10,854 matches
-
să fie! ai zis și ai dispărut. Eu am stat așa doar o clipă, apoi imediat mi-a venit în gând să caut apă. Apa! Ea este mereu lucrul cel mai important din toate cele necesare pentru a face curațenie. Fântâna era departe și adâncă, greu mi-a fost să adun apă suficientă pentru a putea spăla toată murdăria, dar am reușit. Celelalte le-am găsit pe parcurs, una câte una, aici o mătură veche, dincolo o bucățică de săpun, apoi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă proaspătă, zice ea. - Dar de unde știi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du-te și mai dormi, că ești mititică! Las’ c-ai să ai când te scula devreme încă. Alexandra demult nu se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
strugurii pe care îi așteptam să se coacă atât de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu putu să doarmă. A doua zi a fost grea, durerea de cap nu o părăsise toată ziua. Se stărui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și schimbe locul de trai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una de alta, dar stăpânii lor se obișnuiseră și o duceau foarte bine; aveau liniște cât își doreau, iar apa din fântâni o ajungeai când te aplecai cu găleata. Aveau acei gospodari niște grădini cum puțini le aveau, creșteau de toate în ele. Oamenii deja se liniștiseră, se credea că ce avuse de rămas în urma alunecărilor de teren, rămase. Însă după cutremurul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unei lupte crâncene. Așa au rămas încă mulți ani, chiar și după trecerea din viață a stăpânilor lor. În rest, nu rămase nici un semn din ceea ce fusese mai înainte pe acele locuri. Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui Dumnezeu, fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trecerea din viață a stăpânilor lor. În rest, nu rămase nici un semn din ceea ce fusese mai înainte pe acele locuri. Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui Dumnezeu, fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea și își umpleau cu apă vasele pe care le luau cu ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În rest, nu rămase nici un semn din ceea ce fusese mai înainte pe acele locuri. Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui Dumnezeu, fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea și își umpleau cu apă vasele pe care le luau cu ei. Seara, când se întorceau de la câmp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vasele pe care le luau cu ei. Seara, când se întorceau de la câmp, făceau același lucru, ducând și pe la casele lor apă din acel izvor. Casa noastră se afla cam la hotarul dintre ponoară și satul ca atare. Aveam o fântână chiar în poartă, apa căreia o foloseam numai la udat în grădină, pentru păsări și dobitoace. Nu departe, cam la 300 m, era altă fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Casa noastră se afla cam la hotarul dintre ponoară și satul ca atare. Aveam o fântână chiar în poartă, apa căreia o foloseam numai la udat în grădină, pentru păsări și dobitoace. Nu departe, cam la 300 m, era altă fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne zicea: - Cine din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în poartă, apa căreia o foloseam numai la udat în grădină, pentru păsări și dobitoace. Nu departe, cam la 300 m, era altă fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne zicea: - Cine din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne zicea: - Cine din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care beam în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau salvarea că aveau de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne zicea: - Cine din copiii mei se duce să aducă o găleată cu apă de la fântâna bulgarului? Noi nu prea doream să ne ducem, ne plăcea și apa de la „fântâna mașinii”, de care beam în fiecare zi, dar dacă dorea tata, nu aveam încotro, ne duceam. Cei mai mari repede își găseau salvarea că aveau de muncă, eu, fiind cea mai mică, trebuia să mă duc. Dacă mai puteam convinge
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume de la acea fântână, le amesteca, le mai bătea puțin, adăugându-le sare și le cocea la foc în ulei cu puțină ceapă prăjită. Însoțit de mămăligă caldă, copiii mâncau scrobușorul cu apă bună, ca în zilele de sărbători. De atunci, la noi în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
astăzi, mamele răspundeau, „scrobușor cu apă bună”. Acest răspuns însemna: „aduceți o găleată cu apă bună și în rest, găsim noi ceva”. Abia când revenisem, peste cincisprezece ani, și am ajuns să mai aduc o găleată cu apă din acea fântână, înțelesesem gustul ei și de ce tatei îi plăcea mai mult anume acea apă. Dar tata nu mai era pentru a-l putea bucura, ca atunci, în copilărie... Au trecut mai mult de cinci ani de când n-am mai fost pe la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gustul ei și de ce tatei îi plăcea mai mult anume acea apă. Dar tata nu mai era pentru a-l putea bucura, ca atunci, în copilărie... Au trecut mai mult de cinci ani de când n-am mai fost pe la acea fântână. Oare, când revin, o mai găsesc la fel? Oare, apa ei va fi tot atât de bună? Vecinii darnici După absolvirea facultății, primisem îndreptare de muncă într-un sat din raionul soțului meu: Voinescu. Era ultimul sat, se afla la hotar cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tineri ai asociației, instalator de meserie. În 1965 se constituie o a doua asociație cu caracter informal, între patru familii vecine și rude între ele. În anii 1895-1901 s-au format la Șeica Mare două societăți pentru aducțiunea apei la fântânile publice: prima dintre ele în 1895-1897 pe Valea Mare (nume al unei străzi și zone din localitate); cea de-a doua, în 1900-1901, pe Ulița Lungă. Menționăm ca detalii de organizare, culese din „protocolul apaductului de pe Ulița Lungă din Șeica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cea de-a doua, în 1900-1901, pe Ulița Lungă. Menționăm ca detalii de organizare, culese din „protocolul apaductului de pe Ulița Lungă din Șeica Mare, 1901”, următoarele: - societatea are încă de la înființare „statute” care cuprind norme legate de utilizarea apei din fântânile publice de către membri ai societății și nemembri, taxele de întreținere a „apaductului”, reglementarea succesiunii în cazul proprietarilor apeductului, funcțiile de conducere din societate (președintele, contabilul și „cassariul”); - societatea avea un organism de control asupra modului de utilizare a fondurilor de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de altă parte, posibilitatea angajării grupului familial în realizarea unui atare proiect. În unele cazuri, aspirația de confort se cumulează cu cerințe de ordin mai stringent, precum obținerea apei potabile în cantități suficiente și de bună calitate, deoarece în unele fântâni începuse să scadă nivelul apei sau apa nu era de o calitate corespunzătoare. De reținut însă că acest factor nu joacă un rol în înființarea primelor societăți; prezența sa (în cazul unor membri din două societăți din Axente, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Da' și împăratul moare?" " Moare, că și el e om", zice tata. Stă țiganul, stă și cugetă și îi vine o idee nemaipomenită. Dacă împăratul e așa mare împărat, de ce nu zidesc oamenii un zid în jurul lui, așa ca o fântână, până la cer, ca moartea să nu ajungă la el?" "Rău l-ai mai pedepsi pe bietul împărat", zice tata zâmbind. Țiganul e din ce în ce mai nedumerit. Se pare că e prea complicată lumea împăraților și cea a oamenilor cu avere, se gândește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la ceas. E șase și treizeci de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trădători din sat, oameni de nimica, care și-au trimis consătenii la moarte pentru o sticlă de rachiu, în dimineața aceea mama lui Sandei s-a trezit cu soarele în ochi, s-a ridicat din pat, s-a dus la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
domnul avocat Diaconescu. - Jane, nu vrei să mergi la noi să ne deslușești sinuozitățile drumului spre capătul acestui proces!? - Aș face-o cu dragă plăcere! Am o foame, că aș mânca un bou și o sete, că aș goli o fântână cu băuturi tari, glumi el dar, dragilor, deveni el serios, mai am astăzi două procese pe rol, cu destule probleme. Diseară da, de acord, mă aveți musafir! Soții porniră cu pași lenți spre casă. Mihăiță care ieșise între timp din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]