1,866 matches
-
că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu eu ce alte parascovenii pentru prorociri, chipurile, răspunde după un timp cu iritare în glas. Ironizează: — Ar fi mai folositor, pentru sănătatea lor fizică și mintală, dacă și-ar îndrepta atenția spre bordeluri și prostituate. Ofensată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puteam să mai gândesc ca un european, când aflam că speranțele extremei stângi erau Întreținute și Înviorate de un episcop din nord-est, suspect de a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată blând al unei Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Cagliostro. M-am dus și eu acolo. Pereții erau tapetați cu stindarde pline de semne cabalistice, mare risipă de bufnițe și cucuvele, scarabei și ibiși, divinități orientale de proveniență incertă. În fund era un postament, cu un prosceniu cu făclii aprinse pe niște suporți din pari grosolani, pe fundal un altar cu iconostas triunghiular și două statuete ale lui Isis și Osiris. Împrejurul lui, un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
foc. Îi vede pe albii care mănâncă. Totul în jurul lor este cu josul în sus. Bătrânul își zornăie șiragul și-și continuă incantațiile, iar novicii prind brațele și picioarele pacientului, punându-i cenușă pe față și pe umeri. Novicii încălzesc făclii de metal intr-un alămar, pentru că asta are legătură cu pielea și cu felul în care poate deveni înșelătoare, dacă spațiul și timpul nu sunt fixate în ea în așa fel încât posesorul ei să nu-și rătăcească drumul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sunete, așa că tobele scot sunete înăbușite și fac mișcări convulsive arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe spate, pe ceafă, pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv de timpul și de locul în care sunt făcute aceste semne, astfel că oriunde ar putea rătăci sau adormi, el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe ceafă, pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv de timpul și de locul în care sunt făcute aceste semne, astfel că oriunde ar putea rătăci sau adormi, el va fi permanent în legătură cu acest moment. La atingerea făcliilor el țipă și încă o dată se trezește alergând peste pământurile Fotse, pământul care a devenit pentru el pământul ororilor. Trece peste un loc în care s-a instalat un cadru de lemn pe care trupurile hamalilor Idris, Ali și Danjuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văzduhul scânteietor se ridică fumuri ca niște coloane înalte a unui templu maiestuos. Pe aceste imense coloane se sprijină bolta senină a cerului. În acest templu se odihnește luna, farul tainic de lumină. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. Crivățul urlă prin codru scoțând zgomote asurzitoare, dar cu toate acestea tabloul pare măreț, fantastic. Pătrund în acest templu cu adânc respect și pioșenie în fața naturii care își are în fiecare anotimp farmecele ei. Monica Popa, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii. În această atitudine a ciobanului, poporul român își recunoaște modelul său de existență și totodată răspunsul pe care poate să-l dea destinului, atunci când acesta se dovedește, așa cum s-a mai întâmplat de multe ori, tragic. Prin atitudinea senină în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
torțelor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru să pornească, dar nu-și putea urni picioarele. Preotul era lângă el. Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit sprijinul, și coborî treptele. Merse un răstimp. Împrejur auzea numai sfârâit de făclii și zgomot de bocanci târâți anevoie. Apoi, din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascuțit, acoperind tot convoiul și umplând văzduhul ca un cântec de mort. Apostol își zise că e Ilona, strânse mai tare brațul preotului, dar nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brusc un hohot de plâns, prelung, ascuțit, acoperind tot convoiul și umplând văzduhul ca un cântec de mort. Apostol își zise că e Ilona, strânse mai tare brațul preotului, dar nu întoarse capul, nici nu ridică ochii. Ieșiră în șosea... Făcliile nu mai fâlfâiau așa de sfârâitor, parcă li s-ar fi risipit lumina și le-ar fi rămas numai fumul. În spate însă gemea mereu plânsul, tot mai stins și mai depărtat. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se scârbi și începu să-și șteagră umezeala pe dunga pantalonului. În timpul acesta însă își plimba liniștit privirea peste mulțimea de fețe ciudate și necunoscute, parcă nici n-ar fi fost omenești, care se ascundeau sub căști lătărețe, în lumina făcliilor fumuroase. Mirosul de rășină arsă îi gâdila nările și fumul îl supăra fiindcă-i întuneca vederea. Plecă puțin capul și, aproape de picioare, văzu pământul deschis ca o rană urâtă, gălbuie. Groapa nu părea adâncă și lutul era azvârlit numai în dreapta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul nostru, Cetitoriule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și vine cineva, cu vreo mașină, care le aduce exact ceea ce le lipsește. Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare de la Giurgeni este luminată de cinci candele care ard permanent pe bază de ulei, candela din mijloc având trei plute deci trei făclii. Odată au venit la mănăstire niște femei tare necăjite, care mai primiseseră de aici ulei sau alimente, așa că au îndrăznit, fiind în nevoi, să ceară în special uleiul de care aveau nevoie. „Du-te în beci să vezi de este
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. îngr
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. îngr
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aceea, cu jertfă neprihănită, izvorâtă din gând și inimă curată așa cum au dovedit-o tinerii și vârstnicii care au înfăptuit în 22 decembrie 1989 sfântul act istoric de libertate și democrație pe pământul nostru strămoșesc. Cu toată suflarea românească, în fața făcliilor care străjuiesc locul sfârșitului dramatic și alină durerea părinților și a noastră a tuturor, am coborât adânc în cuget și am înălțat rugăciuni de pomenire și cinstire a acestor eroi și a jertfelniciei lor, care îi va așeza în cer
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Și era o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cruce, tocmai pe la sfârșitul toamnei; așadar a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintre scriitorii români, cei care l-au influențat cel mai mult pe Sadoveanu au fost Caragiale și Vlahuță. La moartea lui Caragiale, Sadoveanu a scris un emoționant articol în care a vorbit despre „minunatele schițe“ din Momente, nuvelele Păcat și Făclia de Paște fiind apreciate drept „povestiri zdrobitoare“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volum de propagandă comunistă publicat în 1954 la Editura Tineretului a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, această schiță era subînțeleasă ca o metaforă a „relației dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au oprit, așteptând ziua. Vântul dinaintea zorilor se strecura tot mai des în somnia pădurii, risipind visurile ei neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor da peste năcaz. Acelei cățelușe îi veneau de departe, în nări, toate înștiințările. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fericite Cu noi alăturea va merge. EMINESCIANĂ Hai iubire lângă mine În pădurea tremurândă Crengile-aplecate, pline Încerca-vor să ne-ascundă. Și cădea-vor dintre toate Numai frunzele uscate, Somnul nu ne va mai prinde, Dragostea se va aprinde. Ca făclii slab luminate, Licuricii-lumânări Ne vor arăta în noapte Dulci-a dorului cărări. Când pe cer luna coboară, Te voi strânge-ncet la piept, Am să-întreb, dulce comoară Dacă te iubesc, e drept? Astrul nopții-înfiorat Va răspunde la- întrebare: Pare mică
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Tensiunea între materialitatea corpului dansator, costumat și mascat, și un text care îl conduce spre imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
no se află concentrată aici, în această incertitudine, în această imagine deopotrivă zărită și brusc dispărută, în această imagine situată la limita vizibilului cu invizibilul. Aidoma fantomei lui Tsunemasa ce bântuia la granița dintre umbră și lumină repezindu-se asupra făcliilor ca să le stingă flacăra, trupul (?) sau răsuflarea (?) fantomei creează în Kiyotsune tenebrele în care se va topi în cele din urmă. O întreagă viziune despre teatru se exprimă în aceste pagini, viziune a unui spațiu-frontieră între vizibil și invizibil, spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întunericului celui mai deplin. O noapte a secretului pecetluit o dată pentru totdeauna. Numai că noaptea din Macbeth nu va fi refugiul visat, ferit de orice privire și învăluit în tăcere. Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]