1,716 matches
-
această dăruire de sine nu e rezultatul unei deliberări morale, ci o pornire înnăscută, spontană, căreia nu i-ar putea rezista. Creația e pasiunea lui absorbantă și dominantă. Creația în geniu e un instinct fericit, ce se dezlănțuie ca o fatalitate. Ei n-ar putea trăi altfel. În aspectul exterior, în interpretarea pe care noi i-o dăm, acest instinct creator apare ca o jertfă personală, dar el n-o trăiește ca atare, ci ca o satisfacție întradevăr supraumană a operei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un proces de dezasimilare din robia pasională a naturii și de asimilare a vieții veșnice. Dragostea erotică, în formele ei cele mai pure chiar, rămâne parcă stăpânită de fatalitatea de a te iubi pe tine însuți în celălalt, de a iubi propria-ți voluptate în al doilea eu întregitor. În adâncul ei zace astfel o izolare egoistă; și orice izolare de acest fel se petrece sub seninul morții. În
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ascetism această izolare e înfrântă de renunțarea totală. Eul în care îți cauți întregirea e Mirele vieții veșnice și iubindu-l pe el, te-ai ridicat pe planul iubirii universale. Androginul realizat de ascet înseamnă neutralizarea instinctului erotic, eliberarea de fatalitățile legate de el și intrarea în armonia pură a iubirii universale. Poetul de adâncă inspirație creștină, V. Voiculescu, a creat un cuprinzător simbol al neutralității androgine, contemplată ca o prefigurație a vieții eterne: Țin cumpăna-ntre suflet și-ntre carne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
om duhovnicesc, cum ar zice apostolul Pavel. Dar om duhovnicesc e cel care a biruit păcatul și s-a ridicat din nou în libertatea harului divin și a redevenit fiu al contemplației cerești. El e acum o ființă mântuită de fatalitatea sensibilă și asimilată ordinii inteligibile ca îngerii. El zămislește numai cu mintea, adică a redobândit facultatea de a contempla lumea celor nevăzute. Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfârșește prin neutralizarea și anularea amândurora. Leonardo e geniul multiplu pentru care lumea noastră avea margini prea strâmte. Condiția umană a fost ca o, tortură pentru inteligența fabuloasă a acestui om în luptă gigantică să spargă în toate direcțiile tavanele fatalității spre nemărginire. Alături de problema aeroplanului, care l-a muncit ca o posibilitate de ieșire din strâmtoarea fizică, problema androginului îi deschidea posibilitatea ideală a depășirii și a evadării în nesfârșirea lumii spirituale. Imagini cum e aceea a lui Ioan Botezătorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stilizare și simplificare a reprezentării, printr-un travaliul artistic abil ascuns, în opera, și greu perceptibil de către cititor. Mai mult, Barbu atribuie "revoluției" poetice realizate de Moréas (desigur gradul de subiectivitate al aprecierii este mare!) un anumit caracter de necesitate ("fatalitate"), prin care evoluția poeziei se înscrie în tendințele, mai largi ale evoluției spiritului modern, așa cum erau ele schițate de Henri Bergson, în "L'Évolution créatrice" (1907). "Dialogul lui Monos și Una" (1841), la care enunțul "Șoptiri de la Monos, la Una
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
epocă, fiind foarte iubită de supuși, s-a ocupat de mobilarea și îngrijirea domeniului aferent palatului. Istoricii povestesc însă că Elena Cuza n-a fost fericită la Ruginoasa. Știa de sfârșitul tragic al Sturdzeștilor și a luat totul ca o fatalitate, mai ales că în prima noapte de când s-a mutat a auzit cântând cucuveaua. Însingurată, doamna se ocupă de educația celor doi fii ai domnitorului, Dimitri și Alexandru, pe care Cuza i-a avut din relația nelegitimă cu Maria Obrenovici
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
stenică, încurajatoare pe care ne-o imprima în suflet o asemenea prezență. De aceea, pentru cei ce l-au cunoscut, amintirea lui Vladimir Streinu produce în conștiințe un fel de armonie, ca o muzică." Dan Hăulică: "Era în el o fatalitate a frumuseții, față de care elogiile obișnuite par întâmplătoare." (...Ă "Vladimir Streinu era frumos în toate sensurile apariției sale armonioase: nobil, statuar, al gesticii cumpănite, dominante, construite, îndelung elaborate și totuși autentice, niciodată nedând impresia de convenție desuetă. Era frumos în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Lachaise universal", declara Cioran, mai tîrziu, într-un interviu cu François Bondy 138. Și tot dezgust deoarece, cînd era tînăr, îl cuprindea indignarea în momentul în care, pentru a explica lumea, utiliza concepte metafizice dubioase, cum ar fi destinul sau fatalitatea. Cu toate că, o dată cu înaintarea în vîrstă, simțindu-se din ce în ce mai aproape de originile sale, Cioran va legitima viziunea fatalistă a spațiului românesc. Țăranul nostru a ajuns la adevăruri fundamentale, el are dreptate, el care "nu crede nimic, care gîndește că omul este pierdut
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
surprindă și unicitatea dar și universalitatea construcției psihicului uman. Suntem unici pentru că experiențele noastre își lasă în mod unic amprentele asupra aparatului nostru psihic, dar suntem asemeni celorlalți pentru că avem un pattern comun. Oamenii nu sunt iremediabili pierduți, chiar dacă uneori fatalitatea astfel de concluzii ar formula. Personajele lui Amos Oz se tot întreabă dacă sunt normale. Dar ce este normalitatea? Și cine fixează normele? Și care sunt glisările de-a lungul acestei axe prestabilite? Putem trăi ca niște automate respectând reguli
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fi citit cărți scrise de alți intelectuali conaționali, dar în exil, fac din pușcărie o universitate dar și o biserică. Spațiul care e iadul pe pământ-închisoarea, devine un cer al comuniunii, al cunoașterii, al prieteniei. Lupta celor care sau opus fatalității istoriei cu mijloacele diplomației, ori cu cele scriitoricești, ori cu amândouă la un loc, trebuie cunoscută. Dar și cumplita suferință a celor care au suferit urgia represiunii fiindcă cineva din familie a ales libertatea. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, prin corespondența cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
când aveam bani mulți, cu pâine când aveam bani puțini, și nu am flămânzit atunci când nu aveam nimic? Locuiam cumva la un hotel? Nicidecum. Locuiam într-un pod. Așa că nu mai înțelegeam nimic.” (p.56) Ghinion, neșansă, farsă a destinului, fatalitate, absurd, toate ar putea acoperi genul acela de întâmplări și coincidențe care fac din intelectualul talentat și inteligent, un subiect al sărăciei și al excluderii. Se prezintă la o selecție pentru ajutori de casieri. Ajunge prea târziu. Își oferă serviciile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
corpul meu lipsit de vlagă, mie lehamite să-l port, să-l simt. Cât aș dori să mor!” (p.115) Modul cum se așează intelectualul lui Hamsun sub întâmplări, lasă impresia că oricâte eforturi ar face individul prins în plasa fatalității, în fața prejudecăților, în fața așteptărilor stereotipe ale societății, ele sunt zadarnice. Individul pare aruncat într-un mecanism din care nu se poate nicicum extrage. Când de fapt el însuși se aruncă în circumstanțe ilogice, de un spectaculos grotesc. E drept că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mult de un copil. E o măsură de control al populației, nu?! Într-o lume controlată, unde majoritatea se supune orbește unei legi care, asemeni oricărei creații umane, și ea e imperfectă, sunt necesarmente prezenți și oameni care sparg zidurile fatalității. Bogații sunt incontestabil în categoria celor puternici. Ajunși la vârsta care pentru majoritate (turmă) este, după lege, fatidică, ei au mijloacele de a se retrage elegant, sub pretextul morții înscenate, într-o insulă unde sunt serviți ireproșabil de tineri capturați
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
poate fi considerat, interpretat, înțeles, și din perspectiva diametral opusă, nu mai puțin ca un act de libertate. Doar cu sensul schimbat, de rezistență, de contestare etc. a bazelor regimului existent. Perversitatea, poate și subtilitatea, într-un fel, ca și fatalitatea unei astfel de situații, vin din faptul că ambele teze pot fi susținute în egală măsură în legătură cu unul și același act cultural. Sistemul nu putea proceda decât în acest mod. Numai că exact, în același mod, gestul său putea fi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a fost... din ce în ce mai frică să mă recitesc 23. Se produce, în astfel de situații, un conflict interior între conștiința morală, imperativul categoric, rigorismul etic de tip fundamentalist, sau cum vrem să-i spunem, și necesitatea obiectivă imediată, inexorabilă. Ceva între fatalitate, damnare și... cinism obligat. Epoca a fost plină de contradicții de acest gen și nu numai în perioada proletcultistă. Analizăm doar un simplu comportament și un context cultural și nu facem polemică ieftină și în definitiv facilă. Iată, de pildă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
creării în România a unei clase de mijloc în proporție de două-treimi din populație 28. Nu știm dacă s-a dat suficientă atenție acestui program fundamental, de natură să modifice radical întreaga structură socială a României viitoare. Pare, uneori, o fatalitate: tocmai ideile esențiale trec... neobservate. Ceea ce reprezintă doar un deziderat, un program, nu însă și o certitudine absolută. Formarea acestei clase medii depinde în mod exclusiv și determinant de restructurarea societății românești în ansamblul său. Deci, o modificare a raportului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o putea realiza. în orice caz: resemnarea și/sau refuzul de a realiza universalitatea după modelul goethean: Goethe acoperă tot, se deschide către tot și înțelege tot, afară de două lucruri, care aveau să fie esențiale lumii de după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Vasile Conta care, prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție un paradox constant al existenței omului, (...), anume prezența firească și totodată semnificativă sub aspect destinal a negativității ca atare" sau "fatalitatea firească a negativității"434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale cu privire la rău din Căderea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofia lui Blaga, Petru Ioan semnalează că tema contradicției, a antinomiei și a opoziției în genere străbate gândirea mai multor filosofi români de marcă, fapt ce îl determină să se întrebe dacă nu cumva acest lucru ține de o anume fatalitate ce marchează gândirea din acest spațiu 440. Într-un alt studiu, publicat mult mai recent, prilejuit de omagierea lui Ștefan Lupașcu, logicianul ieșean reia această idee, identificând o "propensiune către contradictoriu" și o "gândire favorabilă antinomicului" în logica și filosofia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un dor al formei, un suflet, o, prieteni, e pretutindeni într-însa"5. Un spațiu intermediar al trecerii așadar, pe care materia îl străbate împreună cu sufletul, în încercarea de a se ridica "până la spiritul ordonator, până la muzica spațiilor și la fatalitatea matematică a legilor firii"6. Un spațiu parcurs de energii ce exprimă proporția divină a tonurilor cosmice, intonând pythagoreica muzică a sferelor, identificat în undă. Energia este "unda captivă în spațiu, principiul care se zbate în marile lucruri ale lumii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adesea spectaculoase, Cehov alege să prezinte pe larg un singur caz: ocnașul Egor. Prototipul naivului aruncat din greșeală În iad, țap ispășitor al sistemului judiciar incompetent și corupt, om bun la toate muncile, cinstit, dar condamnat să ispășească, victimă a fatalității - trăsătura sufletului slav. Numai Egor Își păstrează umanitatea. Dar sunt alte sute de indivizi descompuși, Învinși de boli și de mizerie, la un pas de moarte, dar „plescăind din buze de plăcere” să verse „ropote de Înjurături, din acelea birjărești
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
povestirilor privind faptul respectiv. Alegerea, selec?ia nu este �ns? arbitrar?. (Proust), c? �liberul arbitru� ar opera �n reconstituirea devenirii disciplinei, sau c? ea s-ar reconstitui �dup? planul divinit??îi� pe care ?i istoricul �l urmeaz? că pe o fatalitate, ca pe un destin sau ca pe o misie (de �mplinit)� A? �ndr?zni s? repet deci � g�ndindu-m? la cei care au scris �istoria� disciplinei noastre � c? nu exist? o istorie a disciplinei, c? istoricul sociologiei nu este nici
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
nu te-am uitat nici o clipă și m-am Întrebat mereu ce vei fi făcând și cum va fi Înflorit talentul tău În care eu cred... Părerile de mai sus trebuiesc luate numai ca niște păreri ale unui cititor supus fatalității gustului și Înțepenit În teamă de avalanșă Înnoirilor de dragul Înnoirilor... Aș mai adaugă remarcilor mele o brutalitate neologistica atârnând plumb În filigranul poeziei și - În unele locuri - o lipsă de claritate care nu avantajează impresia de misterios, ci pe aceea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dispară în neant, măcar pentru faptul că fiecare din noi, indiferent dacă producem literatură (bună) sau nu, avem inhibiții și bariere și delimitări față de ceilalți și față de noi înșine. Ce vreau să spun este că devine de-a dreptul o fatalitate ca orice fel de cogitațiune să conțină și un grăunte narcisiac. Sinceritatea își are perfidia ei emoțională, dar ea este, până la un punct, necesară pentru oglinzile în care ne reflectăm în scris și în vorbe. Vai de cei care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]