2,195 matches
-
șarpe. Slujbașii faraonului nu s-au lăsat mai prejos și au reușit sa facă la fel cu toiegele lor. În această întrecere de minuni, până la urmă șarpele lui Moise i-a înghițit pe ceilalți șerpi, ai servitorilor. Dar nici atunci faraonul nu s-a lăsat convins și a continuat să refuze a-i elibera pe evreii înrobiți, ba dimpotrivă, i-a chinuit cu munci și mai grele. Dumnezeu îl anunță atunci pe Moise și pe Aaron că El va lovi țara
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
conform unui documentar istoric al canalului Discovery: Povestirea este însă incoerentă: după ce mor toate vitele egiptenilor (), ele trebuiesc adăpostite pentru a nu fi omorâte de grindină (), iar la ultima plagă sunt uciși toți întâii născuți ai vitelor (). Pierzându-și fiul, faraonul Ramses dă dispoziție supușilor de la curte să dea drumul evreilor și să le dea și toate comorile cerute. După aproape 400 de ani (?) în Egipt, poporul evreu se refugia acum din nou către Canaan - Palestina. Evreii, după cum ne spune Biblia
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Marea Roșie. Le rămânea o singură alternativă: ori de a ocoli marea, ori de a se întoarce în Egipt (după narativul din Coran, cartea sacră a islamului, redactată cu mult mai târziu, ei s-au întors definitiv în Egipt). Chiar și faraonul se răzgândise între timp în privința evreilor. A trimis trupe, inclusiv care trase de cai. Mulțimea de evrei era furioasă pe Moise, spunând că era de preferat să trăiască în condițiile din Egipt, decât să moară în deșert. Evreii erau îngroziți
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
monarh. Shu ca zeu al luminii solare este atestat pentru prima oară în Regatul Vechi, când este responsabil cu aducerea la viață în fiecare zi a lui Ra și a regelui. Mai bine de o mie de ani mai târziu, faraonul Akhnaton subliniază această idee descriindu-l pe Shu ca locuind discul solar. Rolul lui Shu ca zeu-aer determină identificarea lui cu unele rezemătoare de cap care astfel oferă în permanență celui ce le folosește oxigen care circulă. În "Lumea de
Shu () [Corola-website/Science/299531_a_300860]
-
fi luat șarpele și l-ar fi pus la sân, unde ar fi primit mușcătura ucigătoare. Se spune că agonia reginei ar fi durat 3 ore. Unii cercetători identifică șarpele cu o viperă egipteană, alții cu o cobră, simbolul coroanei faraonilor. Șarpele ar fi mușcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidă. Se mai spune că ea murise alături de 2 sclave. Alți cercetători cred că sinuciderea prin otravă de șarpe ar fi fost demnă de o regină, dar au
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
și încredințează administrația Egiptului mai multor conducători civili și militari macedoneni. După un lung și istovitor drum prin deșert, consultă oracolul zeului Amon de la oaza Siwa, iar preoții acestuia îi acordă titlul de fiu al lui Ra, purtat altădată de faraoni; astfel regele devine, în ochii egiptenilor, un zeu. Alexandru stăpânește acum bazinul mediteranean și o bună parte a Asiei, fiind onorat ca un faraon de către egipteni. Îmbătat de succes, reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î.Hr. Bătălia a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
oaza Siwa, iar preoții acestuia îi acordă titlul de fiu al lui Ra, purtat altădată de faraoni; astfel regele devine, în ochii egiptenilor, un zeu. Alexandru stăpânește acum bazinul mediteranean și o bună parte a Asiei, fiind onorat ca un faraon de către egipteni. Îmbătat de succes, reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î.Hr. Bătălia a avut loc în condițiile în care Alexandru Macedon pornise o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr.
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cu două coarne, aparent din cauza unei imagini bătute pe monede în timpul domniei sale, care aparent îl înfățișează cu cele două coarne de berbec ale zeului egiptean Amon). În Egipt, Alexandru a fost portretizat ca fiul lui Nectanebo al II-lea, ultimul faraon înainte de cucerirea persană. În Coran, el a fost o figură eroică, care a construit un zid de apărare împotriva popoarelor Gog și Magog. El a călătorit apoi in lumea cunoscută în căutarea fântânii tinereții, în cele din urmă devenind un
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
adâncă parte a râului de sânge, Cercul al șaptelea al iadului, așezat alături de cei mai mari ucigași ai istoriei. Există un număr mare de legende folclorice și tradiționale despre marele cuceritor al antichității. Se povestește că a fost fiul ultimului faraon al Egiptului și că în copilărie, Filip l-a aruncat la lei și că l-ar fi aruncat accidental pe un astronom egiptean într-o groapa. Se spune că a cucerit Roma și Cartagina. Ar fi întâlnit giganți, oameni fără
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
trei se crede despre această casă că ar fi fost formată din stelele din Centura lui Orion. Stelele erau asociate cu Osiris, zeul Morții și al Lumii de Jos în Egiptul Antic. A fost descoperit de-asemenea că Unas, ultimul faraon din cea de-a noua dinastie egipteană care a devenit celebru pentru că a mâncat din carnea inamiciilor săi, ca mai apoi să devoreze și să măcelărească zeii însuși, s-a identificat cu aceste stele. Acei zei erau bătrâni și au
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase. Unii savanți consideră, și nu fără motive, că "Maryam" nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit "Mariamne", însemnând "aleasă, iubită de Amon
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
înainte și după era noastră. Dar lumea Egiptului antic a zămislit o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și romanii care se minunau, precum fac azi mulțimile de turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor. Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.Hr., fiind stăpânit de numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub conducerile faraonilor Tutmes și Ramses, prin cucerirea Africii și Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
precum fac azi mulțimile de turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor. Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.Hr., fiind stăpânit de numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub conducerile faraonilor Tutmes și Ramses, prin cucerirea Africii și Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie nativă, a căzut sub dominația persanilor, în 595 î.Hr. și cucerit apoi de Alexandru cel Mare în 320 î.Hr. Nu numai arta egipteană și monumentele colosale
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
să considerăm operele de artă egiptene ca o expresie a vieții religioase intense. Sigur este însă că arta egipteană există de peste trei zeci și trei de secole, adică, după cum afirma E. Drioton și P. du Bourguet în studiul lor "Arta faraonilor", mai mult decât oricare alta din lume. Lucrul remarcabil este că de la ea ne-a rămas cel mai mare număr de mărturii ale apogeului ei, chiar mai mult decât de la arta grecească, romană sau asiro-babiloniană. Dar egiptenii nu aveau noțiunea
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, fiind posibil chiar mai veche decât cea a lui Osiris - acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus și de către textele inscripționate în mormântul faraonului Unas. În textele mormântului lui Unas se precizează următoarele: „Unas alăturându-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis, apoi Amenti și apoi Osiris”. Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de șacal sau ca fiind
Anubis () [Corola-website/Science/297861_a_299190]
-
cazul cazurilor de criminalitate în acel moment locomotivele cu abur deveniseră niște giganți pe căile ferate în acest stadiu virusul poate rămâne în celulă timp îndelungat fără a declanșa infecția peretii erau decorați cu imagini înfățișând faptele de arme ale faraonilor însoțite de comentarii în hieroglife acest lucru implică convecție și neliniaritate astfel de plante sunt otrava de stejar otrava de iederă otrava otetarului mirositor lăptuca iepurească și urzicile supraviețuitorii descriu scena drept terifiantă cu sute de țipete ale oamenilor pe
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
mama lui Horus, este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate. Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
deoarece "t"-ul final din numele ei este o desinență specifică substantivelor feminine care a dispărut în ultimele etape ale limbii egiptene. În ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecția faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar, numele ei fiind scris de peste 80 de ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
funerar, numele ei fiind scris de peste 80 de ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele canopice necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soția faraonului a adus cu sine ideea că Isis era considerată soția lui Horus, protectorul și mai târziu deificarea faraonului însuși. Prin urmare, zeița Hathor a devenit o perioadă atât mama lui Horus cât și a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
fi mama sau protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele canopice necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soția faraonului a adus cu sine ideea că Isis era considerată soția lui Horus, protectorul și mai târziu deificarea faraonului însuși. Prin urmare, zeița Hathor a devenit o perioadă atât mama lui Horus cât și a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta devenind și protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând. În timpul Noului Regat, Isis
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
perioadă atât mama lui Horus cât și a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta devenind și protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând. În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta devenind și protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând. În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama (protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis era cea de mamă și
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
era prunc și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară a zeiței Isis era cea de mamă și tron pentru faraon, deși o viziune mai modernă stabilește că aceste două aspecte (mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere. În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind însăși mama regelui, ceea ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
dezvoltat sistemul de straturi pe datare bazat pe ceramică și constatările din ceramică , care a revoluționat baza cronologică a Egiptologiei . El a fost , de asemenea, un mentor pentru o întreagă generație de egiptologi , inclusiv Howard Carter , care a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon în 1922. Primele săpături stratigrafice populare care au prins la public au avut loc pe site-ul antic Troia , efectuate de Heinrich Schliemann , Frank Calvert , Wilhelm Dörpfeld și Carl Blegen în anii 1870, descoperind și cercetând nouă orașe diferite
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
Complexul arheologic de la , situat în Nubia (Egipt), este format din două temple tăiate direct în piatră în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Complexul, remarcabil prin masivele statui de piatră ale lui Ramses și ale soției sale, Nefertari, face parte din Nubian Monuments UNESCO World Heritage Site. A fost construit de Ramses al II-lea în secolul 13 î
Abu Simbel () [Corola-website/Science/298539_a_299868]