5,111 matches
-
minților deschise luminii, Einstein, reamintind eu o frază, de uluitoare profunzime, pe care nu cred că aș putea-o uita vreodată: „Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul”. Superb, nu? Într-adevăr, „Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul”. Dar (ne)oamenii, fiarele, demonii, aceștia joacă, și... uneori chiar câștigă. Totul e relativ, însă, nu? O luptă câștigată e doar... un fragment dintr-un război, care niciodată nu știm dacă și unde se va sfârși. Judecata finală va funcționa însă, sunt convinsă, pentru
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: - Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? - Nu ai simțit? Și eu am fost gata odată cu tine... A fost o nebunie! Mulțumesc, iubitule! - Nu știam că asemenea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
spumega sângele și nervu-ti zvâcnește, privirea-ti mângâie trupuri-femei când trupu-ti cel tânăr după ele tânjește. Ești tânăr băiete și-n destulul de lucruri pe cânt de cuțit cu somnu-ntr-o dunga lumin-avalansa te-nghite, te bucuri prin pielea-ti de fiara ies colții sa-mpunga. Ești tânăr băiete, cu spate vertical, vointa-ti de hrană din corpuri celeste hrănește al tau suflet cu-avant paradoxal în albe cercuri dansezi cu vantu-n plete. Ești tânăr băiete, cu brațe vânjoase ingenuncherea-ti este
ESTI TANAR, BAIETE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370410_a_371739]
-
norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se scurge-n butoaie, din vii. Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare Bătrânii-l udară în vara ce-a fost; Rămas-au sărmani, sfâșiați crunt de fiare, Copiii-s plecați prin străini, pentr-un rost, Mi-e neamul sărac, cât de tristă e țara Ciocoii cei noi se-mbuibară pe rând Din pântecul ei, i-au lăsat doar povara, Bir greu, umilință și pruncii plângând. Doamne, te
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
se dă o luptă, O frământare neîntreruptă, Oglinda vede fața-mi suptă. Prin Fiul Tău-Mântuitorul Vorbesc cu Tine. Salvatorul Mereu, mi-e Binefăcătorul, Când ochii nu mi se-nchid seara Și greul zilei varsă-și para, Cine din mine azvârle fiara ? Doar Bunul meu Iubit Iisus, Ce ne iubește mult, nespus, Ne cheamă-n cer, acolo sus. Te rog Stăpâne drept și Sfânt, Mai lasă-mi tatăl pe pământ, Mi-e greu să-l văd de-acuma frânt, Iisuse, Tatăl, Duhul
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
-n taină coboară, Iubind pe Endymion seară de seară, Ferindu-i de rău și pe-amanți, și chiar hoții. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Odraslă-i e Leul Nemeii lui Zeus Amarnica fiară mereu neînfrântă. Sosește Hercule,-l sugrumă în trântă Urmare-a poruncii lui Eurystheus. Deloc cumințit, vânturi etasaniene, Zănatica zodie zvârle în vară Pârjoluri de raze pământu-nconjoară Uscat și avid după ploi uraniene. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
să vină în ajutorul țărilor sărace și astfel să mai reducă din strivitoarea influență a organismelor financiare occidentale... După execuție a venit la rând punerea pe butuci a întregii țări și, la propriu, transformarea ei într-un uriaș morman de fiare vechi (peste 1200 de mari întreprinderi sunt desființate, absolut toate Cooperativele Agricole de Producție și Intreprinderile Agricole de Stat sunt mătrășite, iar transporturile fluviale, maritime și feroviare ajung într-o stare de plâns). Adică un dezastru cu mult mai temeinic
CÂND TRĂNCĂNEALA-I NESFÂRŞITĂ, VIAŢA VA FI MAI TRONCĂNITĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369358_a_370687]
-
Trec nopți și trec zile--- toate-s cumplite Și plânsul ma-nneaca să îmi dau duhul. Privesc în camera goală. Găsesc amintiri pe-un perete. Revăd doi ochi că de smoala... Chiar și fantasma îmi lasă regrete... Se-aude țipat de fiara rănită. Inima-mi bate pieptul să spargă... Urgia din mine a fost oprită, Trupul de sloi e carat pe o targă. Iar ochii de gheață te vor doar pe tine. E iunie-afara---caniculă frige . Vifornița, ger--- e iarnă în mine. Urlet
URLET DE LUPI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369403_a_370732]
-
băutură în care marele jurnalist nu a reușit să înece durerea lăsată în urmă de pierderea tragică a unicului său fiu, poetul Daniel Suciu, cel ce ne-a dăruit ca moștenire volumul de versuri “Copilul între noi”, ucis timpuriu de fiara de metal, mașina care a curmat viața multor poeți juni, odihnește-te în pace și tu, dragă Iustin Panța, colegul nostru de redacție, poetul tânăr dispărut în același fel tragic. Recunosc, am avut curaj să mă opresc din scris în
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
și groaza, pe care vânătorul ancestral o exercită asupra populațiilor de păstori. Figura sa este, într-un fel, tragică, marcată de un fel de blestem sanguinar, cumva nefirească într-un timp în care hrana poate fi procurată fără să ucizi fiarele pădurii sau ale câmpiilor, o situație văzută ca fiind așa cum am mai spus și înfricoșătoare dar și plină de o sumbră măreție. Nu se poate elimina discuția asupra activității omului-vânător întrucât de-a lungul întregii sale existențe societatea umană a
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
fată jucându-se cu o pisicuță. Un falnic copac în mijlocul unei păduri. O albină ce zboară zilnic să culeagă nectarul vieții. Un susur de apă străbătând munții de piatră sau însăși iubirea dată unui semen. Că e om, că e fiară, frunză sau floare , doar un apus de soare precedat de un răsărit, e tot iubire și o găsim peste tot în florile vieții universale. De ce mai paote fi omul, știut de noi, deosebit de viul din spațiul în care coabitează cu
INIȚIAL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369534_a_370863]
-
legi care în loc să apere chinuiesc și siluiesc și mai mult. -Ați făcut ce ar fi făcut și ei magnifice dacă le-ar fi ieșit zarurile! interveni Thrassyllus. Ați fi fost dus la Roma și aruncat într-unul din circuri, la fiare! Asta dacă nu v-ar fi ucis precum pe gloriosul Iulius Cezar. Așa că răzbunările au fost juste! -Nu te mai eschiva Thrassyl! replică cu calm împăratul. Cordius Sertorius Macro, ginerele tău și-a făcut datoria în legătură cu Seiano, deși cu prea
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Ioan Gură de Aur, venerat cu titlul de „doctor al Bisericii”, mai spunea: „Iubirea [aprigă] pentru slavă este cumplită, groaznică și plină de o mulțime de rele; e un ghimpe ce nu poate fi scos decât foarte greu și o fiară neîmblânzită și cu multe capete, care se pregătește să înceapă războiul împotriva celui ce o hrănește. Așa cum viermele roade lemnul din care se naște, și rugina, fierul, stricând locul de unde provine, iar molia - țesăturile, la fel și vanitatea nimicește sufletul
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
astfel fondul de șomaj una din problemele actualului buget; 3 Statul, folosind puterea dictonului: Totul pentru front, totul pentru victorie va putea suspenda pe timp nedefinit plata pensiilor deoarece nu cred că este corect ca în timp ce oștile noastre luptă cu fiara cotropitoare niște bătrâni nefolositori să se îmbuibe zilnic cu parizer și chifle. Se va regândi desigur și destinația fondurilor sociale, rezolvându-se astfel o altă mare problemă a bugetului; 4 Sistemul de sănătate va avea o șansă unică de a
SCRISOARE DESCHISĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370623_a_371952]
-
nimeni să se bucure de femeia pe care o iubește, fie ea fiică de războinic, sau nevasta oricăruia dintre noi!” - și află că aceștia i-au pus gând rău, creând o arătare cu chip de om, dar cu apucături de fiară, pe nume Enkidu, pregătită să-l omoare ( aici apare motivul creației divine, pe care-l regăsim transpus mai târziu în Biblie ): Fiindcă tu, Aruru, l-ai făurit pe Ghilgameș, dă viață acum unui alt Ghilgameș; pentru ca inima lui plină de
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Sumukan...”. Ghilgameș îi trimite una dintre cele mai frumoase curtezane din suita sa: Fiica plăcerii își dezvălui sânii, Se despuie, farmecele să-i stăpânească; fără sfială îi sorbi răsuflarea, își lepădă veșmintele și trupul lui o acoperi îi arătă astfel fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia, și dorința lui o învălui în mângâieri. Șase zile și șapte nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârșit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
-nseamnă femeia, și dorința lui o învălui în mângâieri. Șase zile și șapte nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârșit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
șapte nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârșit se satură de plăcerea pe care i-o smulgea, vru să se ducă la turma sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu? Vino, vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
sa de fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu? Vino, vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul lui Anu și-al lui Iștar, acolo unde este Ghilgameș, cel atotputernic, și care, asemeni unui taur, întrece în tărie pe toți oamenii!" și să-l
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
pentru scos apa din puț: nu poate nici să urce, nici să coboare pe ciutură! Și cu mine, dacă mă iubești, asemeni te vei purta!" Zeița înfuriată trimite Taurul Ceresc împotriva înfumuratului pământean, numai că Enkidu îi zădărnicește planurile, ucigând fiara dezlănțuită: Urmărindu-l cu înverșunare, Enkidu ajunse Taurul și, apucându-l de coadă,îl ținu strâns cu amândouă mâinile. Atunci Ghilgameș, viteaz și dibaci, stătu în fața lui și, cu spada, Cu spada îl izbi între grumaz și coarne. După ce uciseră
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
locul potrivit asigurând și gradația poemului. O structurare perfectă, o scală a avatarului lup care decelează sensul transfigurării poetice la Eugen Dorcescu. Sigur că interpretabilitatea se poate difuza și divaga pe coridoare labirintice dar ceea ce remarc este tocmai unicitatea abordării fiarei lup ca reflexie a ființei, până la a și-o însuși... (Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare). Nu cred să mai fi citit despre un avatar realizat dinăuntru, este un avatar invers, lupul se transformă în ființă umană, lucrarea avatarului
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
Un braț necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. Ambele poeme, pe care îmi îngădui a le numi perfecte, deschid calea studiului
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
Laban despre care el mai târziu avea să declare: ,,Iată, am stat la tine douăzeci de ani ; oile și caprele nu ți sau stărpit, și n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele ; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte-ai pus în noi! . . . Și bunătate și rânjet de fiară, Lângă iubire. . .ură și noroi! . . . Și suflet cald și suflet ca de gheață, După furtună, liniștiri adânci, O mână-ntinsă să te-ntorci la viață, Iar când ești sus, ușor primești un brânci!” E-n miezul iernii, asta-i, vrei
E-N MIEZUL IERNII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369685_a_371014]