3,430 matches
-
Timpul cel proslăvit în culturile și religiile de pretutindeni! “Viața fără de moarte” este expresia utopistă a timpului etern sau a unei clipe cât o veșnicie. Dovezi există la orice pas, spre exemplu, în religia creștină, care a găsit o alternativă fabuloasă a vremelniciei omului: Împărăția Cerurilor, astfel speranța vieții veșnice capătă sens pentru muritori și încă unul sublim, care transformă neputința realului prin puterea miracolului, dând formă dorinței unanime de permanență. Trimisul lui Dumnezeu a mers așa de departe, încât, dacă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
Paradoxal, aici în Aruba, la capătul lumii, până și locurile de carantină sunt paradisiace. Nu pot opri acest sentiment copleșitor de uimire să-mi invadeze sufletul, cu fiecare privire descătușată mă confund cu locul acesta fabulos, unde risipa de frumusețe este de-a dreptul incredibilă, chiar revoltătoare. Tabăra este amplasată pe colțul unei plaje imense cu nisip alb, ca pudra, între șiruri răzlețe de palmieri, arbori de cacao și mango, învăluiți în acel verde-smarald unic ( imposibil
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
Simionescu, Președintele oamenilor de știință din România /Filiala Cluj, prof. univ. dr. DHC Crișan Mircioiu, dr. ing. Dan Ioan Predoiu... Putem remarca bucuroși că răsplata acestui erou al culturii de după 1989, Constantin Toni Dârțu, nu a întârziat să apară - Aceste fabuloase Dicționare au intrat în Patrimoniul Național, prin marile personalități care stau cuprinse în acestea. Dar bunul Dumnezeu a răsplătit autorul, așa, pe măsura faptelor. Astfel, o instituție din SUA, i-a acordat“Medalia de aur, numindu-l Consulting Editor al
UN EROU AL ZILELOR NOASTRE CARE, DE MULŢI ANI, PROMOVEAZĂ FAPTELE de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374162_a_375491]
-
în siguranță prețioasa bibliotecă în grotele din apropierea lor, pe care nădăjduiau s-o regăsească după trecerea primejdiei, unde însă nu s-au mai întors, se pare, niciodată, să-și ia manuscrisele.” De ce acest interludiu? Fiindcă tot aici s-au găsit fabuloasele și... atât de clarele (!) scrieri despre importanța studierii sinelui, a universului interior: cele șapte oglinzi eseniene: Oglinda a ceea ce suntem în momentul prezent; Oglinda a ceea ce judecăm în acest moment; Oglinda a ceea ce am pierdut/oferit/cedat la un moment
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]
-
a veșniciei devenind cu fiecare an și cu fiecare contestare mai mare. Eu am crescut la umbra acestor poeți, ei au fost cei care m-au fascinat, m-au hrănit spiritual și mi-au deschis porțile largi ale acestui ținut fabulos care este poezia și literatura. La început am luat cunoștință cu literatura, mă refer la poezie și la basme, din lecturile mamei mele Aurelia Dumitrescu, o femeia harnică și cinstită, cu un simț al dreptății extraordinar, foarte curajoasă și muncitoare
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
justificată stare de optimism. Metafore surprinzătoare, aluzii inteligente, alegorii creative, compoziții (numai) aparent ciudate se sublimează firesc în umorul stenic și sănătos. Această lume mirifică ne propune o realitate diferită de a existenței banale, cotidiene. Pentru a crea acest univers fabulos, pictoriță apelează la cunoștințele ei de astrologie, de cabala, de metafizică și alte filozofii alternative. Pictura, cu elemente de suprarealism, de realism magic și oniric, se combină în mod firesc cu modernismul artei vizionare. În această optică, în care abundă
PICTURI NEUZUALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362240_a_363569]
-
cu 34 la sută, decorarea cu medalii și ordine a lui Nichipercea și a egalilor săi, numirea unor advocați de mâna a doua în directorate unde se cer vaste cunoștinți tecnice și mecanice, spoliarea tezaurului public prin crearea de lefuri fabuloase în folosul patrioților de meserie, cu-n cuvânt statul omnipotent devine o jucărie în mâna demagogilor, iar poporul se zbate fără putere, jumulit și esploatat într-un mod neomenos de cătră o tagmă de oameni fără merit, fără știință, fără
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
40 la 70 bani. Somați de primărie nu de a scădea prețul, dar de a da pînea dreaptă la cântar, ei s-au declarat de două zile în grevă De două zile bucureștenii nu pot cumpăra pînea decât pe prețuri fabuloase. Iată rezultatele dezastroase ale acestei demonetizări neauzite, într-un moment în care statul, bogat în făgăduințe deșerte, scoate o monetă din circulație făr-a avea cu ce s-o înlocuiască. [ 6 decembrie 1880] ["E UN SEMN DE STATORNICIA PRINCIPIILOR... E un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
comparabile, dintre autorii mai recenți, probabil doar cu cele ale unor A. E. Baconski, Agopian sau Mihai Ursachi. O proză care profită din plin de ochiul exersat al pictorului, de simțul vizualului, dar care adesea glisează din "real" în fantastic, fabulos sau misterios. Da, artistul "vede" bine. Un dublu artist de două ori mai bine. Iar atunci cînd primește "cinci degete-ochi", în loc să orbească, precum noi ceilalți, de-abia atunci începe să vadă excepțional. Ei, bine, ceea ce este interesant este tocmai faptul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nici pe Val Gheorghiu. Așa că fidelul "diarist" și "ziarist", ca să recompun altfel formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru a comenta o expoziție care l-a tulburat, pentru a semnala apariția unei cărți excepționale, pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai puțin fabuloase întîmplări. E chiar reconfortant să mai respiri într-o lume practic sufocată, asfixiată de politică, cum se întîmplă să fie lumea tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ziarist", ca să recompun altfel formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru a comenta o expoziție care l-a tulburat, pentru a semnala apariția unei cărți excepționale, pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai puțin fabuloase întîmplări. E chiar reconfortant să mai respiri într-o lume practic sufocată, asfixiată de politică, cum se întîmplă să fie lumea tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca pur exercițiu al lecturii, dar și pentru că fiecare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ulei (lucra cu ulei de bucătărie: măi Val, tu știi ce minuni scot eu cu ăsta, comestibilul!), ne puneam măștile de urît și-o luam prin zăpada uscată dincolo de lume, spre Cîrlig. De-acolo se iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam cale-ntoarsă, la oraș, pe străzile adormite, prin piețele pustii, prin ogrăzi, compania asta colorată, pestriță făcîndu-ne bine. Pe la spitalul Izolarea, știam că avea să-mi spună: măi Val, știi tu ce lăutari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Atît. Ne era suficientă muțenia asta (atît de elocventă, ar spune inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după agapa premierei, rămăseserăm în Sala "Pruteanu" (Aglae, nu...) numai noi, eu și fabulosul Blehan, care, pentru mine, era tot Tisbeea, din acel travesti memorabil, rămăseserăm doar noi și... și... masa lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni, în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
începe un fel de discurs aparent glumeț, dar, iată, destul de ritos, în intențiile lui, nebănuite de noi: că, uite, cît o fi... departele ăla de grandios, dar, hm, e o ignoranță generală acolo... credeți-mă... eu, venit din Răsăritul ăsta fabulos, sînt absolut siderat de ignoranța de care mă tot izbesc... credeți-mă... sînt mereu tentat, n-am încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exemplare dintr-un muzeu al neșansei noastre istorice. Din cînd în cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are pălăvrăgeala lor imundă. Nici unul. Muntele. Atît. Unde-i "societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regăseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colo nu-i a mea. O uitase. În genul "actelor ratate" ale lui Freud. Cu poetul L., septuagenar pe-atunci, pe trotuarul de la Traian, evaluînd împreună navetele sexului frumos. Dar nu oricum, ci pe fundal de... istorie literară, cu rememorările fabuloase ale celui ce le stătuse în preajmă Teodorenilor. Trece pempanta doamnă C., pe care, știam, poetul o cunoscuse, încă ce bine o cunoscuse! L. întrerupe brusc istoria literară, o urmărește hipnotizat pe trăpașă, n-o salută!, doamna C. zîmbește îngăduitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din ele, savuros-hermafrodit, cu Baba Novac, altul, plastic-spumos, cu Baba, cu Babicu, așa cum îl alintau învățăceii, și cu portretul Luciei Sturdza Bulandra), îl făceau extrem de stenic în anii aceia, ai ceaușismului agonic. Mă lăsam pe terasa de la Cumpătu fascinat de fabulosul șoltic, el însuși ambalat în jocul propriilor vorbe. Dintr-odată, ca la un semnal doar de el auzit, își privea ceasul: era ora 19, se scuza și o ștergea cu pași mari, de căpcăun sublim. Era 19, era Europa liberă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în povestea tragicomicului drob de sare humuleștean, gata oricînd să cadă peste plodul din covată să stăm deci cu mîna la gură, nici măcar încercînd a-l urni de pe prichici? Asta să rămînă în veci vocația noastră: mioritica împăcare cu soarta, fabulosul har de a converti resemnarea în rezistență? Pentru că, iată mai "îngropînd via", mai "stai, că nu dau turcii", mai "întorcînd armele", mai uitînd de viitură, mai votînd iar (Tîndală!), după jumătate de secol, tot cu comuniștii tot așa, tîrîș-grăpiș prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să se instituie în criteriu draconic de evaluare. În așteptarea insului de excepție, care să tulbure liniștea reliefului, să avem puțintică răbdare. Chestiune de vocație națională. 27 iulie Despre eroi și morminte. Doar titlul, împrumutat o clipă din Ernesto Sábato, fabulosul, gravul. În rest bagatelele și dardanelele noastre de toate zilele, asumate de noi cu oarecare eroism... Întîlnire (jovială), pe trotuar, cu fostul demnitar C.C. și lector de socialism, de altfel figură nu dintre cele mai indigeste în acei ani, ba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican, fabulosul Miki Zaim, a cărui casă din Petru Rareș 11, oricînd deschisă, îi conservă irepetabilul ștaif. 3 mai Dacă perniciosul complex al ilegitimității, oricît ar fi el de ascuns sub obrocul electoral al unei Românii denaturate, înseamnă drama postbelică a aceleiași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cuza-Vodă (între fosta Prefectură și Vila Ciopec), al cărei trotuar îl romantizam cu gingaș-renoiriana domnișoară Georgeta Wagner, azi la fel de renoiriana soție... eroină Georgeta Gheorghiu. În răstimpul în care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub salcîmii otrăviți de floare, îmi spunea: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi?! Sau: Măi, Val, știi tu ce tip formidabil era filozoful Conta, măi?! Sobrul motan Chini, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
delicatul poet Florin Mihai Petrescu, mereu panicat de circulația străzii: Florin, ți-e frică de moarte? Nu. Mi-e frică de mașini. Romanciera nonagenară Ioana Postelnicu, atît de inconsistentă în prezentul nostru, încît o credeam de mult doar legendă, una fabuloasă, e-adevărat, începută în cenaclul lui Lovinescu, răspunde recent unor întrebări atît de fanteziste, de șui, încît doar replicile dezinvoltei scriitoare, ea însăși o nestăpînită fantezistă, le sînt pe măsură. Băiatul cu aparatul se întreabă la un moment dat, o dată cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei anomalii multă vreme ascunse. Doar franchețea livrată, literar, cu atîta bun-simț, a mai ameliorat cumva deziluzia-mi surprinsă. Descoperirea însă mi-a resuscitat brusc altceva. În anii șaptezeci, mi-l făcusem colaborator la pagina de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
morții, în timp ce zbura cu o decapotabilă condusă de noua ei achiziție, un macho de top, se-ntinse după o creangă de cais înflorit... și astfel puse capăt unei prea scurte vieți, frumoasă poate doar prin maniacală putere de a imita. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nu mă mai plîng. O singură (și neperimată) revelație: Parisul, de-aici, de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay. Fosta fabuloasă gară, acum fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]