1,619 matches
-
atât de discretă, aproape neînțeleasă. Te întrebai: Leana asta, de unde o fi venit, din ce mediu? Nimeni nu știa unde locuiește, și nici dacă are sau nu familie: nu știa de ce dispărea așa, pe neașteptate, și nu mai da pe la " Floarea-soarelui" cu săptămânile și nici de ce se întorcea. Enache, patronul, știa și el tot atât de puțin ca și noi. Sau, poate, pretindea numai că nu știe. De câte ori îl întrebau unii și alții, repeta aceeași poveste: că s-a pomenit într-o bună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercat să-i facă curte, câți fanți de mahala, și ofițeri, și negustori cu stare n-au încercat, în tot felul, s-o ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit, Leana plecase mai devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebare obraznică. - Și nu l-ați văzut niciodată? îl întrerupse Cladova, devenit parcă dintr-o dată curios. Vreau să spun, nu venea și el acolo, tânărul de care era îndrăgostită Leana, nu venea s-o asculte?... Sau poate era acolo, la "Floarea-soarelui", și n-ați știut să-l identificați... - Nu era, reluă după o pauză Hrisanti, zâmbind. Nu era nici la "Floarea-soarelui", și nici într-altă parte. Așa cel puțin mărturisea Leana, și cât ar părea de curios, o credeam. "Pentru păcatele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
venea și el acolo, tânărul de care era îndrăgostită Leana, nu venea s-o asculte?... Sau poate era acolo, la "Floarea-soarelui", și n-ați știut să-l identificați... - Nu era, reluă după o pauză Hrisanti, zâmbind. Nu era nici la "Floarea-soarelui", și nici într-altă parte. Așa cel puțin mărturisea Leana, și cât ar părea de curios, o credeam. "Pentru păcatele mele, spunea, nu-l cunosc încă, deși știu cine este și-l iubesc. Îl iubesc de mult, și nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e mut, parcă ar fi ferecat. Despre Leana, despre identitatea ei, sau condițiile contractului, și toate celelalte, nu scoate o vorbă. - Poate că nici aici nu ia nici un ban. - S-ar putea și asta. Căci și aici face ca la " Floarea-soarelui": din când în când dispare, și dacă grădina e plină pîna la ultimul loc, Iancu se dă de ceasul morții. Umblă din masă în masă, se scuză față de clienți și improvizează și el cum poate. Acum două săptămâni, când am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu privirile pierdute în gol. - Nu știu. Poate nu știe nimeni. Ea o ține una și bună: ca e îndrăgostită de același bărbat pe care-l iubea de la începutul începutului și de care ne vorbea acum vreo zece ani, la " Floarea-soarelui". Dar, pretinde, încă nu L-a întîlnit, deși acum tot a mai aflat ceva, pe care nu-l știa la "Floarea-soarelui". Când am întîlnit-o, în iunie, și s-a așezat la masa noastră, și m-a recunoscut - sau, poate, s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
același bărbat pe care-l iubea de la începutul începutului și de care ne vorbea acum vreo zece ani, la " Floarea-soarelui". Dar, pretinde, încă nu L-a întîlnit, deși acum tot a mai aflat ceva, pe care nu-l știa la "Floarea-soarelui". Când am întîlnit-o, în iunie, și s-a așezat la masa noastră, și m-a recunoscut - sau, poate, s-a prefăcut numai că mă recunoaște, pentru că îi vorbisem de "Floarea-soarelui" - când am întrebat-o, mi-a spus că e poet
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mai aflat ceva, pe care nu-l știa la "Floarea-soarelui". Când am întîlnit-o, în iunie, și s-a așezat la masa noastră, și m-a recunoscut - sau, poate, s-a prefăcut numai că mă recunoaște, pentru că îi vorbisem de "Floarea-soarelui" - când am întrebat-o, mi-a spus că e poet și-l cheamă Adrian. - Adrian și mai cum? - Nu știa. Sau poate n-a vrut să-mi spună. Mi-a spus doar că e îndrăgostită tot de el, de Adrian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele, să nu fi izbutit să aflu nimic de cincisprezece, șaisprezece ani de când o cunosc, să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea în prima noapte, când s-a oprit la masa noastră, la "Floarea-soarelui" - eram cu Calomfir și cu un alt tânăr, pe care nu l-ai cunoscut, căci a dispărut și el de vreo câțiva ani - și atunci, în acea noapte, când am întîlnit-o eu, mi-a spus, mi-a spus mie, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o odaie a ei, în care să se răsfrângă ceva din personalitatea și biografia ei, în care să existe, bunăoară, anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce țară, din ce veac? Căci în nici un caz nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi aflat ceva precis despre familia ei, despre copilăria ei. De ce-i plăcea să cânte, atunci, la " Floarea-soarelui", numai cântece care păreau a fi de pe vremea duducăi Ralu și a lui Anton Pann? Cum le descoperise? Cine o învățase? Acum în urmă, ai văzut, numai arareori mai cântă asemenea romanțe vetuste. Și cu toate acestea, repertoriul ei nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi rămas aceeași... - Cred că te înșeli. În ultimii ani s-a schimbat destul de mult. Nu pot spune că a îmbătrînit, dar nu mai e Leana de prin 1930 sau 1935. Nu vă mai vorbesc de cum era prin 1920-21, la " Floarea-soarelui", când se oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o nici unul din voi. Dar amintiți-vă cum era în 1930, când s-a auzit prima oară de numele ei, după ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia care ne fermecase pe toți, cu zece ani mai înainte, la "Floarea-soarelui". Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Leana, completamente detașat. În fond, nu fac o indiscreție, pentru că toate acestea s-au cam aflat. Socotind că traumatismul "așteptării" se leagă de originea "complexului Adrian", doctorul se hotărâse să caute pe toți cei care o cunoscuseră pe Leana la "Floarea-soarelui". El, evident, nu avea timp pentru asta. Îmi închipui că a însărcinat pe vreun intim, și acesta, foarte probabil, s-a adresat vreunei agenții specializate în asemenea cercetări. În orice caz, știu de la Calomfir, pe care l-am întîlnit scurtă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Soare, care cunoștea povestea Leanei de la începutul începutului. Omul era destul de bătrân, dar avea o memorie extraordinară și-i plăcea să povestească. Fusese pe vremuri institutor sau cam așa ceva, și se spunea că, după ce-o ascultase pe Leana la "Floarea-soarelui", venea acolo în fiecare seară, și, fiind om în vârstă, Leana se împrietenise cu el și-i povestise multe. Dar când detectivul L-a rugat să-i spună ce-și mai aduce aminte de Leana, omul s-a codit. Își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana la "Floarea-soarelui", acum aproape douăzeci de ani. -Toată lumea le știe, continuă Bărăgan zâmbind. Și mulți pretind că au auzit-o și ei, cu urechile lor. - În orice caz, reluă Hrisanti, de data aceasta Leana nu s-a mai lăsat înduplecată. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
limba. O înțeleg chiar foarte bine. Parcă aș cunoaște-o de totdeauna... Femeia continua să-l privească, zâmbind. - Este limba ta, Adrian. - Și e curios că-mi cunoști și numele... - Cine nu-l cunoaște? îl întrerupse ea cu emoție. De la "Floarea-soarelui" la "Platani", de la "Scînciob" la "Albatros" și "Dor mărunt", în grădini și sub atâția arbori, în parcuri, pe străzi, după miezul nopții, cine nu-l cunoaște, numele tău, Adrian? Adrian continua să-și țină mâna dreaptă sub haină, apăsînd-o pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din foaie de cort, nisipie. Picta cu un prosop în talie, picta în pantaloni scurți, tăiați din ginși vechi și-n T-shirt. Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul pe iarbă, pictîndu-mă cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate - orbul. — Uite-așa. Azi e ziua mea. — Cum mai ții minte când te-ai născut ? — Să moară mă-sa dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bună și fără noroc... Uite unde era norocu’ ! auzi Ologu în urmă, dogit, dar nu se mai întoarse, clătină din cap și o luă după ceilalți, țopăind ca un cintezoi, deși îngreunat odată cu berea. Începea să se însereze, lanurile de floarea-soarelui se aplecau tot mai mult, fețele se închideau și unele își întorceau fața spre lună. Era ora cea mai potrivită, lumea ieșea de la serviciu, cei ce lucrau și sâmbăta, ceilalți se învârteau după cumpărături. Fane, după zgomotul monedelor în tingire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
timp mi se aranjează părul. Mă amuză cu povestioare și glume. Stă în spatele meu, în vreme ce eu stau cu fața la oglindă. Cel care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta posibil? Patroana pocnește din degete. Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alcooli grași liberi. Lanolina formează întotdeauna emulsii de tip A/U. Într-o capsulă de porțelan se topește lanolina, se adaugă uleiul de măsline și apoi apa de calciu în porțiuni mici, sub continuă agitare. * Prepararea emulsiei cu ulei de floarea-soarelui (Oleum helianthi) (U/A) 10 g ulei de floarea soarelui; 85 g apă distilată; 5 g gumă arabică. Mod de lucru O cantitate de 5 g gumă arabică se pulverizează la mojar. Se adaugă în porțiuni mici 10 g ulei
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
creativitatea ca pe o luptă problematică. Paleta de pe verticala centrală îl unește pe creator cu propria operă ca o bază greoaie, cele două mase principale îndepărtându-se una de cealaltă, asemenea unor brațe ridicate în V. Este ca și cum buchetul de floarea-soarelui s-ar feri în lături de atingerea însuflețitoare, însăși mâna pictorului fiind detașată parcă de posesorul ei, izgonită undeva dincolo de verticala centrală, pe aripa stângă a tabloului. Pictorul însuși este îndepărtat cât de mult posibil, reticent parcă față de propria misiune
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]