5,226 matches
-
ale unei scurte perioade, plină de trăiri intense și nebunești. Trenul s-a pus în mișcare, iar eu mergeam pe lângă el, continuând s-o privesc pe Miruna în ochi, până când nu s-au mai zărit, nici lacrimile noastre, nici mâinile fluturând de rămas bun... Ducea cu el toată amărăciunea și tristețea mea, căci pierdeam din nou un diamant prețios, care strălucise în viața mea un scurt timp și-mi dăruise un dram de fericire... Referință Bibliografică: Valea Mare - Valea Iubirii / Stan
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
celor trei blazoane: Al Iubirii, Al Speranței, Și-al Credinței viitoare... Și-am rămas în turnul gotic Domn pe-ntinsele imperii Ale negrului haotic. Și-au trecut de-aseară clipe, Și-au trecut de-aseară ore, Și-ale zorilor aripe Fluturatu-mi-au grăbite, Ca și clipele trăite Pe-albul treptelor sonore. Și m-am coborât pe scară... Dar pe cea din urmă treaptă Cheia ce mi-ai dat aseară Am găsit-o prefăcută Într-o cupă albă, plină Cu vin
SA NE AMINTIM DE MINULESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348069_a_349398]
-
propriei mele dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine, sărmanul. Ți dacă astfel e dat, ce alta pot face sub soare, A face mai bun decât marelui flutur și alb, Cutie de rezonanta, eu sunt.” Dacă actul de creație ar fi o expresie a lumii mele - așa cum cei mai mulți artiști încearcă să-și creeze o lume și ei sunt împărații acelei lumi - profunzimea lucrărilor mele, ca ființă umană, ar
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
ultima dată-n brațe, coborî și rămase singur pe peron. Trenul se puse ușor în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră la Târgu-Neamț. Pe maică
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
o citească, apoi să i-o dăruiască, dar n-o mai găsea, își aminti primul vers: Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi... Nu, Veronica plânsese la despărțire, o văzuse pe fereastra vagonului cum își ștergea lacrimile și-și flutura batista în semn de adio... Doar luna, deasupra lor, acum în vis, tăcută și mare, le străjuia calea și greierii cântau prin iarbă și satul jos, adormit ca o ființă obosită... Vru să-i spună că el dorea să plece
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
vagi, era un fel de Frumoasa fără corp, care-l ademenea... Amândouă năluci blestemate... Vis de nebun, ce-l tortureză și-l chinuie! Apoi femeia fuge spre orizont pe dealuri ca o naiadă dănțuind sălbatic, tot mireasă; faldurile rochiei îi flutură-n vânt și ea fuge ca nebuna și-i face cu mâna... De el se apropie un bătrân, un fel de satir cu rânjet de fiară, părea să fie chipul lui Moș Țupa care striga de pe Dealul Florilor: „Las-o
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
odihnește săraca la Père-Lachaise, mi-am permis să-i iau loc nu departe de mormântul lui Enescu... Se întorsese spre casă fără a ocoli. Cu toate că tanti Pupa își hrănea câinii. Dar câinii nu-i făcuseră nimic. Iar tanti Pupa își fluturase zâmbind degetele spre dânsul. Și Ică își repara TV-ul cisternă. Să trăiești, răspunsese salutului său, ridicând deasupra capului o cheie franceză. Asta a fost, șoptise, simțind cum ierburile crescute printre pietrele pavajului îi mângâiau delicat picioarele printre baretele sandalelor
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
mai avea de acum oamenii curaj ca să voteze? Poate că aceasta se și dorește, poate că scopul terorii este ca la viitoarele scrutinuri să meargă la urne numai cei ce revigorează o cale diabolică pentru români!? S-au răscolit localitățile fluturându-se fals procedura justițiară, s-au adunat liste, s-au mutat buletinele de vot dintr-un birou într-altul, de la o instituție la alta, în afara oricărui control și a asumării unei răspunderi, violându-se secretul votului... totul pare pregătirea arsenalului
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de Ion Petrescu Drapelul care nu flutură, încă, în Transilvania - pământ românesc Flamura Alianței Nord-Atlantice, sub stindardul căreia
DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347664_a_348993]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de Ion Petrescu Drapelul care nu flutură, încă, în Transilvania - pământ românesc Flamura Alianței Nord-Atlantice, sub stindardul căreia au acționat mii de militari români, în trei teatre de operațiuni de luptă dificile - ex-iugoslav, afgan și irakian - nu flutură, încă, la sediul instituției prefectului din județul Mureș, deși
DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347664_a_348993]
-
Articolele Autorului Articol de Ion Petrescu Drapelul care nu flutură, încă, în Transilvania - pământ românesc Flamura Alianței Nord-Atlantice, sub stindardul căreia au acționat mii de militari români, în trei teatre de operațiuni de luptă dificile - ex-iugoslav, afgan și irakian - nu flutură, încă, la sediul instituției prefectului din județul Mureș, deși NATO este garantul inviolabilitățiii frontierelor României de azi, cea momentan vitregită de Bucovina de Nord, Basarabia de Sud și arealul celui de-Al Doilea Stat Românesc/ Republica Moldova. Cotidianul „Cuvântul liber”, Uniunea
DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347664_a_348993]
-
aliați, pentru modestia, profesionalismul și eficiența militarilor din Forța Expediționară Românească, ce acționează nu doar sub Tricolorul național. La mulți ani, cu punțile meritate - de lumină! ION PETRESCU (Blog „Adevărul”, 30 decembrie 2013, 19.46) Referință Bibliografică: Drapelul care nu flutură, încă, în Transilvania- pământ românesc / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347664_a_348993]
-
și, cu lacrimi în ochi, porni pe drumul care ducea la gară. Copiii au ieșit din clasele lor și-au urcat dus un dâmb din preajma școlii să-l mai poată zări pe dragul lor profesor. Erau tare mâhniți. Nimeni nu flutura din mână, nimeni nu flutura batiste. Toți se uitau încremeniți în vale, de pe dâmbul acela de lângă școală. Profesorul s-a întors să mai vadă odată școala și copiii rămași în urmă. A fost cuprins de un sentiment de mare tristețe
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
porni pe drumul care ducea la gară. Copiii au ieșit din clasele lor și-au urcat dus un dâmb din preajma școlii să-l mai poată zări pe dragul lor profesor. Erau tare mâhniți. Nimeni nu flutura din mână, nimeni nu flutura batiste. Toți se uitau încremeniți în vale, de pe dâmbul acela de lângă școală. Profesorul s-a întors să mai vadă odată școala și copiii rămași în urmă. A fost cuprins de un sentiment de mare tristețe. De ce trebuia oare să plece
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum să fie zăpada Câmpurile uscate de geruri și vânturi să prindă adierea de-abia perceptibilă a unei brize răcoroase de la miazănoapte, iar ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe, în toate zările, iar nori mari și tulburi să se îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
nostru. Dacă refuzăm să traverzăm această pâclă, ne vom lega singuri de flacăra înghețată a solului uscat și rece. Păpădie: Mie mi-e teamă de furtună, de vânturi, de nori. Eu sunt mulțumit în lumea mea. Sfinx: Ești ca un flutur ce se pierde în paradisul unei flori, se lasă îmbătat de parfum și-n clipa următoare închide ochii. (Un fulger pare să despartă văzduhul. La scurt timp un tunet strigă mânios din înălțimi.) Păpădie: Mi-e teamă. (Aleargă spre deschizătura
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
o sută pă zi, frumosule... Covrigul înghițit ceva mai devreme făcu o încercare de a reveni la lumină, paralizat însă de lipsa de voință a psihiatrului care, anesteziat de surpriză, o lăsă pe doamnă să intre în cabinet și să fluture cu mătura pe dușumele și pe pereți. Eracle se așeză pe scaunul de piele de la birou și, fără să vrea, urmări cu privirile foiala vrednicei doamne. Remarcă linia fermă a coapselor, gambele ciocolatii care se iveau, cumva provocator, între halatul
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea ochii negri, strălucitori, plete lungi, liliachii, și rochia albă, cu trenă lungă, fluturând în urma ei. Diafana vrăjitoare râdea și sufla într-o sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante, pentru că în scurt timp copacii se îmbrăcară în straie
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
dinte cu dinte ca să-i oprești revărsarea blestemată. Baba APUCATA era o mare figură. Mergea târând după ea flendurile a vreo nouă fuste puse una peste alta, de arăta ca o corabie bătută de alizee. În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând șiroaie de lacrimi. Apoi, o lua
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
sigură că ați citit piesa de tetru Năpasta, dramă în două acte de I.L. Caragiale, și aș dori să-mi spună... cine știe un caz asemănător că s-a întâmplat la voi în comună sau în satele vecine. Câțiva elevi fluturau mâinile pe sus. - Fiindcă au vorbit doi elevi și... ca să fie egalitate, să o acultăm pe domnișoara... pe care o rog să poftească la tablă. - Silvia Dascău, își spune numele eleva căreia doamna inspector i-a făcut semn cu mâna
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > FILA UNEI ZILE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fila unei zile Azi, sufletul fluturi prinde, Soarele somnambul în amiază Fire de iarbă aprinde Și vântul face din frunze fofează. E atâta lumină în crucea zilei Și mă simt de plictiseală răstignit Dar totuși pe marginea filei Mai prind un flutur de vers rătăcit. Al.
FILA UNEI ZILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361932_a_363261]
-
unei zile Azi, sufletul fluturi prinde, Soarele somnambul în amiază Fire de iarbă aprinde Și vântul face din frunze fofează. E atâta lumină în crucea zilei Și mă simt de plictiseală răstignit Dar totuși pe marginea filei Mai prind un flutur de vers rătăcit. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Fila unei zile / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FILA UNEI ZILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361932_a_363261]
-
ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine sunt. întreabă-mă cine ești. te ascund undeva, între minciună și adevăr. vorbele goale flutură stindardul promisiunilor, deasupra prăpastiei de trăiri. taci. nu mai am răbdare să înghit nici o virgulă. punctele îmi plac la nebunie. uneori se adună. atelierul contururilor imprecise câștigă mereu premiul falsității. taci. modelează o inimă măruntă. adaug cuvintele adaug cuvintele, unul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
fii atent la tot ce se discută, ca să vezi că te ajut. O să înțelegi că eu am aranjat treaba cu judecătorul. Să știi că piranda are și un martor... - F...i morții mă-si, cu martorii ei! a izbucnit omulețul, fluturându-și mâinile dezordonat prin aer. Ce să spună ăia acolo? Contra mea, ceva? Ptiu! Le rup oasele, să-mi bag ... în mama lor... - Băi, oprește-te băi, omule! Gata, am zis că trebuie să plecăm, plecăm! a intervenit hotărât avocatul
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
Acasa > Strofe > Creatie > AȘCHII DE CLIPĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului Năvălesc peste carnea mea Țintitele așchii de clipă, Mă clatin sângerând peste nea - Biet fluture ciunt de-o aripă... Mi-e vitregă-n iarnă clepsidra, Se scurge mai iute nisipul, Începe s-apese amarnic obida, Așchii de clipă îmi sfârtecă chipul. O, Cronos, învață și tu a iubi, Oprește o clipă pendulul, Dă-mi timp
AŞCHII DE CLIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362085_a_363414]