1,782 matches
-
la început,... la Facerea Lumii, --- Cuvântul, Logosul?... Sigur, roboții, sistemele de siguranță ar țipa numaidecât Eroare!... Vorbă greșit înțeleasă... Catastrofa ar fi evitată. Atâta că tehnica se poate (??) înșela cu o fracțiune de secundă... Aici se arată... este important rolul filologului specialist, hiperînzestrat introdus în consiliile armatei ce aruncă asupra întregii planete o umbră înfricoșătoare. De pildă, filologul român,... fiindcă NATO ar avea și un român consilier, - - într-un moment de mare tensiune militară... Dacă, în acel moment, prin absurd, s-
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
greșit înțeleasă... Catastrofa ar fi evitată. Atâta că tehnica se poate (??) înșela cu o fracțiune de secundă... Aici se arată... este important rolul filologului specialist, hiperînzestrat introdus în consiliile armatei ce aruncă asupra întregii planete o umbră înfricoșătoare. De pildă, filologul român,... fiindcă NATO ar avea și un român consilier, - - într-un moment de mare tensiune militară... Dacă, în acel moment, prin absurd, s-ar înregistra la serviciile NATO ce-și zicea cucoana bătrână plecând după cumpărături... Hamu' și praștia!... iar
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
Serviciul de ascultare s-ar fi auzit rostită de cucoana bătrână formula aceasta enigmatică (căci ce putea să însemne HAMU' dacă nu diviziile de cavalerie sau PRAȘTIA, dacă nu rachetele sol-aer!...)... deci alarmă absolută... Atunci, noroc că angajaseră un românaș, filolog la Universitatea din București, care le-ar fi strigat: Stați!... că e invers... formula în română înseamnă când te temi de ceva... nu, nu-i un semnal distructiv, fiți liniștiți, e un țipăt de desnădejde... când apar niște scumpiri... când
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
nu din alt motiv. AIM a refuzat. Știu de ce: fiindcă i-am fost preferat pentru realizarea unei emisiuni despre greșelile de exprimare din limba română. AIM îmi reproșează că nu am competențe lingvistice. Nu am, e adevărat. Sunt un biet filolog care a scris șaisprezece cărți (dintre care câteva despre proasta vorbire a limbii române), a tradus șaptezeci și cinci, a redactat cam o mie și are peste două mii de articole în presă. Alte competențe nu am. AIM consideră că singurul domeniu în
Ana Iorga-Radu Paraschivescu (Digi 24). Polemica se încinge după concedierea jurnalistei Ana Iorga by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22797_a_24122]
-
în genere, inflexibilă, tiranică, și tinde spre repetiții în forme fixe (scheme, ritualuri, formule matematice), în vreme ce strictețea e elastică și imprevizibilă (vrea focare de sugestie sau fundaluri de taină), urmărind economia de efort și improvizația ca semn de inovație misterioasă. Filologii au rigoare, dar nu au strictețe în materie de limbă. Scriitorii, invers. Teologii au rigoare de concept divin, misticii au strictețe de simțire a lui. Rigoarea sfîrșește, de obicei, în saturația obiectului, care e epuizat prin aplicarea unor scheme exhaustive
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
drumul spre ,afară" e ceva mai jalonat. Stațiile lor sînt americanii și, deopotrivă, literatura rusă nesovietizată, plus ,paradisurile" teoriei de bună calitate. Toate astea, devenite (mai) accesibile prin '82-'83, îi vor fi lăsat indiferenți pe șaizeciștii ceva mai puțin filologi, interesați în primul rînd să explice ce-a fost cu viața lor în obsedantul deceniu. Sau asta se înțelege din justificarea, years after, a inițiativei pe care, ținîndu-se deoparte, o vreme, de canonul autohton, a avut-o un tînăr cronicar
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
ar putea fi reduse la statutul de redactări preliminare ale uneia și aceleiași poezii; alteori, sub titluri diverse, autorul încearcă una și aceeași temă care uneori se alcătuiește ca unitate, alteori nu.“ În frînturile de versuri împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul unor poezii care, la Eminescu, n-au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări: materialul poetic
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
intertextualului, în timp ce Omul care a terminat-o cu lumea este o convingătoare rescriere în cheie inițiatică a unei nuvele neterminate a lui D.H. Lawrence. La Ioana Baetica se vede, mai întâi, o bună practică a lecturii (autoarea este de formație filolog), scrie cu o maturitate chiar neașteptată, în registre variate, cu puțină (auto)ironie, ușor reflexiv și, în ciuda capitolului incipit, fără stridențe altfel decât livrești, și cu destule momente de grație poetică prin inserturile onirico-suprarealiste. Una peste alta, cartea Ioanei Baetica
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
de inventator, tată sever și soț inflexibil, ghidat de o moralitate rigidă, puritană, urmărit în continua degradare până la moarte. Cei doi băieți, Chip și Gary, încearcă să se desprindă, fiecare în felul său, de frustrantul model patern: Chip e boemul filolog, căutându-și identitatea, Gary - tatăl tolerant, căzut pradă depresiilor clinice. Sora lor, mezina Denise, ajunsă o celebră bucătăreasă de gourmet, e voluntară și cumva lipsită de atributele feminității, la fel de workoholic ca și tatăl ei, facând o pasiune, atenție, nu pentru
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
dominației limbii și culturii eline. C. Diculescu (1880-1936) a scris în Dacoromania, IV, 1927 (pe atunci era profesor la Universitatea din Cernăuți) un fundamental studiu despre Elementele vechi grecești din limba română (p. 393-516), prea puțin luat în seamă de filologi. Autorul analizează in extenso urmarea grecității antice, aducînd dovezi (lexicale) din toponimie, fitonimie, religie și, bineînțeles, din limba comună de pe tot teritoriul românesc (Transilvania inclusiv). Această răspîndire geografică arată că elementele eline provin din (ceea ce se numește) „substratul“ limbii române
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
sociale „de jos“ și 2. a elitelor. O structură socială în dublu clivaj; cei ce suferă / îndură istoria și cei ce o fac. (Vă aduceți aminte de ultimul roman al lui Ionel Teodoreanu: Războiul lui Ion Săracu?) Marele lingvist și filolog care a fost Ovid Densusianu, cu studii înalte în Franța, atunci cînd, împreună cu I.A. Candrea și Th. Speranția au alcătuit antologia de vorbire populară Graiul nostru, constata, în 1905-1906, pe cînd își desfășura ancheta dialectală, că „țăranii nu au
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
de astfel de vocabule inventate, al căror echivalent românesc a trebuit să fie modelat în așa fel încât să corespundă aproximativ sugestiilor originalului: borfotreapă, târfofesă, zbârnogroază... Altele, rămase nedezlegate în misterul lor, au fost preluate aproape ca atare: consultați, nici filologi spanioli dintre cei mai versați n-au putut da vreun răspuns. Dar, vorba inspiratului traducător, "toleranța la enigmă salvează poezia". Și este, într-adevăr, multă poezie în această carte liberă de convenții, explodând la fiecare pagină ca un foc de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
strictețea fără audiență a jargonului medical, el surprinde foarte bine matrița cărții de față: un examen meticulos al vieții din cetățile grecești, centrul de greutate al întreprinderii stînd în folosirea lexicului epocii. De altfel, Robert Flacelière își arată stofa de filolog, reușind să evoce atmosfera Atenei tocmai prin cuvintele de care făceau uz cetățenii liberi, metecii sau sclavii. Încă o dată se confirmă regula că modul cel mai sigur de a resuscita o epocă e de-a o descrie cu ajutorul expresiilor predilecte
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
o întrebare atît de obtuză, cu atît mai mult cu cît azi, în Franța sau Spania, indigenii fug de muncile de jos, lăsîndu-le în seama alogenilor. În genere, cînd aristocrația devine o plagă, atunci demagogia și-a atins apogeul, iar filologul Robert Flacelière, a cărui știință redutabilă face farmecul cărții, sucombă uneori sub uimitoare timorări ideologice. În rest, o carte de o atrăgătoare docimazie.
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
revadă dialogul despre frumos, despre frumosul care-i urmează iubirii. În studiile lui Petru Creția, frumosul este și parte a kalokagathiei, dar și ceva mai mult, cu mai subtilă și mai întinsă influență decît binele și adevărul. Se poate ca filologul să "poetizeze" filozofia și în esență, nu numai în stil. Nu poți să nu remarci că fraza este mai întîi frumoasă, abia apoi semnificativă: "Și apoi, fiecare să se lumineze după puterea minții, a sufletului și a credinței sale. Nu
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
curentă, aș zice, spre a nu se crede că mă refer la aceea a unui Hașdeu, ține de multe și are consecințe nefaste. În clipa de față, în România e pe cale de dispariție, de exemplu, specia autorilor de ediții critice. Filologii, în sens propriu, au avut demult soarta dinozaurilor. Precaritatea informației istorice transforma multe lucrări - de la prefețe la cărți - în instrumente inutilizabile. Erorile de tot soiul proliferează că ciupercile după ploaie, trecînd de la un studiu la altul, încît li se pierde
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
în sine, ci și a unei imense literaturi secundare, mai numeroase decât în oricare alt domeniu prin forșa multelor secole în care interesul pentru Antichitatea clasică a fost și încă mai este în țările civilizate o preocupare culturală precumpănitoare. Un filolog clasic nu se hazardează necugetat, ci se înșală așezând la baza cercetării contribuțiile acumulate de-a lungul veacurilor. Un filolog clasic va cita întotdeauna nu numai sursele, ci și interpretările formulate de predecesorii săi. Iată un exemplu elocvent pentru rigoarea
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
în care interesul pentru Antichitatea clasică a fost și încă mai este în țările civilizate o preocupare culturală precumpănitoare. Un filolog clasic nu se hazardează necugetat, ci se înșală așezând la baza cercetării contribuțiile acumulate de-a lungul veacurilor. Un filolog clasic va cita întotdeauna nu numai sursele, ci și interpretările formulate de predecesorii săi. Iată un exemplu elocvent pentru rigoarea de care dau dovadă filologii din țările în care spiritul clasic s-a impus: pe când lucram la studiul introductiv și
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
necugetat, ci se înșală așezând la baza cercetării contribuțiile acumulate de-a lungul veacurilor. Un filolog clasic va cita întotdeauna nu numai sursele, ci și interpretările formulate de predecesorii săi. Iată un exemplu elocvent pentru rigoarea de care dau dovadă filologii din țările în care spiritul clasic s-a impus: pe când lucram la studiul introductiv și la comentariul Istoriilor lui Tacitus am citit în revista The Classical Quarterly din 1968 un scurt articol al profesorului englez G.M. Lee în legătură cu un text
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
românesc în versuri (1943) și Spiritul european și cultura română (1944). Peste mai mulți ani, va da la iveală altele două, despre Alecsandri și Ion Barbu, în versiune engleză. Autorii observă „elasticitatea metodelor de investigare și fervoarea analizei de text”. Filologul elaborează un Dicționar etimologic al limbii române (1958; 1966), scris în spaniolă și care, după opinia specialiștilor, este „singurul dicționar complet al limbii române după cel al lui Cihac.” Teza de doctorat a lui Al. Ciorănescu a fost Ariosto și
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
pe care trebuie să o punem este: membrii acestor comunități romano- și românofone, care își atribuiau ei înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își cunoșteau originile și �dreptul" la o succesiune istorică? Peste mai multe veacuri, unii istorici și filologi au presupus că din moment ce cronicarii bizantini și umaniștii italieni au semnalat asemănările dintre limba lor și latină sau italiană, ar fi putut să fie chiar ei, membrii acestor comunități, cei care s-au declarat urmași ai Romanilor! Textele umaniștilor, mai
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice. Matilda Caragiu Marioțeanu, în Dodecalogul inclus în DIARO, pp. 439-452, afirmă cu convingerea specialistului: �aromâna este limba maternă a Aromânilor care le conferă conștiința lor etnolingvistică" (p. 442). în aceste
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
premieră? Și reveria aceasta - pe care refuz energic s-o accept drept utopică - ar putea continua. Sunt uluită că nimeni nu ține cont de cuantumul infim, raportat la sfidătoarea risipă pseudoculturală din jur, de fonduri necesare "recrutării" anual a doi-trei filologi de înaltă ținută. Nimeni, nici Ministerul Educației și Cercetării, nici Ministerul Culturii, nici Universitatea, nici Academia, nici Uniunea Scriitorilor, nici vreunul dintre trusturile editoriale, vreo fundație națională, vreun Mecena particular, în sfârșit, nimeni. Ba încă, în ultimul timp, s-a
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
decît în ceea ce ești tu acuma: un gîscan împăiat, un curcan fudul cu freză, un rostitor de banalități interesante, un ratat social, un om rău, cu sufletul otrăvit de celulita care i se așează șsic! corect așază, că doar sîntem filologi, domnule Andrei Gheorgheț pe fălci". Cronicarul citește rubrica lui Adrian Cioroianu din Dilema veche, l-a văzut adesea la televizor și, cu toate că n-a fost întotdeauna de acord cu el, nu-l recunoaște deloc în portretul de mai sus. Cu excepția
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
înțelepciunea, căci acestea se dovedesc deșarte), cu atît mai mult trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă bună a vieții. „Ecleziastul conține ... una dintre cele mai radicale afirmări ale bucuriei de a fi în lume” (subl. lui Creția). Măiestria de filolog a lui Petru Creția, ca și adîncimea interpretării sale filozofice se dezvăluie pe deplin în amplul comentariu la Cartea lui Iov. Creția formulează ipoteza după care în acest text sunt două straturi, datînd din epoci diferite, chiar dacă sunt reunite de
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]