcute de Einstein. Ca să explice de ce nu putem Înțelege lumea dinăuntru În afară, el recurge la o fabulă destul de celebră: fabula Tărîmului plat - Platlanda -, născocită de un erudit exeget al lui Shakespeare, reverendul Edwin Abbott Abbott 3, la Începutul anilor 1880. Să presupunem că avem o lume bidimensională, cu locuitori bidimensionali. Aceștia vor ignora cu totul existența celei de a treia dimensiuni, iar fenomenele a căror explicație este banală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă. Dimpotrivă, interpretarea eronată le garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]