3,283 matches
-
Occidentală dar, spre deosebire de Europa Centrală, ne apare într-o formă simbolică. La Ferrassie, Abri Cellier sau Belcayre (Franța) (fig. 2), majoritatea blocurilor gravate poartă reprezentări de vulve (M. Otte, 1987). Pentru aurignacieni, sexualitatea pare să se fi aflat la originea expresivității lor grafice (D. Vialou, 1991). În plus, simbolismul feminin s-a dezvoltat excluzând o complementaritate masculină ; nu există nici un caz de juxtapunere a organelor celor două sexe. Gravettianul Cu totul altele sunt datele în ceea ce privește Gravettianul. Elementul caracteristic al acestei culturi
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
precizând două atitudini fundamentale față de obiectul reflectării artistice: „ridiculizarea și compătimirea”, apoi definește comicul și tragicul, umorul, ironia și „spiritualul”. Discipolul dragomirescian, urmând spiritul de sistem al maestrului, reliefează, într-o primă secțiune, trăsături caracteristice ale comicului la I. L. Caragiale („expresivitatea dramatică”, „integralitatea”, „puritatea”) și înregistrează receptarea acestuia în critica românească. Ulterior procedează la ierarhizarea comicului caragialean prin comparare cu acela al unor mari dramaturgi ai lumii: Aristofan, Plaut, Molière, Shakespeare și Kleist. Potrivit estimării concluzive a lui S., comicul scriitorului
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
realiza o asemenea performanță. Caracteristica unei asemenea personalități trebuie să fie operativitatea creativă a echipamentului său intelectual prin creșterea capacității aptitudinale, cum ar fi: originalitatea; elaborarea; fluiditatea cu formele ei de fluență a vorbirii, a ideilor, a asociațiilor și a expresivității; sensibilitatea față de probleme; gândirea simbolistică; previziune imagistică; memorie și asociativitate fluidă. Elevii talentați au nevoie de educație diferențiată și de asistență suplimentară din partea cadrelor didactice de specialitate pentru a se dezvolta și manifesta la nivel maxim. Un număr însemnat de
Aripi de fantezie by Corneliu C-tin Ilie, prof. Iulian Cristea () [Corola-publishinghouse/Science/289_a_612]
-
Literatura pentru copii (opțional), Ed. Plastică, Ed. Civică, Ed. Tehnologică, Ed. Muzicală, Geografia României, Istoria românilor, Religia, Științe ale naturii, acestea fiind grupate în funcție de temă, în măsura în care au servit scopului propus. Parcurgându-se un curriculum specific, s-a atins finalitatea-cheie: accentuarea expresivității și spontaneității în exprimarea elevilor, prin îmbinarea elementelor de noutate, de inedit, a surprizei și fanteziei, caracteristici ce definesc originalitatea și creativitatea. Eficiența programului a fost demonstrată prin produsele elevilor: texte literare în versuri sau în proză, texte nonliterare, îmbinări
Aripi de fantezie by Corneliu C-tin Ilie, prof. Iulian Cristea () [Corola-publishinghouse/Science/289_a_612]
-
rând și voi scoate și mai departe materialul de viață pe care l-am transformat și îl voi mai transforma în material literar”. Prin definiție autobiografic e volumul Zile de lagăr (1945), jurnal al detenției din timpul războiului, literatură prin expresivitatea situațiilor și a portretizărilor, prin efuziunile lirice și, înainte de toate, prin stilul inconfundabil. Dar debutul prozastic care îl impune se produce odată cu tipărirea, în 1948, a romanului Desculț, apărut inițial, în bună parte, în „Contemporanul”. Reeditat în numeroase rânduri, tradus
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
nimeni nu se mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde./ Dumnezeu stă cu degetul în gură: O-i, oi ...”. Încercând să prindă în cuvinte trăiri și stări nedefinibile, poezia lui T. tinde să câștige în adâncime și în expresivitate. SCRIERI: Întoarcerea menestrelului, Botoșani, 1979; Ghemuit într-un sâmbure, Iași, 1998. Repere bibliografice: Nicolae Panaite, A zidi vorbe și semne, CL, 1999, 5; George Bădărău, Acorduri clasice și moderne, CL, 1999, 8; Liviu Apetroaie, Lumea înspre afară, „Ziua de Iași
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
și cred că este foarte bine că se multiplică vocile publicistice, inclusiv prin reviste „specializate”, de difuzare restrânsă, cum sunt cele studențești ori ale grupusculelor literare. Este un excelent exercițiu al libertății și un mod foarte eficient de antrenare a expresivității. Mă voi strădui să argumentez că, în vechiul regim, chiar dacă era infinit mai dificilă, această îndeletnicire putea deveni și foarte palpitantă, îți putea pune la încercare ingeniozitatea, imaginația, tocmai prin mulțimea de obstacole ce-ți ieșeau în cale. Pe vremuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și rigoarea formală sunt trăsături caracteristice, la fel și enunțarea limpede, ferită de ambiguități. În general, poezia scrisă de V. exprimă trăirile și meditațiile unei conștiințe solicitate de pătimirile existenței, articulate cu reținere, fără dramatism, în imagini de o atrăgătoare expresivitate lirică. Autoarea recurge uneori la un arsenal livresc ori la sugestii din lirica populară, simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
terapiei educaționale se exercită în următoarele direcții de bază: - stimularea responsabilității în diverse situații de viață; - formarea deprinderilor de autonomie și igienă personală; - cultivarea deprinderilor de muncă; - formarea imaginii de sine și stimularea încrederii în propria persoană; - cultivarea autocontrolului și expresivității personale; - educarea capacităților cognitive; - educarea capacității de reacție la diverse situații de viață; - antrenarea funcției neuromusculare; - antrenarea integrării senzoriale; - sprijinirea relațiilor interpersonale; - educarea capacității de acțiune în funcție de constrângerile și resursele de mediu. Rezumând elementele prezentate anterior, putem spune că activitatea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a muzicii, de interpretare, de utilizare a unor instrumente etc.); - cultivarea imaginației și a creativității; - echilibrarea și armonizarea personalității copilului prin cultivarea unor trăsături de caracter pozitive; - dezvoltarea sociabilității copilului prin participarea la activitățile organizate pe grupuri de copii; - educarea expresivității mimico‑gesticulare; - nuanțarea exprimării verbale; - dezvoltarea sensibilității și a gustului estetic față de fenomenul muzical; - determinarea unor stări de deconectare, relaxare, confort psihic, încântare și bună dispoziție. Principalele forme de organizare a activităților educațional‑terapeutice din sfera muzicoterapiei sunt: a) cântecul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cuvinte denumiri ......................................................................................................... - cuvinte acțiuni ............................................................................................................ - cuvinte însușiri ......................................................................................................... - cuvinte de relație ......................................................................................................... - expresii cu sens figurat ................................................................................................ b) formularea și înțelegerea propozițiilor - cu conținut familiar ...................................................................................................... - cu conținut nou ......................................................................................................... c) vocabularul - activ ........................................................................................................................... - pasiv ........................................................................................................................... d) particularități narative ...................................................................................................... e) elemente prozodice ale vorbirii spontane ........................................................................... Componenta afectivă și expresivitatea vorbirii: - ritmul vorbirii ............................................................................................................... - vocea și tonalitatea ......................................................................................................... Citirea: - raportul fonem‑grafem ................................................................................................... - citirea pe silabe ............................................................................................................ - citirea pe text cunoscut ................................................................................................... - citirea pe text nou ............................................................................................................ - ritmul citirii .................................................................................................................. - dislexie ........................................................................................................................ Scrierea: - analiza literelor separate ................................................................................................ - sinteza în silabe și cuvinte (omisiuni, înlocuiri, inversiuni) ................................................ - acordul cuvintelor ......................................................................................................... - dificultăți ortografice
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
recenziei, LCF, 1978, 50; Cornel Ungureanu, „Radiografii”, O, 1978, 50; Ion Simuț, „Radiografii”, ECH, 1978, 10-12; Iorgulescu, Scriitori, 330-332; Zaciu, Alte lecturi, 188-191; Valentin Tașcu, „Radiografii”, CRC, 1979, 3; Nicolae Manolescu, Cronicarul literar, RL, 1979, 4; Adrian Popescu, Decizie și expresivitate, TR, 1979, 6; Mircea Popa, Între subiectiv și obiectiv, TR, 1979, 6; Victor Felea, O pledoarie pentru critică, TR, 1979, 6; Valentin Tașcu, Radiografia critică, TR, 1979, 6; Cristian Livescu, „Radiografii”, CNT, 1979, 6; Fănuș Băileșteanu, Însemnările critice ale lui
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară, reține doar figura pregnantă a lui Ion Budai-Deleanu, considerat singurul artist viabil, la fel cum Dimitrie Cantemir este tratat numai ca scriitor, din vechea cultură românească fiind puse în valoare expresivitatea artistică a adaptărilor și traducerilor de texte religioase, „concepția estetică” a traducătorului. În contextul dezvoltării moderne a literaturii românești, istoricul literar rezervă, ca și G. Călinescu, un capitol pentru Macedonski și noua poetică, iar pe Eminescu îl încadrează în perimetrul
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
două decenii ale secolului al XX-lea. Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă de analiză mult mai complexă decât obiectul, criticul tinde uneori să îl deformeze prin supralicitare. Totuși, în majoritatea cazurilor, discursul
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
atmosfera burgului transilvănean, ca și viața pastorală a Vlașinilor, cu practici și ritualuri vechi, unele pagini, ca acelea care descriu urcarea turmelor la munte, fiind adevărate poeme în proză. Evocând o lume patriarhală, P. a izbutit să imprime narațiunii o expresivitate aspră, să încadreze cu naturalețe arhaismele și regionalismele. După aceste vaste construcții epice, scriitoarea face dovada unei imprevizibile energii, revenind la proza de analiză psihologică, cu volumul de nuvele Eternele iubiri (1986) și cu romanul Remember (1995). Nuvelele par identice
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
literatură accesibilă, atractivă, de mare popularitate și, concomitent, o literatură menită să satisfacă exigențe estetice. O primă secțiune, intitulată Idei patetice, din culegerea Între Socrate și Xantipa expune un consistent și bine articulat program estetic și literar, explicitat cu o expresivitate persuasivă. Este un program original, într-o epocă în care creația literară, de-abia eliberată de constrângerile realismului socialist, își îndreptase, prin reacție compensatoare, energiile către „arta pură” și către experimentul ultramodernist. P. propune o „a treia cale”: cea a
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
și politica oficială, construite pe dihotomia maniheistă inerentă realismului socialist (nou-vechi, pozitiv-negativ, oameni noi-oameni vechi), primele romane ale lui P., Străinul (1955) și Setea (1958; Premiul de Stat), se disting, în producția industrioasă a timpului, prin însușiri autentic literare, precum expresivitatea descripțiilor, pregnanța unor situații, portretizarea caracterizantă, suculența graiului țărănesc ardelean și, în general, a vorbirii personajelor. Axat pe evoluția lui Andrei Sabin, vădit alter ego al autorului, elev eliminat din liceu pentru că, într-o teză, și-a exprimat protestul împotriva
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
toate sferele vieții sociale: Samuel Beckett, William Saroyan, Saul Bellow, Henry Moore sau Marshall McLuhan, Henry Kissinger, Edward Heath, Christian Barnard, Louis Armstrong, Duke Ellington, Grigore Moisil ș.a. Între traducători, R. ocupă un loc de seamă prin echivalențe perfecte ale expresivității moderne. A transpus pentru cititorul român fie coerența stilistică din proza lui D.H. Lawrence prin contrapunctări de ritmuri, nuanțe și tonalități, fie limbajul și stilul colocvial, cu multe repetiții și expresii specifice englezei americane, proprii lui J. D. Salinger, fie
RALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
desișurile ceva mai îndepărtate/ fără a avea totuși prea mult din aspectul/ altădată atât de negrelor păduri nibelunge” (Vis cu Pan). Surprinde adoptarea livresc-halucinantă a unui limbaj tehnic, specializat, care, departe de a afecta claritatea imaginii, conduce textul către o expresivitate concordantă cu anticalofilia structurală a poetului: „vuietul centrifug al poemului/ în toate direcțiile basculând forțe/ [...] ființe bastarde imagini tranzistorizate/ și bineînțeles Maestrul dar ca și absent” (Veto!). Mult mai relevante se dovedesc versurile din volumul Ca un vagabond într-o
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
Din 1960 este, succesiv, lector, conferențiar și profesor la Catedra de istoria limbii române și de lingvistică generală a Universității din Timișoara. Obține titlul de doctor în filologie în 1968 cu teza Probleme ale cercetării stilului cu privire specială la expresivitatea limbii artistice. Între 1974 și 1978 funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Viena. Debutează în revista „Cum vorbim”, în 1949. Colaborează la „Cercetări de lingvistică”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Orizont” ș.a. A îngrijit, în colaborare cu
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
în 1949. Colaborează la „Cercetări de lingvistică”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Orizont” ș.a. A îngrijit, în colaborare cu Eugen Todoran și Ionel Stan, antologia M. Eminescu, I. Creangă. Studii (1965), distins cu Premiul Ministerului Învățământului. În lucrările Stil și expresivitate poetică (1972; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române), Limba română artistică (1981), Introducere în stilistica operei literare (1995), Studii de lingvistică și stilistică (1998), Cuvânt și cultură (2000), M. se remarcă - alături de Iorgu Iordan și Ion Coteanu - prin contribuțiile sale în
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
în stilistica operei literare (1995), Studii de lingvistică și stilistică (1998), Cuvânt și cultură (2000), M. se remarcă - alături de Iorgu Iordan și Ion Coteanu - prin contribuțiile sale în domeniul teoriei stilului și al istoriei stilisticii. Interesat cu deosebire de problema expresivității ca atribut esențial al limbii artistice, autorul face importante precizări de natură teoretică și metodologică privitoare la cercetarea stilistică, tratează sistematic raporturile dintre stilistică și domeniile interferente, cum ar fi retorica, poetica, estetica, sociolingvistica sau critica literară, pentru a-și
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
discreție să-și dezvăluie emoțiile și trăirile intime, în timp ce cărturarul își face mereu simțită prezența în paginile acestui pseudoepistolar, pentru că din perspectiva celui pentru care cultura înseamnă modul esențial de a fi, Viena reprezintă un spațiu ideal. SCRIERI: Stil și expresivitate poetică, București, 1972; Istoria limbii române literare (în colaborare cu Vasile Țâra), București, 1978; Limba română artistică, București, 1981; Scrisori vieneze, Timișoara, 1992; ed. (Scrisori din Vindobona), Timișoara, 2000; Introducere în stilistica operei literare, Timișoara, 1995; Studii de lingvistică și
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
reflux vezicoureteral: a) secundar obstrucției vezicale din motive anatomice sau din cauza suferinței neurologice, având drept consecință nefropatie interstițială cronică secundară; b) primitiv, consecință a unei anomalii congenitale la nivelul joncțiunii ureterovezicale. Transmiterea genetică este autosomal dominantă cu penetranță incompletă și expresivitate variabilă. Există și sindroame plurimalformative care asociază altor malformații și reflux vezicorenal. 11.5.2. Epidemiologie La copil: • 1-2 % dintre copiii de vârstă școlară au reflux vezicorenal; • 20-50 % dintre aceștia au cicatrice renale; • 10-20 % din cazuri dezvoltă insuficiență renală cronică
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de 30 ani, o ecografie normală nu exclude diagnosticul; tomografia computerizată are o sensibilitate superioară; • asocierea manifestărilor extrarenale caracteristice este intens sugestivă; • în toate cazurile este indispensabil un arbore genealogic complet și detaliat. 13.1.4. Evoluția ADPKD prezintă o expresivitate fenotipică variabilă în mare parte explicată de variabilitatea genotipică. Manifestările extrarenale apar sau nu în diferite combinații și cu diferite grade de gravitate chiar la membrii afectați din cadrul aceleiași familii. De asemenea, complicațiile de la nivelul chisturilor renale. în consecință pacienții
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]