2,392 matches
-
205 date a priori, independent de fapte, cea a existenței a ceva absolut simplu, și ideea unei forme generale a propoziției sunt tot atâtea expresii ale acestei distincții. Unele dintre observațiile lui Malcolm au fost reluate de acea autoritate în exegeza wittgensteiniană care este David Pears. Din comentariul lui Pears rezultă clar că opoziția dintre perspectivele schițate în cele două lucrări va fi considerabil accentuată dacă acceptăm supoziția că în Tractatus este elaborată o teorie filozofică pretinzând, ca orice teorie, că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întins al gândirii.“ ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 305 Cu referire la modul cum s-au raportat adesea la Wittgenstein filozofii de orientare analitică din ultima jumătate de secol s-a spus că trebuie să distingem între încercări de exegeză și folosirea textelor sale pentru scopurile proprii ale anumitor cercetători. Se cuvine însă să observăm că nu putem despărți clar modul cum au fost înțelese textele lui Wittgenstein de modul cum au fost ele folosite de către profesioniști ai filozofiei. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un reflex al concepției platonice: limba literară reprezintă "ideea", for-ma perfectă, de excelență, la care se raportează manifestarea fenomenală (a copiilor, a umbrelor), în mod evident imperfectă, impură și instabilă. Așadar, cu toată admirația pentru Aristotel și cu toate exegezele aristotelice, mai mult de un mileniu, gîndirea europeană despre limbă a rămas sub dominația platonismului. Abia în pragul secolului al XIX-lea și, mai ales, spre mijlocul acestui secol, cînd învinge spiritul științific prin neogramatici, se poate spune că aristotelismul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
legăturii dintre limbă și filozofare, fără însă a se reduce la ea și fără a se institui în dimensiune obligatorie. Problema are două aspecte de bază: unul care are în vedere preocupările filozofilor înșiși și altul care se referă la exegeza gîndirii filozofice. Primul aspect prezintă la rîndul lui mai multe direcții dintre care patru sînt mai importante: 1) cercetarea limbii pentru întregirea viziunii asupra realității; 2) cercetarea limbii ca mijloc de a accede la realitate; 3) cercetarea limbii ca mijloc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
competență și prin responsabilitate, au respectat anumite exigențe în activitatea lor, dar soluțiile găsite de fiecare au fost de obicei sensibil diferite atunci cînd au tradus același text326. Acesta este motivul pentru care, în epoca actuală, s-au realizat numeroase exegeze pentru analiza procedeelor folosite și a performanțelor obținute în traducerea unor opere culturale, de obicei din domeniul literaturii 327. Traducerea textelor filozofice valoroase reprezintă un eveniment important în istoria culturală a comunităților, deoarece ilustrează, pe de o parte, circulația acestor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structura textuală poate părea apropiată. După Blaga, metafora este inerentă naturii umane și, este de la sine înțeles că, fiind oricum inevitabilă, se impune a fi cultivată în orice împrejurare, și, în mod special, în realizarea textului filozofic, deschis inițiativelor individu-ale, exegezelor și interpretărilor marcate subiectiv, precum și construcției discursive în tipuri variate. Filozofarea ca exercițiu stilistic Gîndirea raționalistă a făcut din limbă un subiect predilect pentru investigația de tip filozofic, fără însă a redu-ce filozofarea la studiul limbii cu mijloacele filozofiei, indiferent
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1987. 398 Vezi Dumitru Stăniloaie, Ortodoxie și românism, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, Sibiu, 1939. 399 Vezi Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, Editura Fundației culturale române, București, 1991. 400 Deși cu audiență, opera lui Noica nu a beneficiat de prea multe exegeze. Ca o contribuție reală în acest sens se remarcă îndeosebi lucrările semnate de Ștefan Munteanu, Etimologie, ontologie și poezie în eseurile lui Constantin Noica (în Ștefan Munteanu, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003, p. 29-39) și de Emilia Guliciuc, Constantin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
iberică dând un nou avânt mișcărilor mesianice 37. În ciuda unor avertismente din Talmud care condamnă prezicătorii și îndeamnă la răbdareqqq, învățații evrei au fost în mod regulat supuși, pe de o parte, tentației de a calcula data sfârșitului, pornind de la exegeza sofisticată și mereu reluată a anumitor texte scripturale, și, pe de altă parte, celei de a se întreba dacă nu există un mod de a-i grăbi venirea. Astfel, aceștia făceau calcule bazate pe valoarea numerică a cuvintelor și pasajelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prezent îndeamnă la reflecție asupra calamităților din trecut și croiește drum spre un viitor al speranței. Prin urmare, scrisul lui capătă o valoare profetică. În încercare, el face să apară o memorie a speranței pe care o sprijină pe o exegeză încrucișată a textelor mesianice din Biblie și a evenimentelor istorice la care este martor. Abravanel se referă la episoade biblice cu puternică valoare simbolică în memoria evreiască, precum Exodul din Egipt, prima și paradigmatica experiență a exilului; distrugerea Primului Templu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
bogate și mai capabile să ajute la recunoașterea valorilor lui. Asociația pentru Cultura și Știința Evreilordddd este fondată în acest scop la Berlin în 1819 de tineri intelectuali și oameni de știință. Ea urmărea să sustragă textele canonice ale iudaismului exegezei tradiționale și să le supună metodelor critice ale științei moderne. Muribund ca religie printre evreii europenei, iudaismul devenea astfel obiectul unei abordări distanțate, singura în măsură să evite dispariția lui completă în valul secularizării. Făcând asta, ei arătau că iudaismul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dinastiei hasidice Zaloshizer, citează Psalmul 71:17-18: "Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui. Se vor binecuvânta întru el toate semințiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el" și dezvoltă o exegeză hasidică a acestuia care prezintă justificarea defensivă clasică a lui Dumnezeu, potrivit căreia căile Lui și genocidul actual rămân de neînțeles pentru om. Dacă Dumnezeu este adevăr, justiția lui nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Nu-l slujim numai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de deținuți, în marea lor majoritate polonezi sau prizonieri de război sovietici, în timp ce la Auschwitz II, lagărul de exterminare numit de germani Birkenau, au fost gazate între 1,1 și 1,6 milioane de persoane, dintre care 90% evrei 18. Exegezele teologice clasice ale trecutului nu mai erau satisfăcătoare. De acum, tot ce era uman trebuia citit prin prisma acestui simbol. Începând cu procesul Eichmann, în 1961, și cu Războiul de Șase Zile din 1967, un război de care mulți s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Belgia, Germania și Olanda (n. trad.). b Facerea, 22: 12. c Akeda în ebraică, literal "legătură", victima sacrificiului trebuind să fie "legată", "prinsă" de altar. d Facerea, 22: 16-18. e TB, Baba Batra 60b. f Ebraicul midrash (pl. midrashim) desemnează exegeza rabinică clasică a Scripturii așa cum s-a dezvoltat ea, în principal, în Țara Sfântă. Redactarea marilor culegeri de midrashim, mărturii ale vechilor tradiții, a continuat, între secolele al V-lea și al XII-lea, în diverse puncte ale diasporei evreiești
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
colo, de prin cărțile altora și repetînd opinii și greșeli deja cunoscute, autorul a umplut repede cele 24 de pagini de tipar, fără nici o cît de mică contribuție personală, așa că nu putem vedea în această broșură "o schiță a unei exegeze așteptate", iar acea exegeză nu mai trezește interes. Materialul documentar inedit, pe care l-am folosit în capitolele următoare, pe de o parte corectează multe erori de informare și de interpretare, pe de altă parte el completează substanțial seria informațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
altora și repetînd opinii și greșeli deja cunoscute, autorul a umplut repede cele 24 de pagini de tipar, fără nici o cît de mică contribuție personală, așa că nu putem vedea în această broșură "o schiță a unei exegeze așteptate", iar acea exegeză nu mai trezește interes. Materialul documentar inedit, pe care l-am folosit în capitolele următoare, pe de o parte corectează multe erori de informare și de interpretare, pe de altă parte el completează substanțial seria informațiilor documentare și, în sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana 78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu Eminescu, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 80) Seria IV * CUBLEȘAN, Constantin, Eminescu în exegeze critice, Iași: Junimea, 2014, 326 p. (Eminesciana 81) * DORIAN Gellu, IORDACHE Emil, Pașii poetului, Iași: Junimea, 2014, ediție definitivă, 326 p. (Eminesciana 82) * VULTURESCU, George, Complexul Ghilgameș, Iași, Junimea, 2015, 194 p. (Eminesciana 83) * BLAGA, Virginia, Intratextualitatea în opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a cadrului investițiilor străine directe; implicarea României în procesul de globalizare și internaționalizare a piețelor. În acest capitol, predominant aplicativ, s-a efectuat o analiză economică a tendințelor privind volumul, structura și dinamica ISD în România, în perioada 1991-2012, cu exegeze și particularizări pe subperioadele mai sus menționate, ISD în profil teritorial, gradul de concentrare zonală a acestora, precum și structura ISD pe principalele țări de origine, având în vedere o serie de factori favorizanți/nefavorabili cum ar fi: calitatea de membru
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
amintim, oare, campaniile de teren ale domnului Geană din mai multe regiuni românești, publicațiile sale în ilustre reviste și volume din țară și din străinătate, sau de afilierile sale la foruri științifice internaționale dintre cele mai prestigioase? În așteptarea unei exegeze asupra creației intelectuale a profesorului Geană, să examinăm, în cele ce urmează, conținutul unei cărți a cărei elaborare a constituit (în 1977) subiectul celei dintâi (după câte știm) teze de doctorat dedicată antropologiei culturale, în România. Lucrarea Antropologia culturală. Un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
nu purta încă numele de inconștient, dar care se ascundea în atomii psihici înainte de a-i contamina pe cei somatici. Cu șapte secole înainte de Cartea de tălmăcire a viselor a lui Artemidoros din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apoi gravat de Diogene pe faimosul zid din Oenoanda, în Asia Mică, trei sute de ani mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară vede Scrisoarea către Menoiceus ca fiind alcătuită pe scheletul celor patru elemente și reperează trucul în primele patru Maxime capitale sau chiar îl dă la iveală în cea de-a unsprezecea, ne vom feri să afirmăm că gândirea epicuriană
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur, care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și documentată. Fără îndrăzneli. Același autor comentează scrisoarea etică și își pune întrebări asupra condițiilor plăcerii pure la Epicur într-o culegere de texte intitulată Démocrite, Epicure et Lucrèce. La vérité du minuscule, Encre Marine, Versanne, 1998. Două comentarii precise, exegeză riguroasă, filologică: Jean Bollack, Mayotte Bollack, Heinz Wismann, La Lettre d’Epicure, Minuit, Paris, 1971 (comentariu al Scrisorii către Herodot), și Jean Bollack, La Pensée du plaisir, Minuit, Paris, 1975 (comentariu al Scrisorii către Menoiceus). A se vedea, în același
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
interpretabile, dintre care mitul din Cartea Facerii pare a fi cel mai cunoscut. (Evident, după cum a observat Birger Pearson, acest lucru explică de ce gnosticismul are atît de multe În comun cu iudaismul: datele fundamentale provin din Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate hermeneutică, În măsura În care pot fi definiți prin „invarianți”. De fapt, orice definire a gnosticismului prin invarianți nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
situația rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Constantin și-a luat numele unuia dintre discipolii lui Pavel (Silvan), tradiție pe care aveau s-o mențină toți conducătorii paulicieni și care nu pare să indice alt lucru decît că cineva l-a introdus În principiile de bază ale exegezei marcionite a Noului Testament (Pavel fusese singurul erou al lui Marcion). Secta a fost prigonită, adepții ei fiind siliți să pribegească dintr-un loc În altul. Apoi ea s-a scindat și cei din ramura rămasă pauliciană s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]