12,882 matches
-
l-a desubstanțializat la propriu, furîndu-i orice urmă de realitate. Astăzi, cînd spunem "cer", știm că facem uz de o metaforă. Și totuși, Alexander Baumgarten își păstrează optimismul în privința actualității filozofice a cerului, vrînd înadins să contrazică impresia că temele filozofiei, bunăoară problema cerului, ar suferi de oboseala cronică a tradiției milenare. A spune că cerul este obiectul filozofiei înseamnă a viza locul de posibilitate al universalului, ca un spațiu al eternei cercetări discutabile. La fel, a spune că numai gîndirea
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
de o metaforă. Și totuși, Alexander Baumgarten își păstrează optimismul în privința actualității filozofice a cerului, vrînd înadins să contrazică impresia că temele filozofiei, bunăoară problema cerului, ar suferi de oboseala cronică a tradiției milenare. A spune că cerul este obiectul filozofiei înseamnă a viza locul de posibilitate al universalului, ca un spațiu al eternei cercetări discutabile. La fel, a spune că numai gîndirea ne face plurali înseamnă a afirma obligativitatea dialogului pentru a ne constitui ca individualități care gîndesc, adică o
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
fapt ține, în fond, de exercițiul lucid, onest și riguros al rațiunii." (p. 269). Alexander Baumgarten rămîne un optimist implacabil. Genul de savant, rafinat și consecvent, a cărui pasiune poate trece peste orice obstacol atunci cînd, trebuind să arate meritele filozofiei, o înconjoară cu metereze justificative. Citindu-i erudita carte, rămîi însă cu impresia contrară dorinței autorului: că tipul de filozofare care li se potrivea minților speculative din teologia medievală este astăzi iremediabil încheiat. Nimeni nu mai poate gîndi ca Toma
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
a mamei sale și a încă șase frați, rămânând în seama sa, responsabilitate pe care o mai avusese, cu doi ani înainte, când tatăl său își căutase norocul în America. Dorind să se afirme, după absolvirea Facultății de Litere și Filozofie, în învățământul universitar, nu obține decât suplinirea, neretribuită, a lui B. P. Hasdeu. Nici ca profesor în învățământul liceal nu este scutit de atacuri antisemite. Alte umilințe le îndură, timp de 12 ani, în timpul demersurilor pe care le face pentru
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, așadar, pe de o parte, din memoria peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului, dintr-o continuă utopie a acestuia, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
reflexii aspre pe marginea culturii și muzicii europene. Dar Cazul Wagner nu e defel o carte compromițătoare - nimic nu-l poate compromite pe Nietzsche -, ci ilustrativ pentru tipul de meditație cu temei ranchiunos. Afli din ea ce înseamnă să faci filozofie plătind polițe personale și injectînd veninul propriilor resentimente, sub ca-muflajul ireproșabil al comentariului speculativ.
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
1918. Chiar și numai această rapidă privire aruncată în biografia lui e destulă pentru a ne face să înțelegem cum, în cazul preotului greco-catolic Vasile Lucaciu, viața a fost însutit mai importantă decît opera. Cu un doctorat în teologie și filozofie la Roma și cu o scurtă activitate pedagogică (1881-1884) la Gimnaziul Catolic Superior din Satu Mare, Vasile Lucaciu nu și-a văzut publicate în timpul vieții decît prelegerile de filozofie catolică pe care le-a ținut la instituția sătmăreană. După 1885, suspendat
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
fost însutit mai importantă decît opera. Cu un doctorat în teologie și filozofie la Roma și cu o scurtă activitate pedagogică (1881-1884) la Gimnaziul Catolic Superior din Satu Mare, Vasile Lucaciu nu și-a văzut publicate în timpul vieții decît prelegerile de filozofie catolică pe care le-a ținut la instituția sătmăreană. După 1885, suspendat din învățămînt, prelatul uniat își va dedica timpul unui îndoit ideal, pe care îl va sluji fără intermitențe, dar cu o alternanță dictată de urgențele epocii: cînd îmbrăcînd
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
care, din însărcinarea Guvernului de la București, pleca în 1917 în SUA, Italia și Elveția pentru a-i convinge pe occidentali de justețea formării României Mari. În comparație cu răsturnările tumultoasei sale biografii, opera lui Vasile Lucaciu, reprezentată în principal de prelegerile de filozofie creștină, are cumințenia seacă a compendiilor pedagogice. Bun cunoscător al lui Toma din Aquino și în genere a filozofiei de inspirație teologică, preotul greco-catolic arată acel gen de sîrguință abstractă pe care îl întîlnim de obicei la spiritele credincioase. În
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
occidentali de justețea formării României Mari. În comparație cu răsturnările tumultoasei sale biografii, opera lui Vasile Lucaciu, reprezentată în principal de prelegerile de filozofie creștină, are cumințenia seacă a compendiilor pedagogice. Bun cunoscător al lui Toma din Aquino și în genere a filozofiei de inspirație teologică, preotul greco-catolic arată acel gen de sîrguință abstractă pe care îl întîlnim de obicei la spiritele credincioase. În cazul lor, perspectiva deschisă de prezența ființei divine scaldă dilemele filozofiei în lumina unei împăciuitoare relativizări. Spre deosebire de intelectele liber
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
lui Toma din Aquino și în genere a filozofiei de inspirație teologică, preotul greco-catolic arată acel gen de sîrguință abstractă pe care îl întîlnim de obicei la spiritele credincioase. În cazul lor, perspectiva deschisă de prezența ființei divine scaldă dilemele filozofiei în lumina unei împăciuitoare relativizări. Spre deosebire de intelectele liber cugetătoare, pentru care orice chichiță teoretică are importanța unui turnir și semnificația unui duel, credinciosul privește dificultățile gîndirii cu seninătatea celui care intuiește că însemnătatea lor e relativă, secundară și defel indispensabilă
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
în ochii mei și asupra ta, chiar înainte de a te cunoaște. Dar amintirea primei noastre întîlniri s-a pierdut în timp. Poate fiindcă la recitalul acela de la Filologie aproape toți vă cunoșteați între voi, pe cînd eu, care veneam de la Filozofie, mă simțeam străină acolo și tremuram de emoție. Din acea zi mi-a rămas în memorie prietena noastră Victoria Dragu-Dimitriu, care, fiind mai precoce decît noi, era deja cunoscută. Nu mai știu ce a citit, dar parcă văd și acum
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
poezia Pasărea tăiată. Asta nu exclude posibilitatea de a-mi fi citit volumul de debut tocmai pentru că îi vorbise cineva despre el. Oricum, la data la care l-am cunoscut eram încă studentă și îmi pregăteam lucrarea de diplomă din filozofia lui Blaga. Țin minte acest lucru fiindcă m-a rugat să i-o dau s-o citească și el. La început am ezitat, avînd în vedere polemica dintre Blaga și Dan Botta, dar m-a făcut să trec peste reținerea
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
pînă azi aceeași: pîine și circ. Alimentele trebuie să fie ieftine, mass media captivantă iar literatura este bine să fie așa cum publicul comod o dorește: o sursă de divertisment, aptă să sustragăatenția de la cenușiul vieții de zi cu zi. De filozofie academică, marele public nu pare a mai avea, cel puțin acum, prea multă nevoie. Dacă nu sunt buni oratori sau moderatori, dispuși la frecvente apariții publice, filozofii nu-și prea pot răspîndi cărțile și ideile. Dacă nu sunt buni compilatori
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
moderatori, dispuși la frecvente apariții publice, filozofii nu-și prea pot răspîndi cărțile și ideile. Dacă nu sunt buni compilatori, dacă în cărțile lor nu știu să coboare discursul la nivelul de înțelegere al cetățeanului de rînd, transformînd tratatul de filozofie într-o culegere de sfaturi practice apte să facă mai suportabile poverile vieții, sau dimpotrivă, să-i releve farmecele pînă și în cele mai dificile împrejurări, ei sunt sortiți anonimatului, recluziunii în sălile bibliotecilor și, în cel mai bun caz
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
(Principiile Matematice ale Filozofiei Naturale) conține legile mișcării corpurilor, denumite "Legile lui Newton", care fundamentează mecanica clasică, inclusiv legea atracției universale, ce include și legea gravitației. Cât de curând, biblioteca Universității Cambridge va conține și alte lucrări prestigioase, ale unor autori precum Charles Darwin
Manuscrisele lui Isaac Newton sunt disponibile online () [Corola-journal/Journalistic/67865_a_69190]
-
complex care este dansul în spectacol; artista determină interpretul și concomitent spectatorul să depășească simpla dispoziție afectivă. Geografiile trăirilor din scenă și receptarea lor de către public își trag seva din idei. Mișcarea admite complicate metamorfoze pentru a accede la o filozofie a expresivității; de aici derivă minuțiozitatea cu care creatoarea elaborează partiturile. Corpurile se re-teritorializează altfel cu fiecare spectacol - noi imagini-mișcare, noi imagini-timp. Într-un foarte special spectacol, Cu cât cânt, cu atâta sunt, vorbe antonpanești pendulează între necaz și haz
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
în cap, să evadeze de lângă fusta doamnei Ionescu. Sebastian fuge de-acasă și se înrolează pe front, Filip pleacă în Italia, pentru a-și face o carieră de pictor, iar Erasmus și Cristian vin să studieze la Altfurt, în patria filozofiei și a muzicii. Unii pleacă, alții vin, în funcție de amplasamentul lor față de cel ce derulează povestea tuturor. Spre deosebire de Cronică de familie, megaromanul cu un narator omniscient, în Proprietatea și posesiunea perspectivele apar și dispar prin discursul auto-centrat al unuia dintre personaje
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
Financiară. După absolvire, a trebuit să fac un stagiu de trei ani în producție. În perioada aceea, am început să scriu și asta m-a determinat să abandonez pregătirea la matematică și să dau examen de admitere la Facultatea de Filozofie. Mi-am luat licența în 1968, cu teza Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga, și am fost repartizată ca redactor la Televiziunea Română, de unde a trebuit să plec în 1971, pentru că m-am pronunțat împotriva aplicării tezelor lui Ceaușescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
trei ani în producție. În perioada aceea, am început să scriu și asta m-a determinat să abandonez pregătirea la matematică și să dau examen de admitere la Facultatea de Filozofie. Mi-am luat licența în 1968, cu teza Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga, și am fost repartizată ca redactor la Televiziunea Română, de unde a trebuit să plec în 1971, pentru că m-am pronunțat împotriva aplicării tezelor lui Ceaușescu. De acolo m-am transferat la revista Argeș din Pitești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
răsturnări, scîrbe sau revelații pe care viața le naște în sufletul celui care o trăiește. Parcă o chiuretă nevăzută a înlăturat detaliile psihice din urzeala cărora se încheagă îndeobște temperatura unei vieți. În schimb, multe reflecții pe marginea sociologiei, a filozofiei și a personalităților care au dominat scena culturii în deceniul al cincilea - deceniul cînd Bourdieu începe să se afirme. Așa se face că, în ciuda intenției de a-și face autoanaliza, Bourdieu izbutește de fapt să facă analiza epocii în care
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
îl declanșează în sufletul lui. La fel, serviciul militar în Algeria și studiile sociologice pe care le face în fosta colonie franceză au un efect deșteptător: sunt experiențe dureroase și deopotrivă ințiatice, care îl trezesc din letargia doctrinară pe care filozofia i-o întipărise în anii de studiu. Și, în fine, mediul academic francez, înțepenit în morga unor convenții etanșe, are darul de a-l stimula tocmai prin efortul pe care îl face ca să nu semene cu profesorii care, prin inerția
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
fost atît preferințele, cît aversiunile. De pildă, dacă a ajuns să facă sociologie, nu a fost în virtutea unei atracții pentru acest domeniu, cît mai degrabă grație unei respingeri: a fost împins spre sociologie de disprețul pe care îl avea față de filozofie. Bourdieu nu dă doi bani pe eseistica filozofică - căci pe eseiști îi privește ca pe niște "cîrpaci care trăiesc ca niște semiplagiatori din munca altora (p. 46)" -, cum nu pune preț pe lumea universitară franceză, umplută cu figuranți care "sunt
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
pun lumea sub semnul întrebării; există însă foarte puțini intelectuali care pun lumea intelectuală sub semnul întrebării." (p. 52) Bourdieu are îndrăzneala de a pune lumea intelectuală sub semnul întrebării, suportînd consecințele. Și astfel, ajunge să respingă prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdrențele de bastard ale mai recent înființatei discipline a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în greșeala pe care le-o reproșa adepților autobiografiei: vanitatea, uriașa, ireductibila și incomensurabila vanitate a intelectualilor umaniști. "Traiectoria socială și școlară care mă condusese către sociologie mă singulariza extrem de puternic." (p. 65
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]