54,757 matches
-
Începutul vieții și pe care corpul vostru o caută cu disperare Încă de atunci. Fericirea nu este o opțiune, nu trebuie să se transforme Într-o filosofie de viață, este deja singura filosofie a naturii care mustește În tine. Pentru că ființa ta nu Îți lasă opțiuni. Nu poți alege să fii nefericit, pentru că asta va duce În scurt timp la distrugerea ta. Sfinții și profeții care predică tristețea ființati-vă nu sunt decât niște ipocriți care vor astfel să ajungă În centrul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
problema universaliilor depindea modul în care tot ei puteau lămuri problema trinității divine și a naturii duale a lui Iisus Hristos. Iar dacă în materie de distincții conceptuale, greșeala, omenească fiind, era îngăduită, în schimb în tărîmul dogmelor privitoare la ființa divină erorile puteau fi mortale: căci nu mai era vorba de o scăpare logică, ci de un sacrilegiu. Greșind soluția, îl pîngăreai pe Dumnezeu și păcătuiai fără putință de răscumpărare. În felul acesta, nu mai erai doar un inabil gînditor
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
dacă lămuresc această probemă, voi putea să o aplic mai departe asupra cetelor îngerești, distingînd heruvimii de serafimi, sau asupra oamenilor, deosebindu-i pe sfinți de păcătoși? Și oare pot folosi aceeași schemă ca să explic de ce Dumnezeu, fiind unul ca ființă, este totuși trei ca persoană? Cum pot gîndi cele trei persoane în care ființa dumnezeiască se manifestă? Ca specii particulare ale unui gen mai mare căruia îi spun Dumnezeu? Dacă da, care sînt diferențele specifice care separă specia Tatălui de
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
distingînd heruvimii de serafimi, sau asupra oamenilor, deosebindu-i pe sfinți de păcătoși? Și oare pot folosi aceeași schemă ca să explic de ce Dumnezeu, fiind unul ca ființă, este totuși trei ca persoană? Cum pot gîndi cele trei persoane în care ființa dumnezeiască se manifestă? Ca specii particulare ale unui gen mai mare căruia îi spun Dumnezeu? Dacă da, care sînt diferențele specifice care separă specia Tatălui de cea a Fiului, sau de cea a Sfîntului Duh? Și, pe deasupra, dacă spun că
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
în toate cele trei tipuri de cultură, dar ca parte a unui principiu mai general. Am în vedere principiul holografic, fără de care miturile nu pot fi concepute. Într-adevăr, în mituri funcționează de obicei o corelație între cosmos și anthropos, ființa umană dă seamă într-un fel de evenimentele cosmice; omul este o parte a universului, dar nu una oarecare, ci o parte care poate da seamă despre întregul univers. Tocmai în aceasta constă principiul holografic, descoperit inițial în fizică, extins
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență proprie. Spre deosebire de "optzeciștii" noștri originali, toleranți în vorbe, dar sectari în teorie și în practică, pentru care "poezia tranzitivă se
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în cercurile ei neprevăzute/ unele proxime, altele-n cute/ largi flexibile moi/ apoi
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
inteligent, dar și dat naibii de citit, ar fi titrat, poate, Idiotul, ceva în genul ăsta, din lumea eroului lui Dostoievski. Sau a lui Cervantes, Don Quichotte. Ca o mănușă i-ar fi venit filosofului cu Un sentiment românesc al ființei. Despre care, Cioran, când îl vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
i-ar fi venit filosofului cu Un sentiment românesc al ființei. Despre care, Cioran, când îl vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care Cotidianul a avut onoarea să
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
care se strângea sângele ghilotinaților, șederea la Sainte-Pélagie, la Bicętre, apoi din nou aici, la Charenton, nimic nu m-a zdrobit. Și iată că bătrânețea mă frânge în două. Devin butuc lovit de secure, eu, care odinioară eram securea... O, ființă umană grotescă, care-și vede în dreapta gândurile și în stânga obstacolele, ce poate, ce intenționează, nimic. Aproape nimic. Astăzi, locuința mea este aici, în această hârtie pe care aștern focuri stinse și jăratec rece. Ea va fi adevăratul meu mormânt, căci
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
preocupare aleatorie, ceva ce ar putea figura dar la fel de bine ar putea lipsi din traiectul d-sale biografic, scrisul are pentru poetă forța implacabilă a unui Destin. Forță acaparantă în absolut, însă nu mai puțin neliniștitoare, întrucât asociată cu grija ființei de a-și păstra, prin misteriosul său intermediu, identitatea: "Scrii, pentru că de foarte de mult, de la începutul adolescenței, cineva - care locuiește în tine atât de adânc și vorbește atât de rar, încât nu știi niciodată dacă mai este acolo și
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
singurătatea "filosofică", cea care se corelează cu perspectiva divorțului de lume asumat speculativ, cu vizionarismul de factură anticolectivistă (Baudelaire: "când voi izbuti să trezesc sila și oroarea unanimă, voi cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă a ființei în cotidian. Ultima e "mai simplă", neconstituind neapărat premisa celei de-a doua, dar e, în ordinea ireductibilă a vieții, mai imperioasă. Dostoievski socotea, în Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
în Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea mai greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale, impenitentă aidoma unei desfășurări stihiale, solitudinea ființei umane răspunde într-un ethos. Impactul său cu mediul social e în măsură a genera un simțământ de culpă. Egoismul nu e totuna cu egolatria. De unde salutara deschidere a poetei, captivă, până la un punct, unei singurătăți structurale, către viața cetății
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît multe dintre uleiuri sunt autoportrete, dar și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
o oglindă care deformează? Nu cumva propria-i imagine în oglindă o privește ea așa intens? Ar fi logic, căci și puritatea excesivă poate, pe de o parte, îmbia la narcisism, iar pe de altă parte, poate să transforme o ființă nu numai într-un portret dintr-un muzeu, ci și într-o himeră reflectată într-o oglindă. În acest caz, meritul pe care Leonardo nu face nici un efort să și-l ascundă e acela de a fi (sur)prins într-
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
caracteristice: cea Ťstaticăť și cea Ťhăcuită, sfărâmatăť. Într-un prim buchet de lucrări ce izvorăsc din statism, sentimente foarte subtile sunt transpuse în muzică cu o încărcătură poetică și cu o precizie uimitoare: apariția, insinuarea în real a unei noi ființe (Apparitions), amenințătoarea apăsare a presiunii - imaginați-vă că faceți scufundări, ce senzație aveți la schimbarea de presiune? (Athmospheres)-, aburul și indistincția depărtării spațiale și temporale surprinsă fără nostalgiile și regretele ei (Lontano), panica pe care ne-o stârnesc spațiile inumane
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
ca o statuie de marmură, și privind spre Charlotte Street, spre amestecul de fațade, schele și acoperișuri în șarpantă care se zăresc în racursi, Henry se gândește că orașul e un succes, o invenție strălucită, o capodoperă biologică - milioane de ființe mișunând în jurul realizărilor acumulate și stivuite de-a lungul secolelor, ca în jurul unui recif de corali, dormind, muncind, distrându-se, trăind în armonie în majoritatea timpului, aproape toți dorind să muncească. Și colțul unde se afla casa lui Perowne, un
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
dovadă peremptorie că cea care se declară supusă nu mai puțin decît la o "tortură morală" ținea morțiș să le facă pe plac. A fost opțiunea d-sale închiderea în cercul "relațiilor" cu pricina. Urmează o mărturie contradictorie potrivit căreia ființa "torturată" se simțea totuși foarte bine: "Și, deci, viața mea care ar fi trebuit să nu-mi priască datorită atîtor șicane, a fost, totuși, îmbătătoare prin faptul că - paradoxal - mă simțeam și mă comportam ca o ființă liberă, înregistram temperatura
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
contradictorie potrivit căreia ființa "torturată" se simțea totuși foarte bine: "Și, deci, viața mea care ar fi trebuit să nu-mi priască datorită atîtor șicane, a fost, totuși, îmbătătoare prin faptul că - paradoxal - mă simțeam și mă comportam ca o ființă liberă, înregistram temperatura bucuriei în fața naturii, a artei, a creației proprii, a iubirii, a jocurilor de tot felul (homo ludens)". Ceva nu e în regulă. După cum e puțin credibilă, în gelozia-i partinică, poeta care a beneficiat de avantaje la
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
adresat Melaniei Livadă, exegetă ce preconiza realizarea unei cărți închinate operei lui Blaga, publicată în întregime abia în 1974, sub titlul Inițiere în poezia lui Lucian Blaga. (Melania Livadă, o doamnă pe care am cunoscut-o la o vîrstă înaintată, ființă de mare finețe și generozitate, îmi mărturisea că această corespondență e bucuria maximă a vieții sale. Oare unde se află acum filele ei nepublicate?) Avem a face aci cu o paralelă întemeiată pe criteriul stilistic al relației dintre întreg și
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății, științei, cunoașterii , Ființei, credinței, moralității, filosofiei)?"". 24 Ibidem, p. 105. 25 Ibidem, p. 109. 26 Ibidem. 27 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 104. 28 Ibidem, p. 107. 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Ibidem, " Din punctul de vedere pe care il recomand
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
va fi deloc simplu: vă așteaptă un spațiu economic mai prosper, dar axat pe o economie de piață concurențiala și competitivă, dura, dar și pe valori culturale care pot părea stridente și exterioare după ani întregi de copleșire etnico-lingvistico-culturală a ființei noastre naționale din această zonă". În deschiderea conferinței de la Universitatea "Alecu Russo" din Bălti, Consulul General al României în Bălti, prof.univ.dr. Mihail Baciu, a transmis salutul Guvernului României și a precizat, în fața unui public numeros, alcătuit în cea mai mare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sorbind dramatic dintr-o țigară! Ion Cucu povestește generațiilor viitoare cum era viața literară și ce atitudini aveau protagoniștii ei, în a doua jumătate a secolului douăzeci. Povestește, în plus, pentru privitorii cu sensibilitate, cum modelează cititul și scrisul chipul ființei omenești, cum îl cizelează și iluminează, cum îl purifică de acea animalitate reziduală care transpare la oamenii necultivați. O atenție aparte merită și catalogul-album, conceput ingenios ca o călătorie (cu trenul) în timp, de Mihaela Șchiopu, și ea o mare
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]