4,166 matches
-
Ministrul Justiției în guvernul condus de PSD (cu Adrian Năstase ca prim-ministru) a fost Rodica Stănoiu. Gallagher (2005) aduce prin lucrarea sa date privind comportamentul acestui Ministru și maniera în care a administrat sistemul judiciar. Printre faptele cele mai flagrante se numără exonerarea din funcții, în 2000 și 2001, a tuturor procurorilor implicați în procesele represiunii violente a manifestațiilor din perioada 1989-1990 și numirea (oficializată de Prim-ministrul Năstase) în 2001 a soțului Rodicăi Stănoiu ca judecător la Curtea Constituțională
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
distanțe între poziția diferiților lideri, n-au reușit niciodată să constituie o alternativă eficientă la regimul aflat la putere. La acest lucru se adăuga faptul că Miloșevici, în timpul anilor '90, deși făcuse recurs în continuare la instrumentul alegerilor, a încălcat flagrant regulile și a manipulat rezultatele electorale. Din 1991 până în 1999, după fiecare tur de scrutin au avut loc proteste și manifestări din partea societății civile, proteste care au rămas fără ecou. Abia în 1999, într-o Serbie devastată de bombe, forțele
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
grad sau chiar tribunalului, încît cel care minte să poată continua a-și face datoria așa cum crede de cuviință. În raport, el relatează un incident în care un violator și-a pierdut un pantof la locul faptei, fiind surprins în flagrant delict. În loc să depoziteze pantoful laolaltă cu celelalte probe, ofițerul îl pune într-un sertar, în biroul său. Mai tîrziu, găsește perechea acestuia în apartamentul violatorului. Astfel, pentru ca pantoful pierdut să poată fi folosit ca probă incriminatorie la proces, ofițerul falsifică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ziua muncii - / uscându-se la soare / pielea unui cal”. În economia textului, sintagma pare doar o precizare a momentului cînd autorul a surprins faptul că o piele de cal se usucă la soare. E aici o ironie mascată În opoziția flagrantă dintre momentul promis sărbătoaresc și imaginea unui animal de corvoadă din care a rămas doar pielea, uscată și ea la soare. Sărbătoarea muncii este de-a dreptul compromisă. Pendularea Între grandoarea sărbătorească și Înțelesul profan de zi a muncii obsesiv
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al toamnei: este de fapt un final, o cădere de cortină după spectacolul exuberant, de-acum Însă expirat, al verii. Căderea se pretează de minune pentru a fi un kigo de toamnă. Cea a castanelor sau a ghindelor este mai flagrantă pentru că este mai sonoră, mai percutantă, mai frapantă. Și, dacă sintagma care o spune nu este doar una banală ci una care cochetează cu o expresie intrată de mult În uz, atunci forța ei simbolică sporește. Cad ghinde amintește oricui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sau dreptatea globală, precum și viziuni divergente despre modul în care astfel de idei pot fi implementate. Dezbaterea contemporană în jurul întrebării dacă e timpul să se introducă un principiu al intervenției umanitare pentru cazurile când statul este vinovat de o violare flagrantă a drepturilor omului reprezintă exemplul clasic al unui gen de dezacord moral pe care Școala Engleză îl privește ca inerent unei comunități de state (Jackson 2000; Wheeler 2000). Într-adevăr, membrii Școlii Engleze insistă asupra faptului că eforturile de a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și plasarea discursului polemic arghezian într-o altă prespectivă, și anume cea retorică, de la care se revendică, în fond, orice scriitor-gazetar. N-ar fi exclus ca însăși atitudinea poetului față de presă (e drept, într-o vreme a exceselor juvenile), în flagrantă opoziție cu activitatea sa ulterioară, de peste două decenii de gazetărie polemică, să nu fi influențat percepția unei critici consecventă cu delimitarea strictă a genurilor literare (ne referim la atitudinea exprimată în primii ani de gazetărie, în articolul manifest Vers și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cresc sub scutul legii Domnului". Pentru ca, puțin mai încolo, în cadrul securizat al intimității, unde ipocrizia nu-și mai are rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar personajele se deconspiră flagrant: "Gorgonie eu știu de unde vine. Se ține cu nepoată-sa. A furat banii tipografiei... De la fiece preot ce hirotonește, ia câte o mie de lei... Nu l-ar mai răbda Dumnezeu! E plin de boalele lumești. Are bube pe toată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de un comic bazat în exclusivitate pe aluzie, ca modalitate incitantă și provocatoare de a atrage lectorul în jocul refacerii sensurilor. Tonul grav-serios al prescripțiilor concordă cu statutul social impozant (de profesor universitar) al victimei, însă contrastează, în cel mai flagrant mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din textele polemice "necrolog [...] adresat cadavrului Constantin Mille"265, sugerând poziția definitivă în raport cu un adversar pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă, din partea pamfletarului, un dezinteres flagrant față de un adversar pe care-l consideră nesemnificativ. De aceea, se regăsește, în el, cinismul călăului pentru care execuția publică nu mai are nimic spectaculos. În "Asasinarea unui mort"266, Arghezi proiectează asupra victimei sale, un literat-dramaturg căruia nu-i
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care-l incriminează flagrant pe adversar: "O paranteză: comparația e superbă: domnule Iorga, ieși din cămăruță să te felicit"288. La fel, în 1930, după premiera piesei de teatru Cassandra a lui N. Iorga, Arghezi denunță, din nou (iată, de la prima intervenție de acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai ala-bala pe la voi pe-acolo?". Dacă nu e chinez, te întorci la cartea domnului Iorga [...] și imediat, la pagina 5, afli că: [...]" și discursul continuă în același registru comic-absurd, în care reconstrucția unei realități atipice, prin neverosimilul său, deconspiră flagrant erorile raționamentului advers. 4. În sfârșit, un alt mobil colateral al disputei și, totodată, pretext ofensiv, pentru Arghezi, ține de percepția personalității plurivalente a lui Iorga și va constitui una din principalele surse ale argumentației ad hominem; din această perspectivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dacă filosoful acesta a ieșit vreodată din casă. "Universal", frumos laconism. Căci filosoful nu ignora, evident, arbitrariul "gusturilor și culorilor". El știe bine că realitatea sociologică nu e aceasta; el susține aici un ideal, o morală a sentimentului, dincolo de haosul flagrant al lui "fiecare pentru sine". A judeca un obiect ca frumos înseamnă a presupune că el nu este astfel numai pentru mine, că în el ceva trebuie și poate să se adreseze oricui, că este comunicabil tuturor. Pariu demn de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nicio calitate a privirii nu este superioară alteia pentru că i-ar fi posterioară, și cu atât mai puțin exclusivă. Idolul nu este gradul zero al imaginii, ci superlativul ei. De unde nostalgiile noastre. Caracterul retrograd al progresului nu este mai puțin flagrant în viața formelor decât în cea a societăților. Îndelungata "decădere a analfabetismului" provoacă în compensație întoarcerea primitivității refulate, cum am văzut în ultima vreme în pictură prin colaj, frecare, zgîriere; automatism, dripping, body-art; graffitti, mâzgâleli, ejaculări. "Arta" greco-romană face trecerea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ele trebuie să fie suficient de "reale" pentru a oferi o bază pe care individul să-și construiască o identitate coerentă, trebuie să furnizeze motivații solide pentru acțiunea efectivă și trebuie să încerce să explice propriile lor contradicții și incoerențe flagrante. Pe scurt, ideologiile de succes trebuie să fie mai mult decât iluzii impuse și, date fiind inconsistențele pe care le conțin, trebuie să comunice subiecților o versiune de realitate care să fie suficient de recognoscibilă pentru a nu fi respinsă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cele corespunzătoare efectuării cheltuielilor publice, ambele categorii constituind Împreună un domeniu unitar de manifestare a finanțelor publice și a politicii fiscal-bugetare. Disocierea și tratarea lor separată „favorizează formularea de aprecieri și soluții nerealiste, uneori incompatibile Între ele sau În contradicție flagrantă cu cerințele de realizare a obiectivelor avute În vedere”73 și cu implicații negative În funcționarea Întregului sistem socio-economic În care se integrează firesc și subsistemul de impozite, denumit adesea sistem fiscal. 73 Filip Gh., Fiscalitatea și nivelul său relativ
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
extrem de diversificate la nivelul fiecărei entități, dar și prin aplicarea, Într-o primă etapă, a variantei impozitelor de repartiție stabilite, fără nici o fundamentare economică, iar mai apoi a impozitelor de tip real, stabilite după criterii empirice, ca și existența inechității flagrante izvorâte din acordarea de privilegii sau perceperea lor prin intermediul persoanelor 86 Însărcinate cu administrarea unei localități, respectiv prin contribuabili locali și, mai târziu, prin concesionari fiscali 79. Începând cu secolele al XVI-lea și al XVII-lea, În Europa de Vest se
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
serviciilor. În acest context, În aplicarea TVA toți consumatorii sunt taxați uniform, indiferent de câștigurile 194 Anghelache G., Belean P., Finanțele publice ale României, Ed. Economică, București, 2003, p. 162 249 realizate sau situația materială și socială a fiecăruia, contravenind flagrant principiilor de echitate fiscală. Din această perspectivă, există și opinia că impozitele indirecte de tipul TVA ar avea și un caracter benevol deoarece prin eventuala renunțare la consumul de bunuri și servicii impozitate există posibilitatea ca suportarea lor să fie
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
chiar formula Civis Romanus sum. Guvernul Russell a trimis o escadră care a blocat portul Pireu timp de patru luni. În fața acestei amenințări, guvernul elen a cedat. În schimb, Franța a protestat împotriva a ceea ce considera a fi un caz flagrant de încălcare a acordului comun de recunoaștere a independenței Greciei. 12. Expoziția Universală (Great Exhibition) din 1851 a avut loc în Hyde Park, într-o construcție uriașă din metal și sticlă, gen seră, care s-a numit fericit Crystal Palace
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
au călcat strîmb. †††††††††††††††††††††††††† Istoria omenirii este plină de exemple contrare, i.e. de lupte dinastice intestine, de comploturi, de uzurpări, de asasinate, ca și de războaie civile și externe. Din istoria insulelor britanice, cititorul își va reaminti cu siguranță unele cazuri flagrante: Harold II, William I, William II, Stephen de Blois, Ioan "Fără de Țară", Eduard II, Richard II, Henric IV, Henric VI, Richard III, Eduard V, Henric VII, Jane Grey, William III (în Anglia), Iacob I, Iacob III, Maria Stuart (în Scoția
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu s-a încheiat controversa în legătură cu forma de sistem electoral care răspunde pe deplin condițiilor de corectitudine și libertate. Dar criticii sistemului V. Pl. susțin faptul că în general nu reușește să treacă testul reprezentării corecte, ba chiar îl încalcă flagrant. De exemplu, la alegerile parlamentare britanice din 1997 Partidul Laburist a cîștigat 64 de procente din numărul locurilor din parlament cea mai ridicată cifră din istoria modernă a acestui parlament; totuși aceasta a rezultat în baza unui procent de doar
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și să fim cuprinși de milă în fața a ceea ce se întâmplă: asta am resimți ascultând istorisirea din Oedip. A produce acest efect prin mijloacele spectacolului nu ține de artă: este o chestiune de punere în scenă." (cap. 14) Această contradicție flagrantă a Poeticii, text care nu este un tratat în adevăratul înțeles al cuvântului, ci un curs, de nenumărate ori remaniat fără îndoială spre folosința Liceului, dovedește ezitarea lui Aristotel, care, când dă legi în calitate de teoretician asupra literaturii dramatice, când reacționează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens"109, cât și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou, în clovn gălăgios sau în marionetă neputincioasă, într-un infrapersonaj, în măsura în care el vine în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
156 (în loc de "corp delict"), "o semnez personal și grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]