1,561 matches
-
populația creștină din Orientul Mijlociu s-a diminuat de la 20% la mai puțin de 5%. Oren argumentează că, cu excepția Israelului, unde comunitățile creștine au înflorit începând cu 1948, Creștinismul în Orientul Mijlociu a îndurat severe dificultăți politice și culturale: în Egipt musulmanii extremiști au supus comunitatea creștinilor copți la numeroase agresiuni și masacre, ceea ce a dus la un exod a 200,000 de creștini copți; în Iraq, 1000 de creștini au fost uciși în Bhagdad între 2003 și 2012 și 70 de biserici
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
Ierusalim sunt mai multe exemple de biserici creștine vandalizate cu remarci agresive, incluzând amenințări cu moartea, aplicate cu spray cu vopsea pe ziduri. Se crede că au fost atacuri (atacuri de răzbunare, "price tag" - preț ce trebuie plătit) ale locuitorilor extremiști. Într-un incident din Tel Aviv din 2008, sute de copii ale Noului Testament, care au fost strânse din oraș (se presupune că de evreii mesianici), au fost arse de către trei tineri studenți în Iudaism ortodocși. Uzi Aharon, viceprimarul Ierusalimului
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
de cel puțin 50 de ori în ultimii 12 ani. a cerut rabinului șef să ia atitudine împotriva acestor agresiuni intereligioase. Father Goosan, dragomanul șef al Patriarhiei Armene a Ierusalimului declară că „Știu că este vorba despre grupuri de fanatici extremiști Haredi care nu reprezintă opinia generală dar tot este scandalos. Totul ține de educație. Este responsabilitatea liderilor care se ocupă de educația religioasă să îi învețe să nu se comporte astfel.” În ianuarie 2010, liderii creștini, staful , personalități ale municipalității
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
a fost desființată, iar mitropolitul Kievului nu a fost admis în Senat. Hmelnițki și-a dat seama că în aceste condiții popularitatea sa era în continuă scădere și a început pregătirile pentru o nouă revoltă. Senatul polonez, sub influența catolicilor extremiști, care au refuzat să accepte egalitatea bisericilor catolică și ortodoxă, a declarat în cele din urmă război cazacilor (5 ianuarie 1650).
Tratatul de la Zboriv () [Corola-website/Science/327338_a_328667]
-
lucruri a luat sfârșit la mijlocul anilor 1860. Pe de o parte, s-a întărit poziția ucenicilor lui Hatam Sofer care au început să ocupe oficii rabinice însemnate. Pe de altă parte, s-a ivit în rândurile taberei ortodoxe o fracțiune extremistă nouă, ai cărei rabini,deși proveniți din Oberland, câștigaseră adepți și o baza ideologică însemnată în rândurile hasidimilor din partea de nord-est a țării. Conducătorul acestor ultraortodocși extremiști era rabinul Hillel Lichtenstein, secondat de rabinul Josef Schlesinger, discipol și ginere al
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
de numeroase sinagogi ortodoxe, inclusiv de comunitatea din Pressburg de sub conducerea lui Avraham Shmuel Binyamin Sofer, la ținerea de predici în limba germană. În anii 1864 și 1865 tabăra evreilor ortodocși din Ungaria a cunoscut o dezbinare evidentă: în tabăra extremistă, condusă de Hillel Lichtenstein și tabăra centrală, care îi număra pe cei mai importanți rabini ai țării, ca de pildă, rabinii Moshe Schick și Avraham Schag-Zwebner. În 1864, ca urmare a unei noi încercări a neologilor de a întemeia un
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
să anuleze această interdicție a candidării rabinilor pentru congres. Organizatorii congresului, care se identificau cu curentul neolog, au declarat în repetate rânduri că nu intenționează să dezbată asupra polemicilor religioase dintre tabere, congresul având drept obiectiv subiecte strict organizaționale. Poziția extremistă a lui Krausz, (care era, altfel, cunoscut ca un om destul de instruit și sociabil), în favoarea separării ortodocșilor de neologi, era o urmare a influenței ideilor rabinului Samson Raphael Hirsch, care lupta în acele vremuri pentru asigurarea independenței comunității sale neo-ortodoxe
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
o formă la alta bazate pe modificarea unor condiții politice sau geostrategice regionale. Sursele islamului radical în Franța sunt două: una internă - "efectul islamist"- tineri musulmani neadaptați care provin din "banlieu", respectiv una externă, constituită în principal din rețele algeriene extremiste, precum "Grupul Islamic Armat (GIA)", condus de facțiunea armată a "Frontului Islamic al Salvării (FIS)". Primele semne ale terorismului islamic au apărut la începutul anilor 90, după victoria FIS în alegerile parlamentare din Algeria și răsturnarea guvernului. "Efectul islamist" este
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
identității franceze. În această accepțiune, Islamul este folosit ca un "marker" al identității, definind individul ca fiind „ne-francez” sau chiar „anti-francez”. Respingerea identității franceze presupune negarea supremației simbolice a francezilor. Atunci când asemenea reacții culturale sunt radicalizate prin rețelele islamice extremiste, ia naștere o ideologie extremistă. Grupurile radicale islamice trag foloase din predispoziția tinerilor cu origini Nord-africane (în proporție covârșitoare de sex masculin) care se consideră stigmatizați și marginalizați de societate. Acești indivizi tineri consideră că societatea occidentală este împotriva Islamului
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
Islamul este folosit ca un "marker" al identității, definind individul ca fiind „ne-francez” sau chiar „anti-francez”. Respingerea identității franceze presupune negarea supremației simbolice a francezilor. Atunci când asemenea reacții culturale sunt radicalizate prin rețelele islamice extremiste, ia naștere o ideologie extremistă. Grupurile radicale islamice trag foloase din predispoziția tinerilor cu origini Nord-africane (în proporție covârșitoare de sex masculin) care se consideră stigmatizați și marginalizați de societate. Acești indivizi tineri consideră că societatea occidentală este împotriva Islamului, susținând politica israeliană și pe
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
musulmani care se stabilesc în aceste zone cu scopul de a organiza și implementa acțiuni teroriste. Afilierea la Al-Qaida ("Al-Qaida metaforică") și faptul că musulmanii radicali se raportează la aceasta, dau măsura prestigiului de care se bucură în rândul tinerilor extremiști islamici din Occident. Cazul francez, cu cel mai mare număr de persoane încarcerate pentru afiliere la grupări teroriste islamice, după Marea Britanie, implică preocupări puternice în direcția acțiunilor de prevenire, înlăturare și contracarare a amenințărilor ce rezidă din emergența fenomenului. În
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
creștere "influenței" de "big-city", catolicii, negrii și evreii. Gruparea avea 4 milioane de membri , dar nu figură național. Nu s-au comis crime care să fi avut un impact național. Clanurile locale par să fi fost prost organizate, iar ideile extremiste au fost exploatate că dispozitive pentru a face bani . (Organizatorii percepeau o taxă de 10 dolari și până la 50 de dolari pentru costume.) Cu toate acestea, KKK a devenit destul de proeminent ca să organizeze un miting uriaș în Washington DC, în
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
îmbunătățească din nou în 1938, a doua contracție severă a inversat multe dintre câștigurile din producția și ocuparea forței de muncă și a prelungit efectele Mării Depresiuni până la sfârșitul deceniului. Greutățile din epoca Mării Depresii a alimentat creșterea mișcărilor politice extremiste în diferite țări europene, mai ales regimul nazist al lui Adolf Hitler în Germania. Agresiunea germană a izbucnit războiul în Europa în 1939, si WPA și-a îndreptat atenția către consolidarea infrastructurii militare a Statelor Unite, chiar și în calitate de țară ce
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
sale, iar în caz de abuz de autoritate, acesta trebuie să abdice; caracterul teologic este dat de ideea că „râul nu trebuie să I se atribuie lui Dumnezeu”. În urma acestei ultime interpretări, se disting două tendințe, una moderată, iar cealaltă extremistă. În timpul califatului omeiad s-au pus presiuni asupra adepților școlii qadarite, drept pentru care abbasizii au beneficiat de susținere din partea qadariților. Cel mai vechi document al școlii qadarirte este „Risala” a lui Hasan Al-Basri (a fost scrisă probabil între anii
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
A lucrat ca profesor de agricultură și a scris numeroase cărți și articole în revistă egipteană Octombrie . Foda era recunoscut pentru satirele sale critice și tranșante despre fundamentalismul Egiptean după ce, în multe articole a evidențiat puncte slabe ale ideologiei islamiste (extremiste). Foda, declarat musulman, consideră că își apără religia împotriva distorsionărilor islamiștilor. Cu puțin înainte de asasinarea lui, ironizase o dispută nerezolvata în rândurile ulamalelor (învățaților musulmani) Abd al-Hamid Kishk, unul din cei mai mari predicatori egipteni. Acesta susținuse, în fața unei audoente
Farag Foda () [Corola-website/Science/331017_a_332346]
-
asemenea, suveranitatea și integritatea Irakului era amenințată de ingerințele statelor învecinate. Astfel, alianța dintre partidele șiite și Iran a determinat creșterea influenței Teheranului în zona Basra și în alte regiuni majoritar șiite, în timp ce parteneriatul dintre sunniți, Al-Qaida și alte grupări extremiste a certificat influența mișcărilor Wahhabi și Salafiyya. Pe de altă parte, Turcia, alarmată de extinderea influenței kurde, a atacat o serie de sate din nordul Irakului. Redefinirea eșicherului politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni, a destabilizat statul, având un
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
ulterior atras de știința dreptului. După absolvirea facultății de drept, se mută la Londra unde predă limba engleză. Tot acolo urmează meseria de avocat, devenind chiar președintele Societății Avocaților Musulmani. Afilierea sa cu liderul Omar Bakri Muhammad și fondarea organizației extremiste Al Muhajiroun îi atrage antipatia autorităților locale, dar și a comunității de musulmani. În anul 1996, Choudary se căsătorește cu Rubana Akhtar, o tânără de 22 de ani care tocmai se alăturase organizației Al Muhajiroun. Aceasta va deveni ulterior președinte
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
fost una de susținere și chiar de respect față de cei care au orchestrat întreaga operațiune. Lucrurile nu au stat diferit nici în cazul atacurilor din septembrie 2001, produse în SUA, ori alte situații similare. Susținerea și promovarea unei linii islamice extremiste a devenit o caracteristică fundamentală a discursului lui Choudary. În plus, se observă o atacare constantă a organizațiilor și asociațiilor de musulmani britanici care păstrează o tendință și o atitudine moderată în cadrul societății britanice. De pildă, Choudary critica poziția fermă
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
pe teritoriul francez pentru o perioadă nedeterminată. Choudary este aspru criticat în presa britanică, atât de comunitatea de musulmani britanici, cât și de comunitatea gazdă. A reușit să atragă atenția permanentă a autorităților britanice asupra sa, ca urmare a pozițiilor extremiste exprimate în dezbateri televizate sau în sânul comunității de musulmani. David Cameron spunea despre Choudary că "este unul dintre acei oameni care trebuie privit cu seriozitate în ceea ce privește legalitatea afirmațiilor sale. Cred că ajunge foarte aproape de linia încurajării urii, extremismului și
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
încă, în principal, între guvernul rival (legat de Congresul Național General) rival al lui Khalifa Al-Ghawil, aflat și el la Tripoli, cu conducerea de la Tobruk și forțele armate ale mareșalului Khalifa Al Haftar din estul Libiei, si cu forțe islamiste extremiste ale Statului Islamic și altor organizații. Al Sarraj este de profesie arhitect. s-a născut la Tripoli că fiu al lui Mustafa al Sarraj, care a îndeplinit funcții ministeriale în timpul monarhiei. A studiat arhitectură și planificarea urbană la Universitatea din Tripoli
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
un numitor comun între ele ", în timp ce îl invită pe Davies la o discuție personală cu Naik în cadrul conferinței . Conferința a mers mai departe, după ce Consiliul Cardiff a declarat că a fost mulțumit de faptul că nu ar fi predicat vederi extremiste . Lui Naik i-a fost refuzată intrarea în Marea Britanie și Canada, în iunie 2010. În Marea Britanie i-a fost interzisă intrarea de către Secretarul de Stat Theresa May, unde ar fi trebuit să aibă discuții în Londra si Sheffield. Aceasta a
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
sub patronajul companiei Aga Khan Trust for Culture, lucrările fiind finalizate în 2006. În februarie 2010, în timpul sărbătorii Mawlid, ce marchează aniversarea nașterii Profetului Mohamed, au murit aproximativ 26 de oameni în aglomerația din moschee. În iulie 2012, membrii grupării extremiste islamice "Ansar Dine" (Apărătorii Credinței), au distrus mai multe morminte ale unor șeici din anamblul moscheii pe motiv că există riscul ca unii oameni să se roage la mormintele lor.
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
Iurie Muntean ar fi dansat Hora Unirii de rând cu ceilalți, contrar ideologiei sale. Muntean, însă, neagă ca ar dansat Hora Unirii. La sfârșitul anului 2014 Muntean le-a luat apărarea lui Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuk, membri ai organizației extremiste „ANTIFA” reținuți de organele de drept. Cunoscut pentru poziția sa moldovenistă agresivă, Iurie Muntean a apărut în public la unele mitinguri într-un tricou care avea inscripționat pe el „Еу сынт молдован! Еу грэеск молдовенеште!” (n.n. scris în chirilică: „"Eu
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
sunt considerate a fi bazate pe legile religioase islamice ale lui Hanbali, aplicate sub regimul absolutist al familiei regale saudite. Arabia Saudită are un „Program Împotriva Radicalizării”, al cărui scop este să „combată răspândirea și atracția ideologiilor extremiste în sânul populației” și să „insufle adevăratele valori ale credinței islamice, precum toleranța și moderația”. „Toleranța și moderația” au fost puse de nenumărate ori sub semnul întrebării, spre exemplu de către ziarul "The Baltimore Sun", pe baza rapoartelor Amnesty International privindu
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
amploare redusă, ținute strict în perimetrul sanctuarului Nabi Musa, oprind toate marile festivități și procesiuni de masă. Ulterior s-au făcut numeroase încercări de a reînnoi tradiția pelerinajelor, dar teama de exploatarea acesteia de către naționaliștii palestinieni laici și de către factori extremiști islamici, pentru ațâțarea maselor în scopuri politice, a făcut cârmuirile ulterioare - iordaniană (1948-1967), israeliană (1967-1997) și, după 1997, palestiniană, să continue a o limita. În apropierea moscheii Nabi Musa se află un sat arab cu acelaș nume, populat de circa
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]