KorAP: Find »[drukola/base=fetiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...498 >

12,434 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

jumătatea frazei, rămînînd așa aplecat spre femeie, simțind dureros mîna care i-a apucat strîns umărul: Mă tem că pe doamna n-ai s-o poți dezbrăca; are poale cam lungi, ți-ar trebui prea mult timp... Mulțumește-te cu fetița aceea, care-ți poate oferi și ceva surprize tari; mai tari decît brandy-ul: sculament sau sifilis îi șoptește apăsat actorul, cît mai aproape de ureche, să-l impresioneze. Chelnerul se îndreaptă încet, întorcînd capul. Ei, ce zici? îi surîde incisiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să-i ia farfuria. Dacă fetița stă și la noapte... Dă-o naibii de pipiță, bufnește Ovidiu o mai fi și bolnavă... De-acu' tot aia-i rîde Pavel. Aici ce-aveți? se aude vocea arhitectului, urmată de lovitura vîrfului de baston în ușa de vis-à-vis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd ceștile de ceai. Cînd ajunge prima dată în ușa bucătăriei, văzînd-o pe Letiția cum spală, ca o fetiță pusă la muncă de părinți vitregi, i se face milă; dar la a doua trecere, rotunjimea formelor și amintirea serii precedente, cînd fata l-a dezamăgit, dovedindu-se a nu fi cîtuși de puțin începătoare, trezesc în el dorința, împingîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găsindu-și un loc pe un colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cea pe care o iubesc... Adevăru-i că n-am pe nimeni, nici n-am timp să caut. Puteți fi dumneavoastră aceea... Dar am un copil de doi ani, domnule! s-a uitat spre Săteanu fata, cu ochii mari, speriați. O fetiță strînge ea din umeri, ca o scuză -, tatăl ei, cînd a aflat că tata..., n-a mai vrut să... Și unde-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dumnezeule, exiști cu adevărat?! Și dacă exiști și pretinzi că ești "bun și de oameni iubitor", de ce-ți bați joc de mine?" s-a întrebat Maria cu groază, simțindu-se atunci, pentru întîia oară, înfiorată profund de gîndul că fetița aceea e copilul ei, rod al unei seri de infidelitate născută dintr-o nebunie, ca o explozie din subconștient a dorinței de-a cunoaște și un alt bărbat, pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în brațe, copilul nechemat de nimeni în existența lor se impunea luat în considerație. Fata a apărut pe cealaltă ușă, auzind ceva vorbe, înțelegînd că a venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat întîrzierea, dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat întîrzierea, dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste obrazul ei, surîzîndu-i, întrebînd-o ce vrea, fetița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste obrazul ei, surîzîndu-i, întrebînd-o ce vrea, fetița s-a oprit din plîns și a îngînat un "s" lung, ca un murmur. Cred că vrea afară a spus Săteanu. Aveți o oliță? a întrebat, dar neprimind răspuns a plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre seară, nu a putut nici haina să și-o lase. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sper să nu fi greșit a schimbat tonul Săteanu. Și dacă te prind c-ai mințit?! a tresărit femeia. Unde am mințit? Totu-i adevărat. Po' să spună cineva că ăsta nu-i copilul meu? a rîs Săteanu arătînd spre fetița cuibărită în brațele sale, iar femeia a simțit că i se taie picioarele și s-a lăsat încet într-un fotoliu. Cît despre muncitorii care... a continuat el am eu doi prieteni, muncitori în vîrstă, ba chiar și unul tînăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească; era de acum în vîrstă, cincizeci de ani, voia o consolare. Cînd a auzit, Săteanu s-a făcut foc, gata s-o bată. Și nici Doina nu voia să plece; era însă sub vîrsta la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrea s-o pună în scenă. Important e să aibă actriță pentru rolul principal. Ori, tocmai aici e aici: Mara Nedelcu, proaspăt venită din institut, cu toată cariera ei în trei filme ori poate tocmai de aceea -, unde făcea pe fetița certată cu condiția de lux oferită de niște părinți grijulii, mercantili, sus-puși, hotărîtă să ia viața pieptiș într-un birou pe un mare șantier, e departe de femeia imaginată de Mihai, acea sinteză între imaginea Mariei Săteanu și farmecul Cristinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de mîncare. Nu și-ar fi închipuit vreodată că fetița cunoscută la teatru, o savarină în compania unei femei foarte frumoase ""tot frumosu-i mîndru foc / și suflet n-are deloc", cîtă dreptate are rapsodul popular!" -, ar putea să-l pună într-o asemenea încurcătură. "Trebuie să accept că savarina de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încurcătură. "Trebuie să accept că savarina de atunci a devenit domnișoara de acum, din seara asta, a cărei prezență m-a făcut să privesc pieziș în întuneric. Fericit Vlad, și-l invidiez pentru asta, că s-a stabilit la Sorina, fetița care a pornit la drum pentru el; el, care a înțeles de ieri încoace că o iubește, că fata are o frumusețe interioară și a găsit resurse, din calcul ori din naivitate, să-i ia cameră la hotel. E totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
De-aceea vreau să fac și un azil... Cînd m-am trezit între copiii ăia, ca niște pui de vrabie căzuți din cuib, într-o sală unde mirosul de urină te îneca, am vrut să fug, să ies mai repede. Fetița, care și-a auzit numele rostit de îngrijitoare, s-a întors spre mine: era toată numai ochi și cîrpe rupte, îmbrobodită ca o babă. Din nas îi curgeau două lumînărele pe care ea, mereu, și le ștergea cu dosul mînecii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Care noi? Tu și soacră-ta. A venit săptămîna trecută la mine s-o ajut să legalizeze fotocopia unei rubrici din registrul de internări: "Maria Bujoreanu, 40 de ani, profesoară, internată pe 23 octombrie 1954, a născut pe 24 octombrie, fetiță, 3 kilograme și-o sută, naștere normală..." Alo, Toader, mai ești pe fir? Alo!! Dragă, se întoarce Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lasă, i-o fi făcînd plăcere; o fi devenit și el rău; prea n-am vrut să-l ajut, dar cum s-o fac?! Eram încă tînără, puteam să-l doresc, iar el era atît de absorbit de dragostea pentru fetiță... Trebuie să afle că-i a lui..." Taci, Pușa, taci! încearcă bătrîna să-și tempereze cățelușa, care a scheunat din nou. Am, tata, am! se ridică în capul oaselor unul din băieți, făcînd dintr-o dată ochii mari, mari și senini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
izbind-o de perete, căutîndu-i cu degetele gîtul: Scorpie bătrînă, de ce nu mi-ai spus pînă acum, de ce?! Ai lăsat-o pe fiică-ta să-și bată joc de mine. Atunci, în '54, mi-a arătat actul de naștere al fetiței, zicînd că-i a mea, iar eu m-am speriat de moarte... De ce-a făcut-o?! Pentru că i-ai întors spatele după ce ți-ai bătut joc de ea ripostează cu fermitate bătrîna, dar profesorul continuă să țipe: Ba mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
povestind rar, încet, cu calm: După ce prietenul mi-a rîs în nas, derutată, am încercat să scap de sarcină. M-am dus la un prietenul lui, doctorul Marcu; ne cunoșteam bine, nevastă-sa era în spital, tocmai îi născuse o fetiță. I-am dat bani și o brățară de aur, superbă!, pentru fetița lui, abia născută. A luat instrumentele de la spital și m-a chemat la el acasă. Ori poate că mă mințise și nu avea nimic în trusă. Dar... cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
derutată, am încercat să scap de sarcină. M-am dus la un prietenul lui, doctorul Marcu; ne cunoșteam bine, nevastă-sa era în spital, tocmai îi născuse o fetiță. I-am dat bani și o brățară de aur, superbă!, pentru fetița lui, abia născută. A luat instrumentele de la spital și m-a chemat la el acasă. Ori poate că mă mințise și nu avea nimic în trusă. Dar... cînd credeam că începe chiuretajul, m-am trezit cu el peste mine, siluindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
violent, ori poate că... Prea s-a schimbat mama cînd l-a văzut cu Doinița în brațe... Dacă l-am iubit vreodată pe Theo și cred că l-am admirat măcar -, a fost pentru seara în care a venit cu fetița în brațe... Cred că-i singurul care nu știe că Doinița e fiica lui... Ce tot fluieră milițianul acela?!... Am să mă întorc! Dacă n-o fac acum, nu-l mai pot părăsi pe Theo, să-l las liber, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]