2,528 matches
-
depline drepturi sutelor de mii de venetici neproductivi, care-n ultima linie trăiesc din precupețirea muncii, ba a vieții poporului nostru. [5 decembrie 1876] REVISTA TEATRALĂ ["JOIA TRECUTĂ S-A REPREZENTAT... Joia trecută s-a reprezentat două piese: "Pantalonul roșu", farsă îndestul de veselă într-un act, și "Revizorul general", comedie de obiceiuri în trei acte. Cea dentîi a fost destul de nevinovată în dispoziția ei, căci un soldat, care vine pe vreme de ploaie la iubita lui și-și pune inesprimabilii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trebuie să reamintim o veche maximă teatrală: un actor e dator să gândească nu numai cu autorul, dar adesa și în locul lui. Câte piese nu dătoresc succesul lor nu valorii lor interne, ci jocului bine meditat al actorilor! În sine farsa franceză nu are nici un merit și nici pretinde să-l aibă. Ea au servit pentru a trece vremea spectatorilor veniți la început și a deschis spectacolul pentru ca cei veniți în urmă să nu piardă nimic din "Revizorul general" de Nicolaie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să dăm sama. În beneficiul d-șoarei Dănescu s-a reprezentat piesele: "Doi surzi" și "Paza bună trece primejdia rea". Piesa întîia e, se înțelege. din seria celor greșite, căci conflictul se naște dintr-o infirmitate fizică: surzenia. Dar este o farsă destul de plăcută, bine condusă și a fost și bine jucată. A doua: "Paza bună trece primejdia rea" este o comedie de intrigă, în stagiunea aceasta a treia piesă bună. Celelalte au fost "Revizorul general" și "Caterina". Planul femeiei unui fierar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
avere pe care un talent și-l poate cîștiga? Nu. Fiecare director e silit să deie sau piese de senzație, pline de crime, dureri fizice, boale, si lipsite de caractere dramatice sau, alegând o cale și mai rea, să deie farse obscene în chiotele unui auditoriu foarte primitor de asemenea hrană, care nu apelează la inteligență sau la inimă, ci la simțiri mult mai josnice. Dac-am avea înainte-ne un talent de rând, toate reflecțiile noastre ar fi de prisos
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
suficiența și corupția centrului politic al țării, s-a făcut binefăcătoarea reacțiune în contra ignoranței și spiritului de neadevăr al "academicianilor", în atmosfera noastră mai liniștită se va crea poate și un teatru. Pe când la București se vor reprezenta pe scenă farse cu aluziuni necuviincioase la demnitarii statului și se vor spăla "zdrențe" atât în teatru cât și aiurea, în Iași ne vom învrednici poate cu vremea de-a crea o atmosferă artistică unde oamenii de orice opinie să poată privi c-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
folosește la nimic! Sau să încerc să reacționez altfel? Ceea ce și încerc să fac, începându-mi intervenția cu "nu sunt niște sălbatici"... Dar nu asta e important aici, importantă e regizarea detaliului manipulator în care eu sunt un pion al farsei mediatice, lumea mă vede și crede că sunt la Bordeaux, deși sunt în camera de alături, la Paris. E atât de credibil, încât ministrul, ieșind de la dezbatere și înțelegând manipularea, va rosti aceste cuvinte de uimire: "Ia te uită, erați
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
The Wife of Bath ilustrează felul în care Chaucer reușește să convertească un personaj negativ spre o latură pozitivă, să-i ofere frumusețe morală, în ciuda tuturor viciilor depistate sau ascunse. Este o mucalită, „satira împotriva femeilor se transformă într-o farsă despre căsătorie, în care ea este personajul principal.” 370 Intervenția vânzătorului-de iertări este ironică și târgoveața simte acest lucru, de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
312. (trad. n.) 748 Ibidem, p. 301. 203 lui Arcite, are un comic aparte. Tot de hilar, amintind de data aceasta de capodoperele homeriene, ține și constanta intervenție a zeilor în destinul ființelor umane, al căror rol tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai mult o conceptualizează. Pandar, un fel de preot al unei religii a iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era vinovată de trădare, condamnată, receptată într-o lumină total defavorabilă, ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul trădării persoanei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conducerii oracolelor. Fiecare dintre ele avea un amplu serviciu de informatori care dădeau date precise despre persoana clientului, precum și traducători, a căror sarcină este aceea de a transmite mesajul Zeului În limba vorbită de client. Se ajunsese până acolo cu farsa Încât În fața consultantului apărea până și zeul Apollo, pentru a da mai multă credibilitate celor transmise de puterea divină. Dacă citim cu atenție capitolul 25 din dialogul de față, pe cât se pare, Plutarh, cu toate pretențiile lui de a prezenta
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
multă credibilitate celor transmise de puterea divină. Dacă citim cu atenție capitolul 25 din dialogul de față, pe cât se pare, Plutarh, cu toate pretențiile lui de a prezenta lucrurile Într-o lumină favorabilă oracolelor, nu era totuși străin de aceste farse. * O relatare a lui Plutarh referitoare la restaurarea Oracolului de la Delfi (vezi infra, p. 139), pe vremea când Împăratul Hadrian mai trăia Încă, Îngăduie ca data redactării acestui al doilea dialog delfic să fie prezumtiv situată la sfârșitul secolului al
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
The Wife of Bath ilustrează felul în care Chaucer reușește să convertească un personaj negativ spre o latură pozitivă, să-i ofere frumusețe morală, în ciuda tuturor viciilor depistate sau ascunse. Este o mucalită, „satira împotriva femeilor se transformă într-o farsă despre căsătorie, în care ea este personajul principal.” 370 Intervenția vânzătorului-de iertări este ironică și târgoveața simte acest lucru, de aceea cere să nu fie rău înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
312. (trad. n.) 748 Ibidem, p. 301. 203 lui Arcite, are un comic aparte. Tot de hilar, amintind de data aceasta de capodoperele homeriene, ține și constanta intervenție a zeilor în destinul ființelor umane, al căror rol tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai mult o conceptualizează. Pandar, un fel de preot al unei religii a iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era vinovată de trădare, condamnată, receptată într-o lumină total defavorabilă, ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul trădării persoanei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a dat literaturii câțiva autori care valorifică numai parțial în scris, precum Rabelais, experiența lor profesională. Astfel sunt Augustin Buzura, Dan Tărchilă, Răzvan Petrescu. Ultimul folosește mai consistent cariera sa medicală, părăsită ulterior. El a debutat ca scriitor cu o farsă. Trebuind să descrie o boală la un seminar din facultate, a inventat tabloul clinic al unei maladii ficționale: encefalita neagră. Colegii și profesorii au luat-o de bună și astfel s-au născut o proză și un prozator. În Clipa
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o teză doctorală despre Villon. Dar colega ei, fată romanțioasă, îl iubește pe Paul Bourget. În timpul acțiunii din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzând că l-a întâlnit și plastografiind un autograf de la acesta. Vania, unchiul Olguței, are lecturi serioase din literatura rusă. Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sfințenie. Povestirile lui sunt foarte reușite și credibile. Personajele sunt oameni care, chiar dacă au ales calea bisericii, nu sunt ocoliți de nici un defect uman, dar nici de vreo calitate, de pildă aceea de a avea umor. Ei își fac reciproc farse, își imită cu haz superiorii, găsesc plăcere în traiul bun. Nu sunt desigur niște sfinți, dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Semănătorul de la Bârlad a avut ca girant pe Teodor Pascu de la 27 septembrie 1870 14 mai 1872, Niță Corbea, de la 14 ianuarie 1873 și Petru Petrescu 76, prof. Gr. Crețu redând în notă și pățania celui din urmă, ca o farsă pusă la cale de colegii lui St. Neagoe și Panaite Armașu, urmare a cenzurii exercitate de prefectul județului Nicolae Giurgea (op. cit. p.52). Dar iată întâmplarea respectivă relatată de Gr. Crețu: „Pentru că Semănătorul de la 1874 îl atacă pe prefect, acesta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
rândul lor, aceste necesare concepte s-au constituit pentru a Înlătura ambiguitatea: pentru a desface omonimia, imprecizia provocată de sensurile cuvântului jurnal: dar și pentru a spori confuzia bicefalei embleme. Jurnalul intim, ca nume al unui gen literar, pare o farsă a onomatextualității. Faptul că marea majoritate a jurnalelor intime sunt... literare confirmă ironia unei dogme ce se vrea recuperatoare. Omul biografic al antichității, de la Seneca, Plutarh, Marc Aureliu sau Epictet, insistând, cu toții, asupra exercițiului personal 3 al scrisului, până mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
eroilor participanți la războiul troian, încheind episodul disputei lui Ulise cu Ahile și Diomede prin lovirea celui dintâi cu "o oală de noapte puturoasă". Figura lui Ulise devine o emblemă a acestui tip de literatură, trecând din drama satirică în farsa dorică antică și în comediile ce preced apariția lui Aristofan, epopei comice de mică întindere, caracteristice îndeosebi Italiei de Sud și Siciliei, unde se va naște poemul eroi-comic, originalul produs al parodiei și, totodată, o treaptă în evoluția spre autenticitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scutură tichia sau când simbolizează nebunia ca formă de eliberare. Aceștia se impun și ca "hibrid parodic"199, autoparodiindu-și "prin îngroșarea cuvântului străin, propriul cuvânt", după cum susține Mircea Doru Lesovici. În Renaștere, bufonul nu se mai limitează la "pozne și farse", ci se apucă de scris. Iar scriitura lui nu avea cum să fie altfel decât parodică, mai ales atunci când imită (pe noțiunea de drepturi de autor nu se "bătea atâta monedă", așa cum se întâmplă astăzi) ori preia (teme, motive, structuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și exprimare și și-a însușit-o în felul său, fără să se mai poată despărți de ea; pe cât de mult ura ordinele de cerșetori, pe atât de mult corespundea temperamentului și intenției sale stilul lor savuros-creatural și reliefat până la farsă"265. Printre modelele care i-au slujit la realizarea operei, dincolo de orice îndoială trebuie considerate romanele cavalerești, cu tot excesul lor de idealizare, susținute pe "scheletul" narativ eroic al speciei favorite romancierilor parodici, anume epopeea. Este vizibilă în întregul ciclu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unii dintre camarazii de arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a început o persecuție cruntă împotriva soldaților creștini, acționând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Istrate Micescu. Noua lege fundamentală a statului a fost aprobată de un Consiliu de Miniștri compus din oamenii cei mai loiali regelui. Aprobată prin plebiscitul din 24 februarie 1938, a fost considerată de Radu Rosetti în jurnal său ca „o farsă” : cetățenii au votat favorabil cu 4 289 581 de voturi și doar 5 483 de voturi au fost împotrivă. Noua Constituție păstra totuși unele prevederi din cea anterioară: suveranitatea națională, monarhia ereditară, inviolabilitatea monarhului, separarea puterilor în stat, responsabilitatea ministerială
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
că guatemalezii, deși iuți la mânie, sunt nițel cam boccii și nu au nici pe departe spiritul ludic atât de dezvoltat ca al românilor. Păi, numai imaginați-vă domnilor, doamnelor și domnișoarelor, amatori și amatoare de senzații tari, oferite prin farse, că dacă ar fi fost pe acolo Jugaru Shukaru și Mihai Morar amestecați strategic printre mafioții ucigași. Cred că românașii noștri, le-ar fi făcut o farsă așa de isteață polițiștilor, că ar fi plâns sărmanii de necaz două săptămâni
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]