1,925 matches
-
și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât, tocmai natura condiționată (prin multiplicare) a ființării a oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății, mai bine zis, al hotărârii libere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății, mai bine zis, al hotărârii libere. Dar cine se hotărăște
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății, mai bine zis, al hotărârii libere. Dar cine se hotărăște? Și de ce a trebuit introdus aici sensul de ființare conștientă aflată în legătură cu ființa? De ce capătă preeminență, chiar în perspectiva unei rupturi a gândului despre timp de convențiile dictaturii judicativului, fel de fel de fapte care nu au o legătură clară cu ființarea conștientă, chiar dacă în orizont judicativ tocmai aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ce a trebuit introdus aici sensul de ființare conștientă aflată în legătură cu ființa? De ce capătă preeminență, chiar în perspectiva unei rupturi a gândului despre timp de convențiile dictaturii judicativului, fel de fel de fapte care nu au o legătură clară cu ființarea conștientă, chiar dacă în orizont judicativ tocmai aceasta este "poziția" cheie, cea în jurul căreia se structurează toate? Aceste întrebări vin din uimirea în fața discordanței dintre sensurile judicative ale câtorva fapte bine reprezentate filosofic de-a lungul timpului și sensurile non-judicative ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ofensivă este filosofia heideggeriană și, la fel, o parte a celei postheideggeriene în privința lipsei de vocație filosofic-ontologică a conceptelor de "subiect" și "obiect" și a relației dintre acestea. Dar cum ar putea pierde "subiectul" poziția privilegiată în orizont judicativ, atâta vreme cât "ființarea conștientă" este socotită privilegiată, iar ea, altfel numită decât a fost în tradiție, chiar altfel gândită și reconstruită decât s-au petrecut acestea (gândirea și reconstrucția sa) în tradiție, rămâne preeminentă, sub un motiv sau altul? Preeminența în cauză este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizont de tematizare, dictatura judicativului îngăduind astfel de mișcări între diferite orizonturi de tematizare poate aduce aceste sensuri cu adevărat noi; dar o asemenea schimbare reprezintă o simplă presupunere, acum. Dincolo de toate acestea, problema noastră, referitoare la centralitatea omului (a ființării conștiente), în preluarea și prelucrarea lucrurilor, se păstrează. Este vorba despre o centralitate "destinală", pe care nu o putem schimba și care condiționează tot ce intră în raza de existență a omului; în fond, toate aceste structuri judicative, care se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru obiectul corelativ constituit. Fenomenologic, "eu" mă aflu în punctul zero al lumii, cum spun Husserl, Heidegger, M. Merleau-Ponty ș. a., iar constituirea "lumii" este în funcție de "mine". Să fie vorba, totuși, despre o teză judicativă? Revenind la generalitatea căpătată prin constituirea ființării conștiente, ne întrebăm: cum poți, ca om, să vezi lucrurile ne-uman? (Cum e să fii liliac? se întreabă Thomas Nagel, tematizând chiar această problemă.208) Nu poți, desigur, și atunci trebuie să accepți că toate cele ce sunt pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problema propriu-zisă, fără a-i da vreo soluție. Până la urmă, omul, chiar dacă este constrâns la un mod de a fi, condiționează tot ce intră în raza vieții și existenței sale. Dar putem coborâ din nou de la această generalitate propusă de ființarea conștientă luată în sine la însuși "eul" constitutiv: însă tot prin ființarea conștientă, care este construită obiectual asemenea timpului și celorlalte elemente judicative, adică în așa fel încât fiecare, chiar dacă are un sens de generalitate, să se constituie ca atare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este constrâns la un mod de a fi, condiționează tot ce intră în raza vieții și existenței sale. Dar putem coborâ din nou de la această generalitate propusă de ființarea conștientă luată în sine la însuși "eul" constitutiv: însă tot prin ființarea conștientă, care este construită obiectual asemenea timpului și celorlalte elemente judicative, adică în așa fel încât fiecare, chiar dacă are un sens de generalitate, să se constituie ca atare, în carne și oase, prin fiecare act de constituire judicativă. De exemplu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că una dintre virtuțile filosofiei este tocmai aceea de a crea aporii. Dar nu fiindcă spiritului nostru îi convine să se cufunde în neputință este vorba de neputința de a dărui un sens unui lucru, de a-l constitui ca ființare -, ci fiindcă spiritul nostru simte că aporia îl duce către posibilitatea unui act care pe drept cuvânt îl constituie pe el însuși: actul de a hotărâ. Aporia se deschide, tocmai în acest mod, către limitele dictaturii judicativului, adică spre orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de punere la lucru, pe baza unor norme, a unor forme ale umanului, veritabile "tipare" de preluare și prelucrare a "lucrurilor", adică acte de constituire obiectuală, prin care orice capătă inclusiv umanul și fiecare formă activată a sa sensul de ființare. Dar mai este posibilă cel puțin o modalitate complexă a acestor forme, alături de dictatura judicativului. Către ea ne conduce aporia. Ceea ce poate căpăta sens dincolo de judicativ nu este ceva ne-omenesc; este doar alt-ceva față de orice sens posibil în limitele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofare mai vechi sau mai noi, prin retematizarea unor probleme care deseori, în istoria filosofiei, au fost marginalizate, cum ar fi problema nimicului. Dar mai cu seamă au fost forțate aceste granițe prin radicalizarea problemei vizând, în termeni heideggerieni, preeminența ființării umane față de toate celelalte ființări. Husserl, Heidegger, Max Scheler, Rudolf Otto, Wittgenstein, Buber, Gadamer, Yannaras, Eliade, Levinas, Marion au pus în mișcare asemenea experimente prin care este întărită atitudinea de forțare a granițelor dictaturii judicativului pe căile amintite. Oricum, tematizarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noi, prin retematizarea unor probleme care deseori, în istoria filosofiei, au fost marginalizate, cum ar fi problema nimicului. Dar mai cu seamă au fost forțate aceste granițe prin radicalizarea problemei vizând, în termeni heideggerieni, preeminența ființării umane față de toate celelalte ființări. Husserl, Heidegger, Max Scheler, Rudolf Otto, Wittgenstein, Buber, Gadamer, Yannaras, Eliade, Levinas, Marion au pus în mișcare asemenea experimente prin care este întărită atitudinea de forțare a granițelor dictaturii judicativului pe căile amintite. Oricum, tematizarea nimicului poate conduce actele de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunzătoare tematizării nimicului. Și, mai mult, nu ar trebui, pe baza experimentelor filosofice evocate mai sus, să încercăm să scoatem ideea preeminenței umanului de sub constrângerile judicative fapt neîmplinit în filosofiile celor numiți pentru a o reformula non-judicativ? Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce către singurătatea și singularitatea (ființială) a omului; de aici, poate, chiar dificultatea constituirii sensului de Celălalt și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de sub constrângerile judicative fapt neîmplinit în filosofiile celor numiți pentru a o reformula non-judicativ? Preeminența judicativă a ființării conștiente conduce către singurătatea și singularitatea (ființială) a omului; de aici, poate, chiar dificultatea constituirii sensului de Celălalt și, în urmare, a ființării sale. Sau poate că singurătatea și singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a constitui? Deși problema tocmai formulată își aliniază datele la sensurile directe ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
singularitatea conduc spre această preeminență, cu totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a constitui? Deși problema tocmai formulată își aliniază datele la sensurile directe ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu depind, direct, de preeminența judicativă a ființării umane. Cred că unul dintre filosofii care s-au apropiat cel mai mult de o înțelegere a preeminenței umanului în condițiile scoaterii din sens a singurătății și, poate, a singularității, cu un cuvânt și un gând al lui Blaga, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Estul european, unde dominant este "apofatismul persoanei", nu cel al esenței, îi găsim pe cei doi filosofi și teologi greci, amintiți și în alte locuri ale lucrării de față: Chr. Yannaras și I. Zizioulas. Tocmai pentru că sensul de preeminență, acordat ființării umane, de cele mai multe ori pe temeiul desfășurării unor experimente filosofice devenite model de tematizare filosofică, nu poate fi condiționat dinspre sensul de singurătate (al ființării devenite preeminente), cred că este cu putință a gândi de la bun început un sens de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale lucrării de față: Chr. Yannaras și I. Zizioulas. Tocmai pentru că sensul de preeminență, acordat ființării umane, de cele mai multe ori pe temeiul desfășurării unor experimente filosofice devenite model de tematizare filosofică, nu poate fi condiționat dinspre sensul de singurătate (al ființării devenite preeminente), cred că este cu putință a gândi de la bun început un sens de preeminență, care să nu limiteze ființarea ce îl capătă, ci, mai degrabă, să o țină deschisă, adică să o mențină în poziția "întru"; și nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeiul desfășurării unor experimente filosofice devenite model de tematizare filosofică, nu poate fi condiționat dinspre sensul de singurătate (al ființării devenite preeminente), cred că este cu putință a gândi de la bun început un sens de preeminență, care să nu limiteze ființarea ce îl capătă, ci, mai degrabă, să o țină deschisă, adică să o mențină în poziția "întru"; și nu ar fi posibil acest lucru altfel decât acceptând, în început, sensul unei unități la care să participe ființarea preeminentă (cea conștientă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]