2,704 matches
-
Toole, părăsită de dragoste chiar în momentul când i se dăruise. în fața lor, K și orice-ar fi adăpostit el. între ele două: povârnișurile neprimitoare și Pădurea din Calf. Ce-l mâna pe Vultur-în-Zbor să-și continue drumul era doar fantasma Prepelicarului din mintea lui, plecând de lângă el, mână-n mână cu domnul Sispy cel fără chip. Și-ar fi dorit să știe ce-l mâna pe Virgil Jones. Un vuiet ușor îi răsuna în cap. Avu impresia că devenea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea trăiam spaima, certitudinea că nebunia există în Lume. Am crezut că Lumea a înnebunit, dar imediat mi-am spus că așa ceva nu se poate întâmpla, e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și al pruncului Iisus străluceau În Întuneric. Medicul rosti În gând o rugăciune și un blestem, menite să alunge gândurile rele. Ținea dreptul ochilor icoana, așteptâd ca aceasta să se destrame, evaporându-se ca o fantasmă În fața lui.. Dar icoana nu se destrămă, ci dimpotrivă, chipurile poleite cu aur fin Începură să strălucească și mai tare. Noimann o așeză pe podea și scormoni cu cealaltă mână În groapa ce se căsca sub el. De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu desăvărșire. Pentru ei, Satanovski nu era decât un gând, o adiere... O fantasmă oarbă care avea menirea de a semăna sămânța zâzaniei În mintea omenească... Văzând că provocarea nu prinde rădăcini În sufletul convivilor, inginerul Edward Își Îndreptă atacurile Într-o altă direcție. „Sunteți asemenea păsărilor cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l poartă În bătaia vântului... Noimann pășește cu grijă. Ochii de pe jos se agață de tălpile sale. Încearcă să-l cîntărească. Dar nu au ce cântări. Cum poți cîntări ceva care nu există decât ca o adiere, decât ca o fantasmă amar de dulce? Mathilda, Mathilda, mîinile mele aleargă după tine. Brațele mele se Întind după fiecare copac, dorind să te cuprindă. De ce ai plecat? Unde te-ai ascuns? Unde ai dispărut? Chipul tău s-a risipit În fiecare picătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
colindul. Că el presupune un alt contact Între oameni și numele, obiectele și poveștile lor. Acceptați, vă rog, o singură dată, explicația mea „dionisiacă“ și „metaforică“: solul istoriei, compus din oameni și vise, din obiecte și cuvinte, din legende, eresuri, fantasme și speranțe, din iluzii și planuri, din povești cu sau fără sens moralizator, acest tumul uriaș În formă de geoid de rotație, este arat o dată pe an. Obiectul cu care se face această operație nu este decât un simplu plug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ani, el află din ziarele care-i parvin la Spandau că un compatriot de-al lui, Willy Brandt, a obținut premiul Nobel pentru Pace. Îl cheamă pe directorul Închisorii, americanul Eugene Bird (Bird = pasăre, În psihanaliză simbolul masturbării este o fantasmă cu fulgi și pene!), și-i declară că dacă misiunea lui din Anglia ar fi reușit, ar fi putut spera și el să primească acest premiu (!). Episodul, colateral, ar putea fi inclus În film numai dacă acesta ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le retezau. Conexiunile vizuale deveniră atât de ilogice, încât se văzu nevoit să se întoarcă la textele de școală: exemple de însemne făcute cu sânge. Cazurile în speță erau toate din Germania și Europa de Est. Era vorba de psihopați și de fantasmele lor vampirice, în care stropeau cu sângele victimelor obiecte aflate la îndemână, etalându-și nebunia prin crearea de imagini cu semnificații infime sau fără nici o semnificație. Nimic care să semene cu literaW, nimic legat de o proteză dentară. Proteza dentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interesul anchetei.” Danny rupse șirul imaginilor, transformând pozele mai frumoase în altele - toate cenușii, toate cu tipi peste patruzeci de ani, toate ale asasinului. Gândul că asasinul făcuse sex doar ca să provoace durere îl ajută să-și țină în frâu fantasmele. Danny se simți iarăși sigur pe picioare și văzu că își răsucise în sus o șuviță a noii sale frizuri. Trânti sertarul. Își aminti argoul homosexual și îl plasă în întrebările pe care avea de gând să i le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și adoptând numele lui Hudson Healy. Reynolds Loftis a apărut în fața celor de la CCAA, a refuzat să toarne și a fost pus pe lista neagră. Coleman a citit vestea și a fost încântat. Coleman trăia în lumea furiei comprimate, a fantasmelor în care-i făcea rău tatălui său, o poseda pe Claire, viola bărbați care îl priveau cum nu trebuia și le devora carnea cu dinții de wolverină, pe care îi lua peste tot cu el. Singurul lucru care îl oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era faptul că mai compunea și cânta muzică. A venit apoi întoarcerea în L. A., la sfârșitul lui ’49, când a citit că tăticul și Claire se căsătoreau. Lumea lui, construită dintr-un pachet de cărți de joc, s-a prăbușit. Fantasmele lui Coleman l-au copleșit atât de tare, încât nici nu mai putea să se gândească la muzică. Știa că trebuia să le concretizeze, să le găsească un sens clar și precis, ca și cel pe care îl avusese muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
greșelile morale, a citit într-un ziar de scandal despre asasinarea lui Wiltsie și Lindenaur. Și-a amintit că numele lui Wiltsie fusese pomenit cu ani în urmă în timpul ședințelor terapeutice cu Reynolds Loftis. Tăieturile zoot i-au amintit de fantasmele lui Coleman despre bărbatul cu voce de scoțian și de armele din crescătoria lui Terry Lux. Ceea ce l-a convins în final că asasinul era Coleman a fost pofta din spatele acelor mușcături oribile. Coleman era pofta întruchipată. Coleman dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a gândit că acel potențial sânge suplimentar, adăugat măcelurilor deja comise, îl va incita și-l va face să viseze la femeile pe care le-a iubit odinioară. Planul n-a funcționat. Coleman a avut alte vise cu Upshaw, alte fantasme cu detectivul. S-a îmbrăcat ca tăticul și s-a pus să pândească agenția lui Felix Gordean, încercând să obțină noi indicii, să dea de alți iubiți ai lui Reynolds. Atunci l-a văzut pe Upshaw stând și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în seara aceea, dar tu și căpitanul Considine ați ajuns înaintea mea. Buzz examină pistolul. Era vechi și ruginit și probabil că ar fi dat-o în bară, ca și atunci când psihiatrul considerase că episodului din Sleepy Lagoon fusese o fantasmă. Coleman i l-ar fi smuls din mâna lui scheletică înainte ca bunicul să poată apăsa pe trăgaci. Îți place cum s-a rezolvat, doctore? — Nu. Îmi pare rău de Reynolds. Buzz se gândi că Mal trăsese direct în Reynolds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai trist "bun rămas"!
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
urzește câte-o clipă-n care, din haosul ce vine să rămâie doar un fir. Pe Eutherpe 117 venise o muzică divină, care sfărmase continuumul spațio-temporal în mii de bucăți enyace, interconectându-le și intermodelându-le în stări, amintiri, viziuni și fantasme extatice... Problema a apărut însă în sectorul Clio. Aici alegeai combinație de 3-4 puncte condiționale, spre exemplu: Ce s-ar fi întâmplat dacă: Enola Gay s-ar fi prăbușit înainte de lansarea bombei atomice, Otto von Bismarck s-ar fi înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise. Și simți cum trupul se scurge Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de științe juridice Iași. Multiple profesii, dar o mare parte din viață s‐ a ocupat cu gazetăria și literatura. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și are publicate până în prezent următoarele cărți: „Pe fluviu la deal” - roman, „Vitrina cu fantasme” - roman,1998, „Pastile contra morții” - povestiri, 2001, „Erotica” - 2 romane: „Clubul Megasexe” și „Prețul vieții ca de câine”, 2002, „Ademenirea” - roman, 1996; „Jurnal tardiv început și fără sfârșit 2000 - 2006”, vol I., Editura PIM Iași 2006. În rândurile de față
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arabesc nedeslușit, pierzându-se pe culoarele uitării. Pipăind, caută copilăria. Copilăria? Tărâmul acela al viselor candide. Nimeni nu a mai trăit-o la fel. Să te simți regină peste ape, să le stăpânești cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă, ca o știmă neîmblânzită să te asculte, să-ți cânte valuri pe care nu le-a mai cântat nimănui și să-ți legene visele. Te așteaptă undeva, departe, casa cu nucul cel falnic de la poartă. Nucul cu mirosul iodului purificator
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a întâmplat să dau peste cineva care-i seamănă leit. Cine mă poate condamna? Mă întreb uneori dacă obsesia pentru tipii care arată ca Patrick e un semn că sunt pe cale să-mi revin, înlocuind obiectul inițial al dorinței cu fantasme de compensație sau, dimpotrivă, că voi înnebuni de tot. În cel de-al doilea caz, aș fi total lipsită de voință și aș dovedi o dorință morbidă de a mă pierde în amintiri frumoase. Grupul celor șapte ar opta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]