2,299 matches
-
trandafiri. În fine pe Ilarie Chendi la nr. 49 lângă Munca Orbilor, fabrica de perii și bidinele. Casă la comun cu dușumea și WC În curte. Mulți oțetari și un dud. Totul aproape de grădiniță, aproape de școală. Grădinița este pe strada Fluierului. Aici ai participat la un concurs de triciclete. Și te-ai clasat pe ultimul loc. Școala este pe strada Avrig. Pe strada Avrig este o alimentară de unde se poate cumpăra marmeladă și un depozit de paie de unde se pot cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la țanc, ungur viclean ce ești. Pentru cei ca noi, care au venit după, a fost o altă poveste. Soarele revărsa lumină de pe un cer alb și trimitea scânteieri în apa unsuroasă a râului. Pescărușii țipau ca niște bătrâne nebune, fluierul vaporului despica aerul sărat și oamenii strigau unul la altul într-un Babel al limbilor. Chiar dacă nu puteai înțelege cuvintele, puteai interpreta entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prima oară când trăia. Sau să stea la o crâșmă dintr-un sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea Într-o stare de fericire pură. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și, Într-un anumit sens, toate zilele sunt Zile Cumplite. Fima sesiză un fluierat ușor, slab, aproape ca al unui motan care toarce, urcând din pieptul tatălui său la fiecare respirație. De parcă bătrânul ar fi pus acolo În glumă un fluier de jucărie. —Bea-ți ceaiul, Baruch. Se răcește. Bâtrânul răspunse: —Ți-am cerut eu ceai, Efraim? Ți-am cerut să vorbești. Te-am rugat să-mi povestești despre copilul ăla nenorocit, despre care vă Încăpățânați să susțineți de față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din Robert? A intrat el în colivia de aur pe care o merita? Sau în care continent s-a prăbușit pasărea asta măiastră din înălțimi albastre? Va fi găsit el oare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de zgomote - fâsâitul aburului, clopote, fluiere, strigăte, blesteme și chiar, la distanță, o orchestră - și Fenimore nu păru să Îl audă. Nu avea cornetul acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi place să văd câte ceva din Italia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un vis... Deja regreta faptul că adusese vorba despre acest subiect. — Așa vom putea scrie piesa Împreună. — Da, Într-adevăr... dar mai Întâi, știi tu... mai Întâi trebuie să obțin succesul, de unul singur. Un impiegat suflă cu putere În fluierul asurzitor. Pe toată lungimea trenului, ușile Începură să se trântească. — Montez, madame, s’il vous plaât! o invită omul pe Fenimore. — La revedere, Henry, spuse ea Întinzându-i mâna. Ne revedem la Veneția. — Da, bine. Îi luă mâna și, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de tranșee până la prima și ne-am adunat acolo, cu baionetele la arme. Eu eram În plutonul al patrulea din Compania C. Primele trei plutoane au ieșit și noi ne-am pregătit să le urmăm. Locotenentul Haigh și-a ridicat fluierul la buze și mi-am zis: Burgess, acu-i acu’. Și atunci a venit căpitanul Courthope și l-am auzit spunându-i locotenentului Haigh: „Nu scoate plutonul din tranșee. N-are rost. E o nenorocire.“ A fost decizia lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă virtuozitate ar fi transformat el Afară, la fântână într-un blues. Munca pe șantier nu mă ajuta prea mult. Și am reușit să-i dau administratorului Academiei de Artă o colecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier forjat cu brizbrizuri, de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de două degete. Alte înjurături. Apoi din nou rugăminți, implorări, poate chiar lacrimi. Acum vreau să văd ceea ce filmul, derulat și lăsat din nou să meargă, refuză însă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doar înainte de a pătrunde în locuințe străine, ci, la fel de temeinic, și atunci când le părăsea. Sosirile și plecările lui erau încetinite după niște reguli aparte: când venea sau când pleca, de fiecare dată el bătea la ușă. În mânuirea flautelor și fluierelor, însă, era la fel de necruțător ca și cu propriul cap. În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin înainte mai avusese o perioadă de luciditate, în care am înregistrat împreună un disc în onoarea lui Willy Brandt - pe atunci, primar general al Berlinului de Vest: el cu diferite flaute și fluiere, de la sopran până la alto, eu cu o duzină de poezii din cea de-a treia carte a mea, Gleisdreieck, în care apărea crezul meu, „asceză“. Din păcate, banda pe care, spre sfârșitul anilor ‘50 el a înregistrat, cu o glazură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În La Plata. Un bigot venise să-l ia și l-am văzut ducându-se Încliftat ca vicleimu la congresu biblicilor dân salonu dă cinema Dardo Rocha. Din ușă mi-a strigat să-l aștept lunea ailantă cu cafetiera cu fluier pregătită la țanc. A mai zis că voiaju o să ție trei zile și că să am grijă dă căprioara Flora ca d-un lingou Înțolit. Ștea iel bine că parola lui iera așa, d-un pamplezir, pencă, chiar de mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
frumos. Celelalte aveau nume urîte. Nu m-am dus la reuniunile lor și nici nu m-au invitat. Pe deasupra, cuvîntul cenaclu mi-a evocat dintotdeauna imagini rurale, cu combine. Și cu doamne Înalte Îmbrăcate În costum național care cîntă la fluier În timp ce domnii dansează grațios la lumina focului de tabără. Pare-un fenomen rezervat elitei sătești În serile de iarnă, cînd cei prezenți se simt bine Împreună spunînd povești cu prefețe, iazuri, balerine Înecate și ghicitori. Se numește șezătoare iar participanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin care țîșnește mai puțin, dar e nou. SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se ascunde, e o adevărată aventură să-l găsești, Îl căutăm cu toții, mi-am cumpărat un fluier. Robinetul ruginit pentru apă caldă a fost sudat, a venit rîndul oglinzii. Am dat-o jos cu mare grijă și s-a spart În drum spre hol. Pe urmă faianța. Cică nu era pusă bine. Au scos-o ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de suprafață, doar pînă trece durerea de burtă luată drept otrăvire; și-ar mai fi și grotescul tipic Daneliuc, Îmblînzit acum, grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În pantă, Lisabona Își dezvăluie aerul semeț colonial, părăginit, static și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
major Însă demnitatea, inseparabilă de onoare, duce, de cele mai multe ori, la crimă. Sau sinucidere. Paradoxul e la el acasă aici, În coliba din ermeticul muzeu al țăranului român. O fi aberant să stai ciucit În Întunericul aceleiași colibe cîntînd la fluier despre supraviețuire, numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește ca proiectil, neavînd cu ce să devină fanatic sau măcar belicos, decît unul ce pune mîna pe obuz de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pastile în comoda de acolo. Sute de pastile. Îi dădu să înghită două pastile de Coproxamol cu un pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aș fi zis că fiecare din aceste două meserii te solicită total. Ai atelierul tău? — Nu. Îl împart cu o altă femeie. Nu pare prea plăcut. — Mă descurc. Luă un sul de bandaj curat și începu să-l înfășoare în jurul fluierului piciorului slăbănog și fragil. Când a fost schimbat ultima oară acest bandaj? — Doctorul vine cam de două ori pe săptămână. — Trebuie schimbat zilnic. De când sunteți în cărucior? — De vreun an. A început cu o osteoartrită, apoi au apărut ulcerațiile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cuvântul care-mi scapă... Era vital să găsesc propoziția finală înainte de a ajunge în Sheffield. ...exact acea eleganță... exact acea savoare... acel esprit... Stratagema se dovedi în mod surprinzător eficientă. M-a absorbit atât de mult încât n-am auzit fluierul conductorului; abia de-am observat că trenul s-a pus în mișcare; am fost doar vag conștient că ușa vagonului meu s-a deschis pentru a lăsa să intre o persoană agitată, cu răsuflarea întretăiată, care s-a prăbușit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna că trebuia să aloc o oră pentru transport și o jumătate de oră pentru a-mi pune la punct propria Înfățișare. Dușul a fost oribil. Scotea un șuier strident ca fluierele acelea folosite la dresarea câinilor, iar apa a rămas abia călâie, asta exact până În momentul În care am ieșit din cadă În camera friguroasă de baie, moment În care a devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea asta Încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar Helen Își imaginase atunci tone de mușchi, un maxilar pătrat și o gură umbrită de puful mustății. Acum se gîndi la odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată de căldură. O studie, o apăsă și o văzu cum cedează; se gîndi apoi la sîngele care pulsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brațele; se gîndi că poate ar fi bine să taie În interiorul brațului, unde carnea era mai moale și se presupunea că o să cedeze mai ușor. Se gîndi apoi la stomac, din aceleași motive. Nu dădu atenție Închieturii mîinii, gleznelor sau fluierelor picioarelor, și nici unei alte părți de acest gen. În cele din urmă se opri la interiorul pulpei. Ridică un picior pe marginea rece și curbă a căzii, dar i se păru că poziția era prea Încordată; mări deschizătura piciorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nemișcată În timp ce Reggie bîjbîia cu cheile În Încuietorile cu care nu era obișnuit, apoi rămase așa Încă, atunci cînd el se duse de la o fereastră la alta, izbind mici piese de mobilier care-i erau În drum, lovindu-se la fluierele picioarelor, făcînd vasele de porțelan să zăngăne. — Pentru Dumnezeu, spuse ea slăbită, cînd ceva căzu, iar el se aplecă să-l ridice Înjurînd. Lasă În pace camera asta. Să ajungem În primul rînd la baie. — Aș merge, zise el pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]