4,085 matches
-
prea lungi, nefirești, așa cum lipsite de semnificație apar unele episoade narative care cu greu s-ar putea alinia ideii de „facere” a unei lumi noi. SCRIERI: Două Siberii, București, 1916; ed. îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1997; Cartea facerii, I-II, București, 1928-1931; ed. îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1984. Repere bibliografice: Constantin Noica, Al. Sahia, [Interviuri cu Eugen Goga], RRI, II, partea I, 74-83; Perpessicius, Opere, IV, 341-344, V, 61-66, XII, 378-388; Constantinescu, Scrieri, III, 73-76
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
ed. îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1984. Repere bibliografice: Constantin Noica, Al. Sahia, [Interviuri cu Eugen Goga], RRI, II, partea I, 74-83; Perpessicius, Opere, IV, 341-344, V, 61-66, XII, 378-388; Constantinescu, Scrieri, III, 73-76; Al.A. Philippide, „Cartea facerii”, ALA, 1931, 543; N. Constantinescu, Cu d. Eugen Goga despre el și despre alții, RP, 1931, 3995; Șerban Cioculescu, „Cartea facerii”, ADV, 1931, 14570; Const. D. Ionescu, „Cartea facerii”, G, 1931, 9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833, Ist. lit. (1982
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
partea I, 74-83; Perpessicius, Opere, IV, 341-344, V, 61-66, XII, 378-388; Constantinescu, Scrieri, III, 73-76; Al.A. Philippide, „Cartea facerii”, ALA, 1931, 543; N. Constantinescu, Cu d. Eugen Goga despre el și despre alții, RP, 1931, 3995; Șerban Cioculescu, „Cartea facerii”, ADV, 1931, 14570; Const. D. Ionescu, „Cartea facerii”, G, 1931, 9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833, Ist. lit. (1982), 917; Antonescu, Scriitori, 46-55; Gheorghe Suciu, O revelație romanescă, LCF, 1984, 18; Mircea Popa, Cărțile Unirii, LCF, 1988, 46; Dicț. scriit
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
61-66, XII, 378-388; Constantinescu, Scrieri, III, 73-76; Al.A. Philippide, „Cartea facerii”, ALA, 1931, 543; N. Constantinescu, Cu d. Eugen Goga despre el și despre alții, RP, 1931, 3995; Șerban Cioculescu, „Cartea facerii”, ADV, 1931, 14570; Const. D. Ionescu, „Cartea facerii”, G, 1931, 9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833, Ist. lit. (1982), 917; Antonescu, Scriitori, 46-55; Gheorghe Suciu, O revelație romanescă, LCF, 1984, 18; Mircea Popa, Cărțile Unirii, LCF, 1988, 46; Dicț. scriit. rom., II, 413-414. C.T.
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
obiceiuri, sărbători evreiești (1974) este o carte de căpătâi, cu structură de dicționar. Șabat, cunună a creației (1979) dă, odată cu istoricul sărbătorii, reperele necesare despre sensul spiritual al sabatului, care implică un răgaz de meditație asupra înnoirii ciclului cosmic al Facerii, în Vechiul Testament, Talmud, Kabala, hasidism sau la Martin Buber. Capitolul despre sabat în hasidism insistă asupra aspectului de comunicare a omului cu semenii, de contopire întru bucurie la masa bogată, în tactul muzicii și al dansului hasidic. Texte filosofice bine
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
împărțită în funcție de tematica abordată, în patru mari categorii: etiologică, mitologică, religioasă și istorică. L. etiologică este cea mai cuprinzătoare, încorporând vechile mituri ale genezei, povestirile legate de floră și faună, de viața omului, de toponimice și antroponimice. În cadrul l. despre facerea lumii se conturează un strat arhaic, care consideră lumea drept opera unor animale, și altul, mai nou, de influență bogomilică, atribuind geneza colaborării dintre Dumnezeu și diavol. Subiectele referitoare la plante, animale sau la diferite forme de relief cunosc cea
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
în volumul Nopți pontice (1969) - privirea poetului contemplă mai calmă realitatea, în special schimbătorul peisaj marin. În Poemul creațiunii (1942) S. renunță la întrebările fără răspuns și încearcă să se apropie de adevărurile din Biblie, versificând fluent momentele cheie ale Facerii și ale vieții și faptelor Mântuitorului, dar totul în limbaj, imagini, viziuni convenționale. Cei care i-au comentat lirica relevă în primul rând calitățile formale, tehnice, versurile atent elaborate după norme clasice, cursivitatea, naturalețea desfășurării textelor, precum și percepția vizuală nuanțată
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
naturii și convertirea ei Într-o magazie de resurse a marcat un punct de cotitură În trecerea de la viața medievală la cea modernă. Asta nu Înseamnă că omul medieval nu Înțelegea nevoia de a expropria natura pentru supraviețuirea lui. În Facerea, Dumnezeu Îi instruiește pe Adam și Eva să fie rodnici și să se multiplice și le dă În stăpânire tot ceea ce trăiește pe Pământ. Așa cum am văzut deja, În epoca medievală târzie, europenii și-au concentrat atenția pe o varietate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
gândească global și să acționeze local”? Surprinzător, cea mai mare speranță ar putea fi În comunitatea religioasă americană. O mare luptă are loc Între teologi și, de asemenea, Între congregațiile evanghelice, Biserica Catolică și iudaism asupra interpretării istoriei creației din Facerea, referitor la pasajul biblic În care Dumnezeu le spune lui Adam și Evei: Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți, și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate viețuitoarele ce se mișcă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
etape a conștiinței a lui Barfield - adică fiecare persoană este chemată să ia o decizie conștientă de a-l accepta pe Hristos și, astfel, de a participa Într-o comunitate profundă cu toată creația lui Domnului. Cu toate că noua interpretare a Facerea câștigă gradual teren În toată comunitatea religioasă americană, nu a devenit totuși o parte centrală a vieții religioase În America. Dacă s-ar Întâmpla, milioane de americani s-ar găsi În pragul unei noi conștiințe globale. Dragostea necondiționată pentru suferința
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creația Sa - o narațiune religioasă puternică care ar putea să-i facă pe credincioși să accepte o nouă obligație față de Pământ și toți locuitorii săi. Aș avertiza totuși că mai este un drum lung de parcurs de la interpretarea retorică a Facerii până la angajarea personală activă din partea a milioane de americani de a-și trăi viața Într-un fel care reflectă responsabilitatea noastră de a preveni răul rece și a acționa În numele biosferei. Este Încă prea devreme pentru a sugera că visul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin pământ”). Sfieli franciscane în fața lucrurilor pământului
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
în această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheii pe care o începuse la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou pînă atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunînd un amplu tratat în două cărți, Explicarea Facerii, contra maniheilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunîndu-i-o pe cea ortodoxă. Deosebit de interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea biblică despre viața lui Adam și a Evei în Paradis. Cele șapte zile ale Facerii sînt povestea evenimentelor din trecut și simbolul celor viitoare, adică a celor șapte vîrste ale seminției omenești; odihna lui Dumnezeu la terminarea creației simbolizează pacea creștinului întru Dumnezeu după faptele sale bune. Biblia, Augustin o spune de mai multe ori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A. Vita, trad. și note E. Gandolfo și G. Maderini). O altă operă exegetică este cea care examinează Predica de pe munte a Domnului (De sermone Domini in monte). Ulterior, pentru a răspunde mai ales unor exigențe didactice, Augustin reia Explicarea Facerii, dar de data aceasta în litera ei (De Genesi ad litteram), apoi o întrerupe o vreme (va reveni asupra subiectului cîțiva ani mai tîrziu și va completa lucrarea, cf. p. 000). Bibliografie. CChr.Lat 35, 1967 (De sermone Domini in
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua), sau dacă opera e împărțită altfel (de exemplu, după schema celor șapte vîrste ale omului, pe care Augustin o prezentase deja în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrînețe, bătrînețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi imediat, dintre partea autobiografică și cea exegetică). în ansamblu, opera pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
treisprezecea) nu au legătură cu subiectul principal al operei, chiar dacă s-au făcut încercări de justificare a lor în mai multe feluri. Augustin tratează o serie de probleme cu caracter filozofic și teologic, cum sînt exegeza primelor versete din cartea Facerii, interpretarea creației lumii, în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în consecință, interpretarea timpului, problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin ar fi propus-o, în aceeași perioadă, în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) și care presupune întîi mărturisirea păcatelor proprii de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. în orice caz, rămîne de explicat prezența cărții a zecea, care nu este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a scriitorului: solicitat să se descrie pe sine, Augustin vorbește aici despre memorie, unde îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2, 1892 (De natura boni: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weihrich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește existența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Studiul este, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative scrieri dedicate de autorii vechi interpretării Facerii și una dintre cele mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Studiul este, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative scrieri dedicate de autorii vechi interpretării Facerii și una dintre cele mai importante opere ale lui Augustin care, animat de o intenție nouă, vrea să demonstreze că nu există nici o contradicție între evenimentele creației lumii și a omului, chiar dacă sînt înțelese în litera lor, și știința umană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doar maniheilor, ci și păgînilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rînduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite ca subiect (ele conțin un comentariu parțial al Facerii), și a continuat-o cu întreruperi, astfel încît cartea a douăsprezecea a fost scrisă prin 412, iar întreaga operă a fost publicată pe la 415, fără ca autorul, ocupat acum cu alte lucruri, să mai aibă timp să unifice părțile scrise mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și adăugînd altele trei, fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care i-o trimisese lui Aureliu, unde îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întîmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Treimii și faptul că Augustin nu a revizuit la sfîrșit întreaga scriere au dăunat întru cîtva structurii, care apare discontinuă și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite a redactării, multe dintre doctrinele expuse aici sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și enciclopedică ce-i este atît de caracteristică, într-o operă impresionantă, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfîrșitul operei exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfîrșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin, care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]