2,616 matches
-
fi să ai o asemenea putere? Apoi Lisa a creionat un feature distractiv, la care se gândise chiar atunci. O recenzie a celor mai sexy paturi de hotel din Irlanda. Notate din punctul de vedere al lenjeriei de pat, al fermității saltelei, al spațiului și al capacității de „încătușare“ - cadrele de pat din fier forjat erau ideale pentru așa ceva. Dumnezeule, oricât te-ar plăti, meriți, spuse Trix cu un aflux exagerat de admirație. —Mercedes? o provocă Lisa. Mergem la Donegal vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Acela este portarul, bombăni Lisa. Da? întrebă Liam cu vocea pițigăiată de dezamăgire. Credeam că e amicul tău. E, asta e. Vrei să te aștept? Da, te rog. Nu va dura decât un sfert de oră. Rapid, Lisa a testat fermitatea paturilor de la Morrison, prospețimea așternuturilor, mărimea băii - era destul de mare pentru doi oameni -, cantitatea de șampanie din bar, mâncărurile afrodiziace disponibile prin room-service, CD-urile din cameră și, la final, oportunitățile de amplasare a cătușelor. Una peste alta, concluzionă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
celor ce nu le citesc. (Acum se Înțelege exact că personajul nu are nici o aptitudine, nici o calitate; este chiar omul fără calități, care mai poate fi numit și cititor). Mâna sa apucă iar plicul aflat pe masă, Îl deschise cu fermitate, găsi o hârtie pe care o citi. Făcu doi pași deciși spre un alt punct al bibliotecii. Scoase caietul cu scoarțele albastre lucioase. Luă un pix negru. Scrise: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de multă tristețe și disperare că mi s-a tăiat răsuflarea și o clipă sau două mi-a fost greu să vorbesc. —Charlie? am zis în cele din urmă. Charlie - eu sunt, Judy. —Știu. M-am speriat să aud fermitatea clară a vocii sale- era singura rămășiță vizibilă a vechiului Charlie și părea neschimbată: dacă închideam ochii, ar fi putut fi bărbatul de acum un an. — Ai venit s-o vezi? Te uiți după ea? Dumnezeu știe cum de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
luă ochii de la Adriana. —Tu cine ești? El se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă. Adriana îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era peste înălțimea medie pentru un bărbat, avea probabil aproape 1,80m, dar tricoul strâns îi punea în evidență torsul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jesse. — Eu nu pot să vorbesc în numele lui Jesse, dar în ceea ce mă privește, n-am nimic de spus. Manuscrisul nu este încă așa cum aș vrea eu să fie, dar nu există motive de îngrijorare, a spus ea cu o fermitate pe care de fapt n-o avea. Henry s-a oprit o clipă, a vrut să zică ceva, apoi s-a răzgândit. — Deci asta e versiunea ta și nu ți-o schimbi, hm? Foarte bine. N-o cred, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mănâncă? — Liduvina... Liduvina... Bucătăreasa lăsă capul în jos în fața dulcelui reproș. Așa obișnuiau ei, și el, și ea. Da; va cânta la pian, pentru că e profesoară de pian. — Atunci nici nu se va mai atinge de el - adăugă Liduvina cu fermitate -. Și dacă nu, de ce se mai mărită? — Eugenia mea... - începu Augusto. — Ah! Deci o cheamă Eugenia și e profesoară de pian? - întrebă bucătăreasa. — Da, și ce? — Cea care locuiește cu unchiul și mătușa ei pe bulevardul Alameda, deasupra magazinului domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu credeți însă, doamnă - o întrebă Augusto -, că ar fi bine să existe doar o singură limbă? — Așa, așa! - exclamă entuziasmat don Fermín. — Da, domnule - zise mătușa cu fermitate -; o singură limbă, castiliana, și cel mult asturiana ca să vorbim cu servitorii, care nu sunt raționali. Mătușa Eugeniei era asturiană și avea o servitoare, tot asturiană, pe care o muștruluia în dialect. — Acum, dacă-i vorba de teorie - adăugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dimi și chiar el Însuși se transformau În inima sa Într-o singură ființă. În același Psalm În care se spunea: „Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea“, scria și „Îmi plânge sufletul meu de durere“. Și zise cu seriozitate și fermitate: Nu, Dimi. N-am să le spun. Copilul Îl privi pieziș, de jos În sus, iar ochii de iepuraș din spatele lentilelor groase i se părură lui Fima plini de durere și de Încredere, de parcă ar fi vrut să demonstreze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care fusese ucis alaltăieri În Gaza. Să se stingă. Să devină o piatră. Să se reincarneze, poate Într-o șopârlă. Să elibereze Ierusalimul pentru Yoezer. Și decise ca diseară să-i telefoneze tatălui său și să-l informeze cu toată fermitatea că zugrăvitul se anula. Oricum foarte curând se va ridica și va pleca de aici. De astă dată nu va renunța, nu se va lăsa convins, nu va permite, va rămâne ferm pe poziții și va scoate o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spuse: Ar fi trebuit cel puțin să-ți fac o cafea. Uri spuse: Lasă. Doar concentrează-te o clipă și gândește-te bine dacă ai ceva de luat de-aici. —Nimic, răspunse Fima imediat pe un ton milităresc, cu o fermitate neobișnuită, să nu mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
începând din ‘39 de la începutul războiului, încasarea mărcilor imperiale - râvnitele monede de cinci mărci - să-și fi pus atât de puternic amprenta asupra practicii, încât am dat dovadă de o ușurință lipsită de scrupule atunci când a trebuit să țin cu fermitate la preț, fie în epoca postbelică, în comerțul la negru cu articole deficitare precum pietrele de brichetă sau lamele de ras, fie mai târziu, ca autor, la negocierea contractelor cu editori tari de ureche. Prin urmare, am suficiente motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de casă și apă de păr din mesteacăn. Războiul le mutase pe tinerele femei din pădurile Kareliei departe de casă. Nu vorbeau mult, surâdeau delicat și mă manevrau cu fermitate. Și poate că din cauza asta modul pragmatic în care mâinile lor știau să apuce producea o impresie mai puternică asupra băiatului care încă mai avea coșuri pe față și care se supunea degetelelor vindecătoare ale acelor Lottas, decât știrea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorbit, eu m-am dus. Ah, dacă astăzi, întrebat de acei nepoți care între timp sau în curând termină școala încotro s-o ia și ce să facă, aș avea la îndemână indicații care să poate fi urmate cu atâta fermitate: „Luisa, fă te rog asta, înainte s-o faci pe aia...“ „Ronja, cu sau fără bacalaureat, tu ar trebui să...“ „Lucas și Leon, vă sfătuiesc insistent...“ „Ei, Rosanna, tu ai putea mai târziu să începi să...“ În orice caz, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Încetă. — Nu te poți lupta cu mine, Norman, spuse Beth, ghemuită În colțul ei, cu ochii aprinși de o energie furioasă. Asta văd și-eu. N-a mai rămas prea mult timp, Norman. Vreau să pleci. Ținea arma Îndreptată cu fermitate spre el. Norman avu senzația acută a absurdității situației: se Întorsese ca să salveze pe cineva care nu dorea să fie salvat. Ce mai putea face acum? Beth stătea Înțepenită acolo unde el nu putea ajunge, n-o putea ajuta. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se gândi că era ca și cum s-ar fi Înțeles tacit să mai prelungească starea de izolare. — Cred că va trebui să le spunem totul, zise Harry. — Nu sunt de aceeași părere, spuse Norman. Fu surprins de tăria convingerii sale, de fermitatea propriului său glas. — Și eu cred la fel, spuse Beth. Nu sunt convinsă că lumea noastră este pregătită pentru sfera aceea. În ce mă privește, eu sigur n-am fost. Îi adresă lui Norman o privire sfioasă. El Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la rafturile golite pe alocuri, la interfonul pentru bebeluși nou, strălucitor și nefolosit de pe zid (ce risipă!), la muntele miniatural de scutece de pe podea. Am închis ușa în spatele meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Chiar nu prea mă interesa pe care dintre noi o pupase. —De ce nu stai cu noi? l-am întrebat politicoasă. Echilibrată. Sofisticată. Gazda perfectă, asta eram eu. Maniere impecabile. Emoțiile, dacă aveam vreunele, atunci erau ținute în lesă cu fermitate. Bărbia sus, buza de sus țeapănă, expresia de nepătruns. Nimic din ceea ce-ar fi putut să-l sperie nu era expus. —Bine, a zis el. Suspicios. Prudent. Studiindu-mă cu atenție. Poate așteptându-se să-l acuz că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreau să-mi mai irosesc timpul. Nu mai încerc. —Te iubesc, mi-a spus el cu o voce pierdută. Ticălosul! Părea sincer. Mi-am mușcat buza. Nu era momentul să mă înmoi. Nu, nu mă iubești, i-am spus cu fermitate. —Ba da, a protestat el zgomotos. Nu, nu mă iubești, i-am spus. Dacă m-ai fi iubit, nu m-ai fi înșelat. Dar... m-a întrerupt el. Și, am continuat eu să strig, înainte ca el să-și înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mamei continuam să mă comport ca un copil. Sigur că da, mi-a spus ea. Nimeni nu realizează cât de puternic e până când trebuie s-o dovedească. Presupun că ai dreptate, am recunoscut eu. Am dreptate, a zis mama cu fermitate. Ce părere ai de tine? Nu te-ai descurcat prea rău și ai trecut prin foarte multe. Presupun că așa e, am spus neconvinsă. —Așa e, a insistat mama. Amintește-ți: ce nu te omoară te face mai puternic. —Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci și care era ca și cum ar istorisi din nou. Oricâtă energie avea încă în ea, nu se sfia să-și mărturisească vârsta. În fond, nu sunt chiar atât de mulți cei care ajung la 70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că toate acțiunile sale o vor duce la liman. N-a disperat nici când a fost nevoită să descâlcească nesăbuințele în care se vârâse fiul ei, mai mult ghicite de ea decât spuse de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
li s-au adăugat, din afară, și reziduuri de fabulație, acestea fiind nu numai transferate, imperceptibil, din planul ideal în cel al realității, ci și ridicate la rangul de lipsuri caracteristice întregului colectiv, lucru pe care îl resping cu toată fermitatea. Nu vrem, tovarăși, să escamotăm lipsurile ce ne revin nouă, comuniștilor, tuturor celor din redacție. Este, în opinia mea, clar că tocmai aceste lipsuri, la care mă voi referi ceva mai încolo, au oferit o canava pentru broderie. Maturitatea politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înaltă școală - aceea a practicii nemijlocite. Care a fost răspunsul nostru, al tovarășilor pe care realmente i-a crescut, i-a promovat, într-un moment de grea cumpănă a acestui om, a acestui comunist? De ce nu i-am arătat cu fermitate, din timp, nu numai declarativ, că știm să-i fim tovarăși adevărați? Fostul nostru redactor șef e un om complex, făcut din lumini și umbre, cu remarca că luminile, mari lumini, au constituit și constituie principala trăsătură a caracterului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țigara în gură. Și atunci, tovarăși, unii mai puțin, alții mai mult, în funcție de împrejurări, fumam. Recunosc, au existat și câțiva nefumători. Nu au dovedit însă că pot fi mai mult decât o excepție care confirmă regula. N-am avut deci fermitatea sprijinită pe acuratețea morală. Cred că aceasta este o lipsă serioasă. Va trebui să înlăturăm, de asemenea, anumite tendințe de boemism profesional. La urma urmei, faptul că nu se utilizează la maximum - și subsemnatul dorește aici să exemplifice prin comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai redacției ar dovedi o atitudine de boemie. Mă privesc pe mine și mă uit în jurul meu și nu văd pe cineva în această sală care să fi manifestat boemie sau „elitism“, termen pe care nu-l înțeleg. Resping cu fermitate părerea asta și o accept numai în cazul în care prin ea se atrage atenția să nu se ajungă la o astfel de situație. Dar nu pot să închei înainte de a spune câteva vorbe despre hotărârea care ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]