2,319 matches
-
Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un soi de instalație de artă contemporană în care urme de creație și sensibilitatea autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în viziunea autoarei, care urmărește îndeaproape emoțiile protago niștilor, reacțiile lor, descumpănirea, durerea, dar și țîșnirea vitală către lumina unui nou început. Demersul auctorial nu e unul istoric, deși, evident, umbra tragediei acestui continent plutește peste fiecare cuvînt, ci unul ficțional, de creație pură și de explorare a memoriei. Cronicile nu au reținut și relatat viața intimă, gîndurile și trăirile acelor oameni, concepția lor despre lume și structura sensibilități lor. Dacă fii lor nu vor fi niciodată găsiți, dacă ngambi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ta. Luînd sacul de pînză, mergînd pe urmele pașilor, apoi peste corpul inert al Tatălui nostru, unul din noi trece în cealaltă țară. Cel rămas se întoarce la casa Bunicii. (Gemenii) Adevărul nu e la îndemîna simțurilor, nici măcar a celor ficționale. Pentru că realitatea e prea urîtă și greu de îndurat, pistele trebuie amestecate pînă la propria închidere în labirint. La Agota Kristof, scriitura e ceea ce rămîne cînd tot restul s-a spulberat, speranța de a reinventa realul, de a povesti lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor sale derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale Du sang sur la chair d'une pomme (Un înger care plînge) și Mon
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o tehnologie sofisticată, incluzând computere, lasere, holograme, transmisii prin satelit etc. 10. Constructivismul. Din moment ce perspectivismul a fost acceptat ca o trăsătură a postmodernismului, la fel ca și acel sentiment de "pierdere a realității", construcția obiectelor teoretice, dar și a lumilor ficționale autoreferențiale reprezintă o consecință firească. De aici rezultă și acel evantai de posibilități pe care postmodernismul le oferă într-un mod aproape halucinant, cultivând diferența și prezervând diversitatea punctelor de vedere, chiar dacă acestea sunt conflictuale. Hassan observă augmentarea intervenței minții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia reflexivitatea speculativă, iar cel literar, reflexivitatea ficțională. A introduce literatura și filosofia în cadrul discursurilor constituente poate conduce către o altă posibilitate de interpretare a lor și a complexei relații dintre ele. În viziunea lui Maingueneau, "apartenența comună la discursurile constituente prezintă astfel avantajul de a stabili legături
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu vanitate academică, o simplă interpretare rece și aridă, ci, din contra, o vie imagine speculară a pasiunii exegetului. Surprinzător, poate, pentru lectorul contemporan, dezobișnuit să se confrunte cu regiuni scripturale virgine, nu există nici un studiu axat explicit asupra terorii ficționale în literatura română. (Prefer să mă refer la teroare, nu la groază, dintr-o serie de motive asupra cărora voi reveni cu detalii pe parcurs. Este suficient să notez aici demonetizarea regretabilă a ideii de groază, din pricina diluviului de cărți
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ales, în cea a lui John Webster 20. (Nu voi insista asupra acestor titluri, de vreme ce, să nu uităm, obiectul analizei mele este proza, nu teatrul.) Piesa The Spanish Tragedy (elaborată între 1582 și 1592) este un document literar extraordinar, hipotext ficțional al unei pletore de producții dramatice aparținând unor nume influente din epocă: Christopher Marlowe, Ben Johnson sau Shakespeare însuși (care nu ezită să împrumute mai multe trucuri de concepție atunci când compune Hamlet). Piesa lui Kyd, având în prim-plan tribulațiile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
monstrul devine, printr-o stranie contaminare terminologică, el însuși Frankenstein în conștiința publicului nespecialist 28. În cele din urmă, succesul fabulos al romanului 29 s-ar putea datora faptului că, după cum sugerează Northrop Frye, sâmburele său nu marșează în sens ficțional, ci existențial. Criticul canadian afirmă următoarele: Povestea nu este, cum se spune adesea, precursoare a science fiction-ului: este, mai degrabă, precursoare a thriller-ului existențial, al unei cărți precum L'Étranger de Camus. Întreaga problemă în legătură cu monstrul este că acesta
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
devenită mort-viu. Prozele lui Le Fanu sunt considerate printre cele mai valoroase și mai originale produse ale fantasticului supranatural din lumea anglo-saxonă, în bună măsură pentru că autorul se dovedește extrem de eficient în construirea unei relații subtile între cititor și personajul ficțional. Astfel, Michael H. Begnal îi atribuie lui Le Fanu însuși presupunerea că scriitura sa "va opera, simultan, pe două niveluri. Imediatețea descrierii are ca scop evidențierea relației sau înrudirii strânse dintre cititor și personaj, în vreme ce lectorul trebuie, de asemenea, să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asemenea, să-și privească experiența ca pe un soi de studiu de caz psihologic" (1971: 37-38). Să ne amintim, în acest sens, că nuvela gotică discutată anterior, Carmilla, este inclusă într-un soi de catalog al experiențelor unui faimos ocultist ficțional, Dr. Hesselius 33. * * * Robert Louis Stevenson rămâne în istoria literaturii nu numai ca un prolific și valoros autor al literaturii pentru copii, ci și ca autor al scurtei, dar influentei proze The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ne oferă inedite insule de terifiant narativ. Evident, Costin nu și-a propus în nici un moment să scrie literatură artistică. Totuși, există cel puțin două pasaje în Letopiseț care îmi permit să intuiesc, în narator, un posibil autor de texte ficționale trepidante, în care nu simpla veracitate istorică, ci, mai degrabă, pregnanța atmosferei tensionate reprezintă cuvântul de ordine. Primul dintre aceste episoade, prezent în capitolul al treisprezecelea, constituie o descriere a uciderii omului de încredere al domnitorului Alexandru Iliaș, grecul Batiște
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
efectul estetic este micșorat de cantonarea acțiunii într-un plan fenomenologic bine definit, fie el plauzibil sau neverosimil. Autorii care știu să evite această capcană de construcție se bucură de cel mai mare succes. Desigur, noi, interpreții activi ai dramei ficționale, intuim cum stau lucrurile, mai ales atunci când naratorul ni se prezintă omniscient, însă personajele principale, al căror psihic circumscrie cu anxietate spațiul narativ, basculează între realitatea obiectivă și cea țesută de propriile obsesii. Din cauza capcanelor mentale cărora le cad victimă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mediul propice tainei" (1984: 135-136). Alegând, ca setting al intrigii sale, un spațiu bizar, cu pulsații deschise în finele capilare ale goticului, naratorul reiterează un topos al imaginarului terorii, extrem de util în accentuarea senzației de straniu, care precedă orice experiență ficțională a terifiantului 85. Calitatea desenului împrumută ceva din tușele maeștrilor americani, mai ales Hawthorne (The House of the Seven Gables) sau Poe (The Fall of the House of Usher). Locul este delabrat, secătuit de energie pozitivă, sinistru: "era o clădire
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în siajul unei Ann Radcliffe, a misterului cu care se confruntă eroul și, simultan, lectorul, iar pe de altă parte, îi permite ultimului să-și examineze cu luciditate anxietatea, chiar în momentul în care aceasta este generată, susținută și augmentată ficțional. Altfel spus, citind despre evenimente imaginare, învăț să mă descopăr și, finalmente, chiar să mă cunosc pe mine însumi. Evident, atitudinea descrisă de mine anterior subîntinde doar categoria terifiantului, fiindcă o mare parte din fantasticul narativ ține de ceea ce s-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de veacuri. Iar toată povestea din nuvelă este o poveste balcanică, povestită de tata" (1978: 54-55)88. Astfel, naratorul este perfect conștient de importanța factorului veridicității în alegerea coordonatelor geografice ale decorului și acționează în consecință, fiindcă o localitate pur ficțională ar apărea mai puțin convingătoare. Bântuit de tabuuri creștine, naratorul se grăbește să-l diabolizeze pe Călifar, prezentat ca având "înfățișarea sură", cu "ochii ce iscodeau tăios din stuful sprâncenilor" și, mai târziu, "barbă sivă, sprâncene de mușchi uscat, nasul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
feminină "se prezintă și ca un dublu mincinos al Mântuitorului, sugerând că, pentru a se manifesta în istorie, Anti-Christ (subl. în text) împrumută straie și nuri femeiești" (2002: 146). Nu altfel gândește Sabina Fînaru, care consideră că "pattern-ul intrigii ficționale este mitul Christologic, a cărui inversare vizează travestirea semnificațiilor sale strict religioase în cele de ordin estetic" (2003: 210). Totuși, trebuie să avut în vedere faptul că nu Christina este factorul celei mai pronunțate terori epice, ci un personaj misterios
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și recunoaște geniul, înzestrat cu o capacitate vizionară asociată geniului poetic, și care suportă o reconversie maladivă în nebunie, cum sună clișeul sentimental romantic, Eminescu dobândește în foarte scurt timp chipul emblematic al propriei sale ficțiuni poetice, al alter-ego-ului său ficțional, Luceafărul-Hyperion. Majoritatea ilustratorilor vor porni de la această corespondență, apelând deopotrivă la o fotografie din tinerețe a poetului, care corespunde idealului, dar și de la chipul luciferic al personajelor sale, pentru a servi drept model geniului eminescian ca genius loci, instanță tutelară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noi piese. Teatralizarea sub specia artificializării propriului spațiu locativ îl transformă într-o scenă pe care regizorul decadent improvizează micile sale spectacole fastuoase. Obiectele sunt alese în virtutea capacității lor de a evoca, întrebuințarea lor nu este doar muzeală, ci și ficțională, ele servesc deopotrivă de decor, cât și de perspectivă. Locuința decadentă este generatoare de angoasă, multiplicarea sugestiilor, senzațiilor, reflexelor, într-o cameră de rezonanță menită să le amplifice poate deveni sufocantă și, în acest sens, decorațiunile excesive Art Nouveau pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
computerelor și să o aducă în lumea reală, a oamenilor. Ajunsă stea strălucitoare, Lara Croft are sute de pagini web pe Internet, cu linkuri către informații recente despre jocul video Tomb Raider, galerii de poze Lara, site-uri cu povești ficționale ale fanilor, știri de ultimă oră despre filmul Tomb Raider și concursuri de sosii ale Larei. Există de asemenea o revistă tipărită a Larei, o revistă electronică și o carte despre ea. La fel ca Barbie, care se poate îmbrăca
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
similare: producători, programatori, echipe de efecte speciale, show-uri de televiziune, mașinării de publicitate și politica fanilor 135. Ceea ce demonstrează fenomenul Lara Croft este că existența iconurilor și politica de star sunt componente ale industriei de divertisment și ale pieței ficționale. Concepută ca figură plină de mister (în jocul video Lara nu-și privește niciodată adversarul în ochi), a fost creată, după cum afirmă Mike Ward, să existe undeva dincolo de vizibil, să fie măiastră în mișcări, dar intangibilă. Imaginea ei iconică "devine
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
reia o scenă, unul uită ceva, inginerul de sunet nu dă drumul la un buton, stop, stop, o luăm de la capăt. La urma urmei, este un fel de pretenție ipocrită să încerci să delimitezi ce este real și ce este ficțional într-un documentar. Cred că trebuie spus că un documentar este în primul rând un film, pentru că altminteri ne mulțumim cu o enumerare de fapte și cu o explicație didactică. Dacă-i așa, atunci să încetăm să-i mai spunem
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
procedeul de reciclare a stilurilor, oferta de participare multiplă a lectorului la operația de decodificare a textului, cultivarea structurilor de apel pentru a manipula aderența la lectură, regia locurilor goale și a neputinței verbale, cultivarea textului cu dublă competență (non-ficțional/ ficțional) și a arhetipurilor discursive, valorificarea efectelor curiozității și ale duplicității... Ceea ce salvează de la uitare fiecare rînd datorat lui Caragiale este copleșitorul său talent, căci "monstruosul a fost turnat în bronz" după formula călinesciană lansată la semicentenarul morții autorului; același critic
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français : figures de style et traduction Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu 7
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai separați în el omul care suferă și mintea care creeaza" (1960, p. 54). O interpretare diferită introduce în ecuație conceptul de "persona"25. Aplicând termenul la universul literar, mai mulți teoreticieni l-au definit drept "identitatea asumată sau eul ficțional (literal, o mască) asumat de un scriitor într-o opera literară" (Baldick, 1990, p. 165) sau, încă mai sintetic, "vorbitorul dintr-un poem" (Myers și Simms, 1985, p. 230), ca elemente distincte de eul empiric. Desigur, s-ar putea aduce
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]