12,837 matches
-
lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul să pornească din nou în larg. —Ferește-te de luna plină, îl avertizase pe noul său discipol. Este foarte frumoasă, dar această frumusețe o acoperă pe cea care contează cu adevărat: frumusețea stelelor. Luna este ca o logodnică tânără și capricioasa, pe când stelele sunt precum o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp, ei sunt și cei mai mari dușmani ai Te-Onó, iar cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne aliem cu unii împotriva celorlalți. Să ne aliem cu Te-Onó? Dar sunt niște sălbatici! Tané să ne ferească! rase celălalt. În nici un caz nu mă gândeam să ne aliem cu Te-Onó împotriva taifunului! Prefer să ne aliem cu taifunul contra lor. Nu te-nțeleg! protesta burtosul lui interlocutor. Despre ce naiba vorbești? Nici nu e nevoie să mă-nțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spilcuitului. Mai ales, îi spune el, să nu cumva să-l lași pe vreun romeo dintr-ăsta de la emisiunile de dimineață să-ți ajungă în pat. Și nu vorbește despre prezentatorii TV. De tipii care vând produse trebuie să te ferești, ăia care vând mopul minune sau scheme de îmbogățire rapidă în oraș după oraș. O să te întâlnești cu ei în „camerele verzi” din AID-urile de pretutindeni. Doar tu și ei, singuri după atâta drum bătut. Și la sfârșitul fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de culoare închisă. Asistente personale în haine negre făcute la comandă. Cei din anturaj se strâng unii în alții, ferindu-se, bombănesc dezgustați și-și duc mânuțele manichiurate la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune: — Așa-mi place să fac asta. În fața noilor îmbogățiți de soiul ăsta, Inky spune că e timpul să schimbăm regulile. Spune: — Sărăcimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l iubesc, îl iubesc de parcă nu m-aș fi măritat cu el. Pe stradă se simt ca niște pionieri care încep o nouă viață în sălbăticie. Însă în loc urși sau lup - Inky ridică din umeri și spune - trebuie să se ferească de traficanții de droguri și de gangsterii care trag din mersul mașinii. — Asta-i încă perioada ceam mai frumoasă din viața mea, spune ea, dar știu că nu poate dura la nesfârșit... Deja noua agendă socială e aproape plină. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
negativ subexpus, cu contraste scăzute, putem alege o hârtie-contrast, care va atenua parțial sau total expunerea incorectă. Conservarea materialelor fotosensibile Filmele și hârtiile fotografice au o durată limitată de valabilitate, care este inscripționată pe ambalaj. Ele trebuie păstrate în locuri ferite de lumină, umezeală și, mai ales, căldură. Emulsiile fotosensibile își păstrează calitățile la temperaturi scăzute. Din această cauză, filmele și hârtiile profesionale se păstrează în frigidere speciale. 5. Iluminarea în fotografietc "5. Iluminarea în fotografie" Lumina este o radiație electromagnetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă de grele și reale reproșuri. Copil fiind, Luana nu putea realiza gravitatea momentelor când își supăra bunica, durerea pe care i-o aducea în suflet când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera sa. Luana încremeni locului. De ce îi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ești așa mocăită? Învață să te miști mai repede. Nu era o femeie rea, dimpotrivă. Fetele se simțeau bine în prezența ei pentru că le povestea tot felul de istorioare, dar gestul o șocă pe Luana și de atunci ea se feri să mai facă parte din cercul care se strângea în jurul dirigintei. Profesorul de limba rusă, actor de cinema, avea o eleganță distinsă și o cultură generală fantastică. Fetelor li se adresa cu "domnișoară" iar băieților le spunea, cu o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
străzii cu ochi de vultur. Nici urmă de Săndel. Oftă, dezamăgită: Ce neserios! Să abandoneze el două fete ca noi. De teamă să nu rateze întâlnirea, "neseriosul" venise cu zece minute mai devreme. Se oprise în colțul străzii și se ferise să fie văzut că a ajuns acolo înainte de vreme. Tremura de emoție, își făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
meu". Luana asculta fără să comenteze. Prea puțin o interesau rivalitățile dintre ele, dar nu putea să nu remarce cât erau de răutăcioase, că de dragul unui băiețoi ar fi fost în stare să se sfâșie cu unghiile. Din instinct, se ferise de anturajul lor. Preferase grupul băieților, mai sinceri și mai curajoși în a-și rezolva conflictele deschis, cu mâinile goale. Săreau la beregata dușmanului, gata să-și dea viața pentru cauza în care credeau. Fetele erau invidioase și răzbunătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul suflat de vânt. Un chip frumos, cu trăsături masculine severe, un trup subțire și armonios. Seara au mers la bal, distracția favorită de duminică a tinerilor din sat. Au dansat în cerc, retrași, ferindu-se de aglomerație. Luana nu se așteptase ca Renar să stăpânească ritmul atât de bine. Ar fi jurat că va sta deoparte analizând, plin de o importanță critică, mișcările celorlalți. La primul blues a invitat-o la dans, serios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viața dar nu știuse niciodată să-i arate c-o iubește. Dimpotrivă, lăsase întotdeauna impresia că are ceva împotriva ei. Rosti ținea la ea, era convinsă de asta și la rândul lui știa că fata îl place. Ea nu se ferise niciodată s-o recunoască. Și totuși, el refuzase orice dialog, închisese orice cale de comunicare între ei, folosindu-se de un comportament agresiv și răzbunător pe care, deși nu-l caracteriza, îl lăsa să-l domine. Luana nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numărul celor care le băteau la poartă pentru a le cere unchilor ei un loc de muncă. Mama suna din ce în ce mai des la mătușa Anda și-o ruga să-i facă rost de carne, telemea sau chiar de pâine. Oamenii se fereau să mai vorbească, discuțiile din casă se purtau în șoaptă și chiar prin semne. Când se difuza un film american, jurai că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Luana, spre disperarea mamei, pierduse timpul într-o seară vizionând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de culoare și profunzime. Le-a fost rușine să facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră peste ea, îngrijorat. Ce s-a întâmplat? Luana îi arătă firișoarele de apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie să fie... Întreaga noapte, în timp ce el dormea liniștit, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bietei copile. În ciuda credinței de nezdruncinat și a respectării necondiționate a poruncilor Domnului, Bica nu-i comentă gestul și nu-i aruncă în față blestemăția divorțului. Îi acceptă decizia, chiar dacă n-o înțelegea și nu era de acord cu ea, ferindu-se să facă observații care s-o demoralizeze și mai tare. Atitudinea bunicii a fost suportul moral care a pus-o pe picioare. Luana a început să mănânce, să iasă din casă, să-și viziteze fostele colege stabilite în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe Nuța Cordel. Ferește-te de creatura asta, continuă femeia, cu ochii ațintiți asupra chipului din față. Luana rămase uimită să audă astfel de vorbe. Consideră că nu era cazul să le ia ca atare, atâta timp cât doamna Cordel nu-i făcuse nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la dans. În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră mâinile, se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ de împlinire îi copleși. Își feriră privirile, lăsând doar inimile să le bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se întâlnească. Radu o conduse acasă, incapabil să scoată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
brațe, îl înlănțui cu brațele și își lipi sânii puternici de pieptul lui. Radu abia respira. El nu mai realiza cine-i stârnea pornirile sexuale. Printr-o ironie a momentului știa doar, foarte bine, că nu e nevasta lui. Se feri de sărutările femeii strigându-și soția, în timp ce, întărâtată, Rebeca își smulse lenjeria intimă și îl făcu să fie al ei. Îl duse apoi acasă și-l lăsă în fața locuinței. Aerul rece îl trezi. Își aminti scena din mașină și cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe Ștefan. Din ziua aceea își petrecu cel puțin o oră așezată pe canapeaua din cabinetul lui, curioasă să afle tot ce se întâmpla în viața fostului soț. Bărbatul crezu, cu toată sinceritatea, că ea își pierduse mințile dar se feri să facă vreun comentariu. Luana cunoscu acolo pe un oarecare Laur Midea. Un personaj cu o labilitate psihică ponderată ce se credea urmașul lui Don Juan. Bărbatul se îndrăgostea la fiecare șapte zile și suferea cumplit din pricina lipsei de sex-apeal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știa ce se petrecuse. Femeile vorbeau despre ale lor aruncându-i priviri din cele mai senine. Nu se putea să nu fi aflat întreaga fabrică despre moartea Rebecăi, despre arestarea lui Radu. Probabil că, pline de compasiune, vroiau s-o ferească de suferința amintirii. Luana ridică ceașca și sorbi cu nesaț din licoarea fierbinte. Apariția tânărului Noia o făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțelese miracolul, se prăbuși lângă ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua de mâine. Au ieșit la braț. Luana tremura și se lipea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e băiat mare. Se descurcă și singur. Luana dădu din cap cu încăpățânare. Nu-i adevărat. Dacă nu fac ceva, e pierdut. El o strânse în brațe și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă degetele în părul cârlionțat, ferindu-se să creadă că ar putea să se bucure de mai mult. Dar Luana nu se putea concentra la altceva. Îngână, cu fruntea umbrită de griji cufundată la pieptul lui: Trebuie să fac ceva... * * * Era prima frunză pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rară răutate. Se întreba ce-i făcuse să o dușmănească într-atât. Până una alta, ea fusese cea înșelată, otrăvită, la un pas de moarte și se afla astăzi în postura femeii singure, cu o căsnicie ratată. Cum să te ferești de o așa calamitate? Cristian Bariu ieși din biroul lui atunci când fostei logodnice îi căzură ochii pe rochia unicat a Luanei, cadou de la Ștefan la aniversarea zilei de naștere. Doamna Noia ghici intenția femeii prea târziu. Domnișoara apucă ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]