2,317 matches
-
ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
purtată de o siluetă întunecată cu o bandă albă care-i separa capul de umeri. în cele din urmă, în fața lor se opri un preot. Poate că era între două vîrste, dar avea o față însuflețită, netedă și tînără. Ridică felinarul și păru că se uită mai puțin la fața lui Lanark și mai curînd la semnul de pe frunte. Și el avea unul la fel. — Lanark, nu-i așa? întrebă el. Excelent. Eu sînt Ritchie-Smollet. Dădură mîna. Clericul își aruncă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în care se afla orga și urcă repede spre o altă pasarelă de sub stele. Aceasta traversa, printr-un vînt rece, spre o altă ușiță. O deschise și pătrunse într-o cameră mare, întunecată, pătrată și plină de praf, luminată de felinare de vînt așezate pe podea. O scară de fier stătea înclinată aproape de mijlocul încăperii, iar de-a lungul peretelui șase dintre membrii formației Lugworm Casanova stăteau și fumau întinși în saci de dormit. — închide-o, dom’le, că nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că acești saci sînt impermiabili la miros. — Sînt, dar se sparg ușor. Ajunseră într-o zonă rezidențială cu bungalow-uri mici și ordonate, cu o mică grădină în față și un garaj alături. Mașina se opri în fața unuia dintre ele, cu felinare ornamentale metalice de modă veche instalate la porți. Sludden îl conduse pînă la ușa din față și bîjbîi o vreme după cheie. Inima lui Lanark bătea puternic, gîndindu-se că o va reîntîlni pe Rima. Printr-un panou din sticlă văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult echilibrul încercînd să și-l recapete. Alexander îl sprijini: — încet, tată. O mulțime dezlănțuită, formată mai mult din copii păziți de mamele lor, luneca și se rostogolea pe deal spre o poartă mare deschisă. Dar dealul era piața orașului. Felinarele înclinate care luminau scena, clădirile înclinate pe ambele părți, fleșa înclinată a catedralei indicau faptul că întregul peisaj era înclinat ca o tablă. — Ce s-a întîmplat? strigă Lanark. — Denivelare, spuse Alexander, ducîndu-l alături de mulțime. O să mai fie una în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și singurul lucru pe care vom încerca să-l facem acum este găsirea unul adăpost unde să ne petrecem noaptea. Gosseyn avu impresia că ea își reprimă un surâs, dar când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe care o reprezenta. Era cel puțin la fel de enigmatică ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de un felinar și două becuri de slabă putere, ceea ce indică, fără îndoială, că familia este acasă. Săriră gardul împrejmuitor tăcuți ca niște fantome. În timp ce-și trăgeau sufletul ascunși între tufișuri, Prescott murmură: ― Ești sigur că doctorul Kair este chiar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu doream mulți, ne aflam lângă piață, am intrat într-un birt, am mâncat ceva lângă tejghea, în picioare, Dragoș ne privea zâmbitor, îmi trecuse supărarea, îmi venea să și râd. Când am ieșit din birtul acela, ploaia se potolise, felinarele își aruncau luminile cețoase peste asfalt și a trecut Maria, pe care, înainte de plecarea în mlaștini, o vizitam uneori. „Gellu !“, s-a minunat ea, „unde ai dispărut atâta vreme ?“. „Am fost la țară“, i-am spus, „am dus-o bine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să nu mă desprind, să nu cad în sus sau în jos (era totuna). Căutam să mă mișc cât mai aproape de copaci, de felinare, de garduri metalice, de orice m-aș fi putut prinde la nevoie. Din fericire, starea aceasta n-a durat mult, s-a stins când am ajuns în Parcul Ioanid. Acolo, m-am așezat pe o bancă, voiam să culeg o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
antrenament care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu mișcări de om, fără să fie om. O umbră - om, care se opri când ajunse la bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la timp, ca de obicei. Vei putea aștepta aici sau pe Venus. - Venus, zise omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și singurul lucru pe care vom încerca să-l facem acum este găsirea unul adăpost unde să ne petrecem noaptea. Gosseyn avu impresia că ea își reprimă un surâs, dar când o privi, aceasta tocmai își întorcea capul din lumina felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe care o reprezenta. Era cel puțin la fel de enigmatică ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de un felinar și două becuri de slabă putere, ceea ce indică, fără îndoială, că familia este acasă. Săriră gardul împrejmuitor tăcuți ca niște fantome. În timp ce-și trăgeau sufletul ascunși între tufișuri, Prescott murmură: ― Ești sigur că doctorul Kair este chiar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine, își spuse. Primesc impresii senzoriale prin sistemul nervos al făpturii din imagine, iar ea primește la rându-i impresii prin sistemul meu nervos. Putea să-și permită să mai aștepte. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici bisericile ale căror nume nu mă obosisem să le rețin, deși femeia mi le spusese, vedeam numai câte un acoperiș lucind ca un dinte de viplă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Conu Costache o porni pe jos. Îi dăduse liber lui Budacu, să se ducă să-și taie porcul. Se străduia să nu ofere oamenilor lui prilej de ură îndelungată. Ninsoarea se oprise și zăpada proaspăt așternută sclipea ici-colo, în lumina felinarelor. Tălpile lui Costache lăsau urme mari în albul trotuarului. Lângă ele, pe dreapta, bastonul făcea un șir de puncte mici și adânci. Popescu era un nume des întâlnit, va fi greu să vadă ce-i cu el. Lumină, stele, Maica
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dreapta, pe strada Traian până la Școala comunală, și-n fine la stânga, a treia casă era a portarului. Era beznă peste oraș, iar în dosul ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case mari, câțiva brazi. La porți erau ghirlande, și felinarele erau toate aprinse. Nicu simți un fel de sărbătoare în aer, așa, cum stătea pe bancheta birjei lângă nea Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să văd chiar pe-ndelete, de-asta îl voiam, dar nu părea să aibă ce-l interesează pe Fane Inelaru! Râseră amândoi, fericiți și fără griji. Afară, omul de la Poliție dârdâia în așteptarea schimbului. VINERI 26 DECEMBRIE Noutăți 1 Cele două felinare de la intrarea Prefecturii erauaprinse când am ajuns, deși era în plină zi, iarsub fiecare felinar stătea câte o santinelă. În trăsura pe care papa a condus-o singur, pentru că Nelu e tot bolnav, l-am întrebat de ce crede că m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
interesează pe Fane Inelaru! Râseră amândoi, fericiți și fără griji. Afară, omul de la Poliție dârdâia în așteptarea schimbului. VINERI 26 DECEMBRIE Noutăți 1 Cele două felinare de la intrarea Prefecturii erauaprinse când am ajuns, deși era în plină zi, iarsub fiecare felinar stătea câte o santinelă. În trăsura pe care papa a condus-o singur, pentru că Nelu e tot bolnav, l-am întrebat de ce crede că m-a chemat conu Costache la biroul lui, cum de nu putea să vorbească cu mine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]