2,756 matches
-
eventual contraatac și pentru a evacua pradă lui.". Báthory a ordonat armatei sale să se pregătească pentru lupta: 3.000 de sași, susținută de o a doua linie din Transilvania, valahii, flancul drept pe Râul Mureș, în timp ce ungurii erau pe flancul stâng - el și cavalerie grea lui au fost plasate în mijloc. Liderii otomani au fost în dezacord și au amânat pregătirile pentru această luptă; după "după trei ore de așteptare, Báthory, încrezător că Paul Kinizsi ar ajunge dintr-un moment
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
și schimbând direcția principală de atac. Până la urmă însă, în fața rezistenței ferme și a contraatacurilor locale germane sprijinite de Luftwaffe, atacul sovietic s-a împotmolit. Până la sfârștul zilei, ofensiva Armatei a 28-a sovietice încetase. În mod ironic, atacul de pe flancul sudic nu a a suferit tot atât de mult precum cel de pe flancul nordic. De fapt, pe flancul sudic se reușise o înaintare spectaculoasă în primele trei zile ale luptelor. Deși și pe flancul de sud se duseseră lupte grele, sovieticii puseseră
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
ferme și a contraatacurilor locale germane sprijinite de Luftwaffe, atacul sovietic s-a împotmolit. Până la sfârștul zilei, ofensiva Armatei a 28-a sovietice încetase. În mod ironic, atacul de pe flancul sudic nu a a suferit tot atât de mult precum cel de pe flancul nordic. De fapt, pe flancul sudic se reușise o înaintare spectaculoasă în primele trei zile ale luptelor. Deși și pe flancul de sud se duseseră lupte grele, sovieticii puseseră pe fugă câteva batalioane germane, unele dintre ele formate din non-germani
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
germane sprijinite de Luftwaffe, atacul sovietic s-a împotmolit. Până la sfârștul zilei, ofensiva Armatei a 28-a sovietice încetase. În mod ironic, atacul de pe flancul sudic nu a a suferit tot atât de mult precum cel de pe flancul nordic. De fapt, pe flancul sudic se reușise o înaintare spectaculoasă în primele trei zile ale luptelor. Deși și pe flancul de sud se duseseră lupte grele, sovieticii puseseră pe fugă câteva batalioane germane, unele dintre ele formate din non-germani, în special unguri. Succesul de pe
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
-a sovietice încetase. În mod ironic, atacul de pe flancul sudic nu a a suferit tot atât de mult precum cel de pe flancul nordic. De fapt, pe flancul sudic se reușise o înaintare spectaculoasă în primele trei zile ale luptelor. Deși și pe flancul de sud se duseseră lupte grele, sovieticii puseseră pe fugă câteva batalioane germane, unele dintre ele formate din non-germani, în special unguri. Succesul de pe frontul sudic a fost datorat faptului că o mare parte a rezervelor germane fuseseră transferate în
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
succese parțiale, ceva mai mari decât în primele zile ale ofensivei, deși aviația germană a reușit să provoace foarte mari probleme avansării rușilor. Pe de altă parte, germanii s-au mulțumit să lanseze contraatacuri pentru stăvilirea atacurilor sovietice pe ambele flancuri, cu scopul evident de a epuiza energia inamicilor. În același timp, germanii au continuat să aducă întăriri în zonă, venite din sudul frontului, inclusiv câteva escadrile de avioane de luptă sosite din Crimeea. Deciziile tactice greșit luate după forțarea cu
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
zonă, venite din sudul frontului, inclusiv câteva escadrile de avioane de luptă sosite din Crimeea. Deciziile tactice greșit luate după forțarea cu succes de către Divizia 150 pușcași sovietici a râului Barevenkoro, a dus la eșecul final al ofensivei șî pe flancul sudic. Pe 17 mai, inițiativa tactică a fost preluată de germani. Armata I Panzer, sub comanda lui Kleist a declanșat un contraatac dublu asupra capului de pod de pe Barvenkovo. Beneficiind de un sprijin aerian puternic, Kleist a străpuns pozițiile sovietice
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
se retragă din punga cucerită. Timonșenko și Hrușciov au pretins că amenințarea atacurilor germane este exagerată de Statul Major, Stalin refuzând din nou să aprobe retragerea. Pe 19 mai, generalul Paulus, conformându-se ordinelor lui Block, începuse ofensiva generală pe flancul nordic într-o încercare de încercuire a sovieticilor care se mai aflau în punga de la Izium. Numai în acel moment a fost de acord Stalin să se ordone lui Jukov să oprească ofensiva și să încerce să facă față atacului
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
o încercare de încercuire a sovieticilor care se mai aflau în punga de la Izium. Numai în acel moment a fost de acord Stalin să se ordone lui Jukov să oprească ofensiva și să încerce să facă față atacului german din flanc. Pentru sovietici însă era prea târziu. Germanii au atacat cu succes pozițiile defensive sovietice. Atacurile germane au continuat și pe 20 mai, scopul lor fiind închiderea pungii. În acea zi, forțe proaspete germane au fost aruncate în luptă, acestea reușind
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
aprecia corect forța militară a Wehrmachtului pe frontul de răsărit, după succesele sovietice din iarna 1941-1942 și din primăvara anului 1942. Gheorghi Jukov afirmă în memoriile sale că eșecul operațiunii era previzibil, de vreme ce ofensiva a fost organizată prostește, riscul expunerii flancului stâng al pungii de la Izium la contratacurile germane fiind evidente pentru oricine știa să citească o hartă. De asemenea, Jukov considera în memorii că principalul motiv pentru eșuarea operațiunilor sovietice la Harkov a fost șirul de greșeli făcute de Stalin
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
În ceea ce privește strict cea de-a doua bătălie de la Harkov, eșecul Armatei Roșii să se regrupeze în timpul preludiului bătăliei și priceperea germanilor să obțină informații asupra mișcărilor sovieticilor vor juca un rol impotant în desfășurarea luptelor. Slabele rezultate ale sovieticilor pe flancul de nord și lipsa unor informații de calitate care să fie oferite STAVKA și cartierelor generale de front, aveau să ducă la eșuarea întregii ofensive. În ciuda rezultatelor proaste, bătălia de la Harkov a marcat o modificare a tacticilor Armatei Roșii, care
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
de la Cairo a înțeles imediat că rebelii arabi înfrânseseră mai multe trupe turcești decât britanicii și, după cum observa Lawrence oarecum malițios, "a început să își amintească cum sprijinise el revolta arabă". De acum înainte oamenii lui Feisal aveau să fie flancul drept al armatelor aliate conduse de generalul Allenby, care atacau din nord, prin Palestina. De două ori, în cursul anului 1917, Lawrence a făcut incursiuni secrete periculoase în spatele liniilor inamice pentru a-i instiga pe arabii din Siria. În noiembrie
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
trăise un coșmar. Dar la trei săptămâni de la întoarcerea de la Deraa, Lawrence se refăcuse suficient pentru a intra alături de Allenby în Ierusalim, la 9 decembrie 1917. În 1918, Aliații au continuat să înainteze spre nord, cu Lawrence și arabii pe flancul drept. Când Allenby pregătește asaltul Damascului, în septembrie, el are sub comanda sa 250.000 de oameni. Deși turcii aveau o forță nominală egală, 50.000 de soldați ai lor erau blocați de 3.000 de arabi ai lui Lawrence
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
americane și britanice, el a reușit să stăvilească atacurile Aliaților printr-o serie de operațiuni defensive, cum a fost cea prin care i-a învins pe americani în Bătălia de la Pasul Kasserine. Pe ansamblu, forțele germane au fost depășite prin flanc, datorită superiorității numerice și în artilerie. După ce britanicii au slăbit apărarea germană de pe Linia Mareth, Aliații au reușit să preseze forțele Axei până când rezistența lor în Africa a fost înfrântă. Forțele Axei au capitulat pe 13 mai 1943, când Aliații
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
care spera să recucerească orașul Kiev. Doar Corpul al 48-lea a fost trimis în zonă, iar Hoth a fost eliberat de la comandă, fiind înlocuit cu Erhard Rauss. Noul comandant a primit ordinul să stăvilească atacul sovietic și să stabilizeze flancul nordic al Grupului de Armate Centru și să apere comunicațiile cu Grupul de Armate Nord. Ordinul dat Corpurilor de tancuri germane, întărite cu noii veniți, a fost unul îndrăzneț. Armata a 4-a Panzer a fost întărită cu artilerie și
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
și, deși sovieticii au trimis întăriri odihnite în luptă, diviziile germane de tancuri sosite din nordul arcului de la Kursk au reușit să stăvilească atacul Armatei Roșii. Sovieticii au reînnoit ofensiva, de această dată Armata a 11-a de Gardă având flancul drept protejat de Armatele a 50-a și a 186-a. Din Bolkov au sosit mai multe unități de tancuri în sprijinul germanilor atacați de Frontul Brinask. În sud, militarii sovietici ai Frontului Centru nu se opriseră din lupte din
Operațiunea Kutuzov () [Corola-website/Science/308091_a_309420]
-
în zona satului Oktiabr până la ora 04:10. Ariergarda condusă de generalul Stemmermann, care se afla în cealaltă parte a pungii, a luptat cu vigoare pentru a asigura succesul traversării a cât mai multor germani prin spărtură. Coloana germană de pe flancul stâng a ajuns în dreptul Cotei 239, ocupată de tancurile T-34 ale Armatei a 5-a de Gardă. În ciuda oricăror eforturi, cota a rămas în mâinile sovieticilor și s-a luat hotărârea de ocolire a dealului. Din acest motiv, direcția
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
9 septembrie, în cooperare cu unitățile germane menționate, a cucerit satul Pesteanka (pe liziera de sud a Stalingradului), Stara Duborova și înălțimea Trigurgana, iar între 10 și 17 septembrie a trecut în apărare pe aliniamentul atins, pentru a face siguranță flancului și spatelui trupelor germane care înaintau spre Stalingrad, după care a predat sectorul său de luptă Diviziei 271 infanterie germană, preluând frontul dintre Jagodi și Tundutovo. Începând cu dimineața zilei de 20 noiembrie 1942, după o puternică pregătire de artilerie
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
20 a primit șocul atacului în masă al tancurilor sovietice. Cu toată rezistența opusă de Regimentul 91 și Batalionul 20 pionieri, inamicul a rupt frontul pe direcțiile Tundutovo și Ivanovka, în lungul rambleului de cale ferată, pătrunzând în spatele și la flancul drept al diviziei. După o rezistență de circa o oră, militarii români de pe direcția de efort a trupelor sovietice au fost lichidați sau capturați, de la comandant până la ultimul soldat; s-au salvat doar 2-3 ofițeri și 30-40 de soldați. Concomitent
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
Grupul Wöhler. Grupul Chevallerie și-a recăpătat numele inițial (Corpul de Armate al 59-alea) după bătălie. Cea mai mare parte a trupelor frontului Kalinin (Maxim Purkaev) era angajat în luptele ofensivei Rjev-Sicevka de la sud de Velikie Luki. Numai unitățile flancului său drept au participat la luptele de la Velikie Luki.
Bătălia de la Velikie Luki () [Corola-website/Science/307647_a_308976]
-
în regiunea frontului de la Volhov, cu cartierul general la Grigorovo, în suburbiile Novgorodului. Spaniolii erau responsabili de o secțiune de 50 km a frontului pe malurile râului Volkov și ale lacului Ilmen. În august 1942, spaniolii au fost transferați de pe flancul nordic pe cel sud-estic al frontului Leningradului, la sud de Neva, lângăPușkin, Kolpino și Krasnîi Bor. Divizia Albastră a luptat la Leningrad, unde au suferit pierderi grele, atât datorită frigului cât și a acțiunilor inamicului. Franco a trimis întăriri, care
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
oraș istoric și un important centru industrial la sud de Moscova. Tula a devenit ținta atacurilor germane care urmăreau străpungerea defensivei sovietice între 24 octombrie și 5 decembrie 1941. Orașul puternic fortificat a rezistat cu succes atacurilor germanilor, asigurând apărarea flancului sudic al defensivei Moscovei și favorizând contraofensiva care avea să îndepărteze pericolul din preajma capitalei sovitice. Tula a primit titlul de Oraș Erou în 1976. În 1941, germanii au suferit în fața Moscovei prima lor înfrângere decisivă a campaniei din URSS. Înaintarea
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
fiind flancate de poziții de tragere plasate de obicei pe clădirile mai înalte. În iulie 1943, linia sovietică a frontului de pe frontul de răsărit avea o formă concavă cu o pungă centrată în jurul Oriolului, creând pentru trupele germane riscul expunerii flancului atacurilor din nord. Ca rezultat, un număr important de divizii ale Grupului de Armate Centru au fost menținute în această parte a frontului datorită temerilor legitime cu privire la o ofensivă sovietică majoră în acest sector. La sfârșitul lunii iulie 1943, Statul
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
la un atac sovietic pe acea direcție. De aceea, linia de demarcație dintre Frontul I Bielorus și Frontul de Vest sovietic a fost mutată mai la sud, iar două noi armate au executat o manevră de învăluire pe un singur flanc spre Dubovka, înconjurând Brianskul, manevră care i-a silit pe germani să se retragă rapid din regiune. Până pe 6 septembrie, ritmul ofensivei scăzuse până la oprire pe întreg frontul, sovieticii înaintând cel mult 2 km pe zi. Pe flancul drept, se
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
un singur flanc spre Dubovka, înconjurând Brianskul, manevră care i-a silit pe germani să se retragă rapid din regiune. Până pe 6 septembrie, ritmul ofensivei scăzuse până la oprire pe întreg frontul, sovieticii înaintând cel mult 2 km pe zi. Pe flancul drept, se dădeau lupte grele în pădurile de lângă Iarțevo. În centru, sovieticii ajunseră în fața liniei defensive germane de pe Nipru. Pe flancul stâng, diviziile de infanterie sovietice luptau din greu în pădurile de la sud-vest de Elnia. În plus, diviziile sovietice erau
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]