3,103 matches
-
tradiției vedice. Astfel un imn din Rig Veda (X, 136) vorbește de un ascet (muni) cu păr lung (kesiri), îmbrăcat în "jeg", "încins cu cingătoare de vânt" (cu alte cuvinte, gol) și "în care intră zeii". El exclamă: "în beția extazului noi încălecăm pe vânt. Voi, muritorii, nu puteți să zăriți decât trupul nostru" (strofa 3). Acest muni străbate în zbor văzduhul, el este calul elementului-vânt (Vată) și prieten al lui Văyu (zeul Vântului). El locuiește cele două oceane, cel de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5: cf. Ath. Veda, XI, 5, 6 etc.). "El merge pe urma ființelor Apsara și Gandharva, și a animalelor sălbatice, și le înțelege gândurile" (str. 6). El "bea împreună cu Rudra cupa de otravă" (str. 7). Este un tipic exemplu de extaz: spiritul lui muni părăsește trupul, el ghicește gândirea ființelor semidivine și a animalelor sălbatice, el locuiește "cele două oceane". Aluziile la calul Vântului și la zeii care intră în cel extaziat indică o tehnică șamanizantă. Vedele evocă, de asemenea, alte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regiunile subterane. Deoarece nu s-a aflat nici o "cauză naturală" care ar fi putut să producă transa, s-a bănuit autosugestia Pythiei sau sugestionarea ei de la distanță de către profet. In fond, nu se știe nimic. 91. De la "viziune" Ia cunoaștere "Extazul" apollinian, deși provocat adesea de "inspirația" (adică posesiunea) zeului, nu implica totuși comuniunea din enthousiasmos-ul dionysiac (cf. § 124). Extaticii, inspirați sau posedați de Apollon, erau cunoscuți mai ales prin puterile lor cathartice și oraculare. (Dimpotrivă, inițiații în Misterele lui Dionysos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
viziunile" apolliniene incită inteligența și deschid calea meditației; în fond, ele conduc la "înțelepciune". Walter Otto observa că obținerea cunoștințelor oculte "este întotdeauna însoțită de o exaltare a spiritului"21, și acest lucru este adevărat mai cu seamă în cazul extazului șamanic. Aceasta explică importanța capitală a muzicii și a poeziei în cele două tradiții. Șamanii își pregătesc transa cântând și bătând din tobă; cea mai veche poezie epică centrasiatică și polineziană a avut ca model aventurile șamanilor în călătoriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat, în ce privește lupta cu demonii, adică împotriva forțelor Răului, ea constituie, vom vedea, sarcina esențială a oricărui mazdean. 102. Extaz șamanic? Pentru a regăsi mesajul originar al lui Zarathustra, o întrebare se pune de la bun început: trebuie să-1 căutăm doar în găthă, sau ne este permis să folosim și scrierile a vestice ulterioare? Nu există nici un mijloc de a demonstra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atestată pentru prima dată în texte târzii, nu implică în chip necesar că este vorba de o concepție nouă. Esențialul este de a elucida tipul de experiență religioasă specific zarathustriană. H. S. Nyberg a crezut că o poate apropia de extazul caracteristic șamanilor centrasiatici. Ipoteza a fost respinsă de majoritatea savanților, dar, recent, Geo Widengren a prezentat-o în termeni mai moderați și mai convingători 9. El amintește tradițiile conform cărora Vistaspa utiliza cânepa (bhang) pentru a obține extazul: în vreme ce trupul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apropia de extazul caracteristic șamanilor centrasiatici. Ipoteza a fost respinsă de majoritatea savanților, dar, recent, Geo Widengren a prezentat-o în termeni mai moderați și mai convingători 9. El amintește tradițiile conform cărora Vistaspa utiliza cânepa (bhang) pentru a obține extazul: în vreme ce trupul său era adormit, sufletul călătorea în Rai. În plus, în tradiția avestică, Zarathustra însuși era cunoscut ca "dăruindu-se extazului". El ar fi avut viziunile și ar fi primit cuvântul lui Ahură Măzdâ în timp de transă 10
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai moderați și mai convingători 9. El amintește tradițiile conform cărora Vistaspa utiliza cânepa (bhang) pentru a obține extazul: în vreme ce trupul său era adormit, sufletul călătorea în Rai. În plus, în tradiția avestică, Zarathustra însuși era cunoscut ca "dăruindu-se extazului". El ar fi avut viziunile și ar fi primit cuvântul lui Ahură Măzdâ în timp de transă 10. Pe de altă parte, probabil cântecul juca un rol important în cult dacă interpretăm numele Paradisului, garo deinănâ, ca însemnând "casă de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
primit cuvântul lui Ahură Măzdâ în timp de transă 10. Pe de altă parte, probabil cântecul juca un rol important în cult dacă interpretăm numele Paradisului, garo deinănâ, ca însemnând "casă de cântări". Se știe că unii șamani acced la extaz cântând îndelung; să adăugăm totuși că nu trebuie considerat drept "șamanic" orice sistem cultual în cadrul căruia se cântă. În afară de aceasta, s-au putut evidenția elementele parașamanice ale scenariului elaborat împrejurul Podului Cinvat (vezi, mai departe, § 111) precum și structura șamanică a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul cânepei, al lui Vistaspa. Dar extazele și viziunile atestate în găthă și, în altă parte, în Avesta, nu prezintă o structură șamanică. Patosul vizionar al lui Zarathustra îl apropie de alte tipuri religioase, în plus, raporturile Profetului cu Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul cânepei, al lui Vistaspa. Dar extazele și viziunile atestate în găthă și, în altă parte, în Avesta, nu prezintă o structură șamanică. Patosul vizionar al lui Zarathustra îl apropie de alte tipuri religioase, în plus, raporturile Profetului cu Domnul său și mesajul pe care el nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl apropie de alte tipuri religioase, în plus, raporturile Profetului cu Domnul său și mesajul pe care el nu întârzie să-1 proclame, nu trădează un stil "șamanic". Oricare ar fi fost mediul religios în care a trăit Zarathustra și rolul extazului în convertirea sa și în aceea a primilor săi discipoli, extazul șamanic nu joacă un rol central în mazdeism. Așa cum vom vedea îndată, "experiența mistică" mazdeană este rezultatul unei practici rituale iluminate de speranța eshatologică. 103. Revelația lui Ahurâ Măzdă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Domnul său și mesajul pe care el nu întârzie să-1 proclame, nu trădează un stil "șamanic". Oricare ar fi fost mediul religios în care a trăit Zarathustra și rolul extazului în convertirea sa și în aceea a primilor săi discipoli, extazul șamanic nu joacă un rol central în mazdeism. Așa cum vom vedea îndată, "experiența mistică" mazdeană este rezultatul unei practici rituale iluminate de speranța eshatologică. 103. Revelația lui Ahurâ Măzdă: omul e liber să aleagă între bine. Și rău Zarathustra primește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zarathustra corespund unei situații reale 25, ele pot fi comparate cu situația din India veche: și acolo, alături de asceți, vizionari, yogini și contemplativi, se pot întâlni și numeroși extatici care folosesc anumite stupefiante (cf. § § 78 sq.). Dar transele și extazele provocate de stupefiante au jucat un rol destul de modest în religiile indiene. Tot astfel, cel mai vechi zoroastrism, atât de imperfect oglindit în textele găthă, pare să fi acordat întâietate "înțelepciunii", "iluminării" interioare lângă focul sacrificial. Conform tradiției, Zarathustra a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de urgența mesajului lor. Ei nu se îndoiesc deloc de faptul că proclamă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, căci ei au simțit mâna lui Iahve ori spiritul său (ruah)1* punându-li-se pe creștet. Posesia divină se manifestă uneori prin extaz, deși exaltarea ori transa extatică nu pare indispensabilă 19. Unii profeți au fost chiar acuzați de "nebunie" [precum Osea (9: 7): "profetul este un nebun, un rătăcit, omul cu Duhul lui Dumnezeu"], dar nu se poate vorbi de o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
the pre-exilic reforming prophets"; A. Haldar, Associations of cult prophets among the ancient Semites, pp. 115 sq. 19 Cf. bibliografiile înregistrate de H. Ringgren, La religion d'Israel, p. 268, n. l și G. Fohrer, op. Cit., p. 234, n. 17. Extazul era mai răspândit printre nâbâim (Fohrer, op. Cit., p. 234). 20 Ilie prevede moartea iminentă a regelui Ohozia (IV Regi, I: 2 sq.); Elisei știe unde să găsească apa în pustiu (IV Regi, 3: 16-17) și știe că regii au poruncit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
față de semeni. Mai mult decât oricare alt profet, lezechiel se adresează individului 36. După căderea Ierusalimului începe o nouă perioadă în misiunea profetică a lui lezechiel, caracterizată prin speranța în răscumpărarea lui Israel. Pentru Dumnezeu, nimic nu e imposibil. În extaz, lezechiel vede un "câmp plin de oase"; atinse de duh, scheletele "au înviat și mulțime multă foarte de oameni au stătut pe picioare". Așa va face Dumnezeu cu casa lui Israel (37: 1-14). Altfel spus, deși mort, Israel ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
David, rege și păstor, "slujitor" exemplar al lui Dumnezeu, va domni peste noul Israel (37: 25 sq., 34: 23 sq.). Și, în ultimele capitole (40-48), lezechiel descrie în detaliu Templul viitor 37 (a cărui imagine el a văzut-o în extaz) și cultul, așa cum va trebui să fie celebrat în noul Israel. 34 G. Von Rad, Old Test. TheoL, II, pp. 224 sq.; H. Ringgren, op. Cit., p. 300. 35 Cf. G. Fohrer, Die Haptprobleme des Buches Ezechiel, passim.; id., History of
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
noaptea prin munți, dansând în zgomot de timpane și flaute. Pentheu se teme mai ales de influența vinului, căci "de îndată ce se arată vinul la o petrecere de femei, totul este nesănătos în aceste devoțiuni" (260-262). Totuși nu vinul a provocat extazul baccantelor. Un servitor al lui Pentheu, care le zărise pe Kithairon în zori, le descrie îmbrăcate în piei de căpriori, încununate de iederă, încinse cu șerpi, purtând și alăptând la sâni, unele pui de căprioare, altele, căței de lup (695
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ), "familiaritatea" cu șerpii și micile animale sălbatice - Devin posibile prin enthousiasmos, prin identificarea cu zeul. Extazul dionysiac înseamnă înainte de toate depășirea condiției umane, descoperirea eliberării totale, dobândirea unei libertăți și a unei spontaneități inaccesibile oamenilor. Că printre aceste libertăți a figurat și eliberarea de interdicții, de reguli și de convenții de ordin etic și social, acest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
țărani cât și elitele intelectuale, pe politicieni și pe contemplativi, pe orgiastici și pe asceți. Beția, erotismul, fertilitatea universală, dar și experiențele de neuitat provocate prin venirea periodică a morților, sau prin mania, prin scufundarea în inconștiența animală ori prin extazul unui enthusiasmos - toate aceste spaime și revelații țâșnesc dintr-o singură sursă: prezența zeului. Modul său de a fi 24 Cf. "problema" atribuită lui Aristotel (Didot, AristotellV, 331,15), discutată, după Salomon Reinach. De Moulinier, op. Cit., p. 51. În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
paradoxală a vieții și a morții. De aceea Dionysos constituie un tip de divinitate rădica] diferită de a olympienilor. Era el mai aproape de oameni decât ceilalți zei? În orice caz, omul se putea apropia de el, ajungea să-1 încorporeze, și extazul rezultând din mania demonstra că putea fi depășită condiția umană. Aceste ritualuri erau susceptibile de dezvoltări neașteptate. Ditirambul, tragedia, drama satirică sunt, într-un mod mai mult sau mai puțin direct, creații dionysiace. Este pasionant de urmărit transformarea unui rit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este îndatorat tradițiilor dionysiace. JMai mult decât oricare alt olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă extazul colectiv, cu ajutorul unor mișcări ritmice, precum și aclamații și țipete rituale, a pututexact în epoca (secolele VI1-VI) în care se dezvoltă în lumea greacă marele lirism coral - să evolueze în gen literar, prin importanța crescută a părților cântate de către exarchon, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
caligrafie aerisită, fără pensulă și hîrtie fină, și facem diferența între pictura-peisaj și scrierea unui poem. Dar să mîzgălești neciteț e tot un efort muscular și cerebral deopotrivă. Hedonism, mortificare, sau amîndouă. Eforturile scrierii, cînd corpul se cufundă în durere, extaz, sau amîndouă. A scrie pînă în zorii informațiilor computerizate, pînă la pagina electronică, în același timp: a săpa, a cresta, a încrusta. Înșiruire de semne pe o suprafață plană, un solid mai mult sau mai puțin rezistent. Fără să uităm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tuturor judecăților de valoare, tuturor reacțiilor afective, de repulsie sau de seducție. Să abandonăm postura religioasă și morală în favoarea detașării agnostice și senine, a unei contabilități minuțioase și sobre a costurilor și cîștigurilor fiecărui utilaj al gîndirii, fără stridențe sau extaz. Or, un sistem de transmisie simbolic, începînd cu scrierea alfabetică, constituie prin mizele sale un obiect cald sau chiar încins, care cere din partea mediologului un tratament rece (Rațiunea grafică de Goody sau lucrările lui Elizabeth Eisenstein asupra tiparului ca factor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]