1,681 matches
-
străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau la distanțe egale, ca tijele dintr-un lan unduitor de grâu. Escadroanele de furnici-lăncieri, încălecate pe pureci-săritori, se revărsară în valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Totul se potrivea: liniștea, pădurea pustie, faptul că-mi petreceam vacanța la o mătușă, zbuciumul religios și beția din ajun. Frica, poate și frica. Stăteam pe gânduri, Începeam să mă dezmeticesc mai bine, răcorit de briza pădurii. Ascultam cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor, mă gândeam la Leac. Leac e prietenul care mă aștepta În celălalt capăt al orașului, ocolisem până aici așteptând un semn de la el. Verificam din când În când semnalul telefonului, asta nu mai era ca-n filmele rusești. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dezbaterile din C.a. El ne-a obligat ca, În campaniile politice care au urmat, să fim mai degrabă insinuanți decât direcți, ne-a obligat să Întârziem radicalizarea. * Acum, stând Întins pe banca din pădure, cu mintea destul de liniștită de foșnetul arborilor, privind În urmă la rece, pot spune că ceea ce am numit convertire politică n-a fost, la Început, decât adoptarea a unui vocabular politic În producțiile C.a. Știam că, În ceea ce se scria pe atunci, lipseau cuvintele politicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez de vară, tolănit pe iarba din grădina ei, turtit de atâta tăcere și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni scurți, cămășuță cu cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
à quatre épingles.40 Te ocupi numai de dumnealor. Se întoarce către Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește pentru o scurtă pauză. Liniștea relaxată face loc foșnetului fin al unor rochii sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine împingând o măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face mai mult pentru tine. Dumnezeu să te apere. Își iau la revedere, apoi medicul pleacă grăbit. Un lung șir de ambulanțe tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de porțelan scăpat pe jos. Câteva infirmiere apar în hol, zorind să iasă pe ușă. Afară, Marius o vede pe sora Maria cum ajută grijulie un soldat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și pașnic. Nici o mișcare. Pustiu. Cu toate acestea, atunci când pornesc o fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gândesc cu plăcere la apropiata masă a prânzului când în locul eternei supe de mazăre vor savura o suculentă friptură făcută dintr-o găină furată de la popota ofițerilor. Bucătarul lor, cartofor în stil mare, acceptase acum două nopți invitația, susținută de foșnetul irezistibil al unor "verzișori" cu portretul lui Benjamin Franklin pe ele132, la un poker. Cum știau că trișează cu nerușinare, îi pregătiseră din timp o mică surpriză. Pachetul de cărți desfăcut în fața lui fusese măsluit imperceptibil și dimineață responsabilul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
preț foarte rezonabil, apucă săpunul englezesc, fabricat în Slovenia, buretele chinezesc, achiziționat la un preț incredibil de mic și făcu un duș regenerator, ștergându-se între umeri cu o perie dublă chinezească - la un preț foarte rezonabil. îmbrăcă, mulțumit de foșnet, cămașa chinezească, luată la un preț foarte rezonabil, pantalonii, cu firmă franțuzească stâlcită în Orientul apropriat, încălță pantofii din piele sintetică, de proveniență chinezească, achiziționați la un preț foarte rezonabil. Strânse în jurul gâtului o cravată de mătase, de un roșu
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
avut motive, ceea ce nu înseamnă că lucrurile - cultural vorbind - sînt chiar întotdeauna roz. Kölnul are și el turiști, care intră în Dom (o minune a arhitecturii religioase) încărcați de pachetele shoppingului lor laic, în așa fel încît poți să auzi foșnet de pungi și să zărești silueta vreunui pantof din următorul sezon. Aceeași turiști, răspîndiți, însă, pe străzile orașului vechi, în piețele lui care și-au pierdut forfota de-odinioară, rămînînd, din bastioane ale funcționalității, monumente. Prin care te plimbi și
Vedere din Köln by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015]
-
Cine m-a părăsit? Unde e natura mamă? Extincția vieții (căci moartea nu există) trebuie să se petreacă simplu, undeva într-o pădure, la marginea unei ape, într-un ultim somn care să te facă să visezi, în timp ce auzi încă foșnetul etern al copacilor și susurul undelor, și să dorești că trebuie să te trezești, da, de îndată, să te îmbraci și... fiindcă te așteaptă... minunata ei tâmplă desvelită sub pieptănătură, surâsul ei care...despre ce tâmplă și despre ce surâs
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai puțin decât erau plătiți alți umanoizi. Și aveam orașul meu, cu frumoasele lui dealuri și amețitoarele păduri... Simțeam, realmente, rătăcind pe potecile lor, o amețeală... mirosurile de rășină, de urme de jivine, susurul pâraielor, tăcerea copacilor, înalta lor semeție, foșnetul pașilor mei călcând peste straturi de frunze și crengi moarte, îmi pricinuiau o intensă beție lucidă. Fiorul era de singurătate absolută, fiindcă nu împrumutam pădurii simboluri și nici nu mă simțeam văzut de ea cu priviri familiare. Nici o "corespondență", deși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
linia cu Bucureștiul e aglomerată și că va trebui să aștept. "Cît?" "O oră, două..." " Da, aștept!" îi răspunsei. Mă întorsei la planșeta mea albă și lucrai, cât să fi trecut? O oră jumătate? În acest timp auzeam din spate foșnetul filei întoarse, îmi aduceam aminte că Suzy citea, mă răsuceam mirat, da, chiar citea, cu cotul înfipt în perne, cu o expresie bizară pe chip, impenetrabilă, străină de clipa de față, puțin decolorată, de fetiță care se joacă, puțin îmbătrînită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o brățară emițătoare pe care i-o dăduse Hicks. Îi reduse circumferința și o închise pe încheietura copilei. ― Ține. E un talisman. O să mă ajute să te supraveghez. Dormi, acum... și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
descoperise valoarea tăcerii ca mijloc de supraviețuire. Ripley întinse un deget pentru a indica tuburile de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă măcar. Stăteau lipite una de alta ciulind urechile și scrutând tenebrele. Pândeau foșnete, mici forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu să o depărteze de perete. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de observare care dădea în culoarul principal. Încumetându-se să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei! Izbea cu disperare în geam, dar nu apărea nimeni dincolo de sticla triplă. Să răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Stătu acolo, așteptând ca femeia să apară dintr-un moment într-altul. Dar chiar dacă avea să apară, întrebarea rămâne; Ce urmează acum? Gosseyn Trei observă că își auzea respirația, și de câteva ori, în acele prime minute de agitație auzise foșnetul hainelor sale care se frecau de husele moi, luxoase pe care stătea. Intre aceste zgomote - o liniște de mormânt. Camera de recepție continua să-i ofere spre admirație luxul unui apartament care fusese decorat și mobilat pentru a satisface cerințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Tăcerea care întâmpină aceste vorbe fu spartă în cele din urmă de zgomotul pe care-l produseră cei de față mișcându-se în scaune, vechiul obicei, uman - de a-și trece un picior peste celălalt, ceea ce produse un fel de foșnet. Apoi... purtătorul de cuvânt se aplecă înainte. Nu se ridică, dar când vorbi, tonul lui era acuzator: - Să nu crezi nici o clipă că poți să ne prostești pretinzând că ești cooperant. Noi știm foarte bine că nu știi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pândeau în curtea liceului, puse pe fapte mari. Cele mai curajoase apăreau dimineața cu câte-o pereche de dresuri transparente luată pe sub mână de la „Adesgo“ și, când treceau pe lângă noi, apropiau picioarele și-și frecau pulpele din mers, să auzim foșnetul stins și îmbietor al mătăsii. Pe Cezar îl luau transpirațiile, iar lui Mihnea începeau să-i joace ochii în cap, albastru-verde-căprui. Altele, cu lecția la fel de bine învățată de-acasă, făceau pe nevinovatele pe holuri. Se strângeau în grupuri de două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jandarmii l-au săltat pe doctor în camionetă, să-l ducă la Târgoviște. Oamenii s-au împrăștiat pe la casele lor, mormăindu-și nemulțumirea. Ultimii rămași trebuie să fi reținut farurile rotunde ale Fordului, ca două capace, și să fi auzit foșnetul roților pe zăpada proaspătă. Din noaptea aia, se zice că Mișu Leordeanu a învățat cum să fluiere fără doi dinți și cu un singur plămân. N-a trecut bine săptămâna și, chiar de Anul Nou, urâții cu fulare au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară presupune impunerea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ea traversă iute camera în diagonală și dispăru undeva, în apropierea scaunului meu. Mă uitam îngrozit împrejur, însă ședeam cu picioarele strânse sub mine, speriat și sperând că n-o să se cațere pe scaun. Deodată am auzit din spate un foșnet uniform aproape de capul meu; m-am întors și am văzut că reptila se cațără pe perete și că-i deja la înălțimea capului meu și chiar îmi atinge părul cu coada, care se rotea și se unduia cu o iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
piept. Ațipi pe bancă, dar neliniștea i se prelungi și în somn. Chiar înainte de a adormi își aminti că, pasămite, Ippolit va ucide zece oameni și râse de absurditatea acestei ipoteze. În jurul lui era o liniște splendidă, învolburată doar de foșnetul frunzelor care, parcă, făcea și mai multă liniște și pace împrejur. Visă foarte multe vise, toate alarmante, din pricina cărora tresărea mereu. În sfârșit, veni la el o femeie; o cunoștea, o cunoștea până la suferință; întotdeauna putea să-i spună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se părea că freamătul ei se aude în tăcerea mormântală a camerei. Însă ochii i se deprinseseră de-acum cu întunericul și putea vedea tot patul; cineva dormea în așternut, dormea buștean; nu se auzea nici cel mai mic foșnet, nici cea mai mică răsuflare. Persoana culcată avea capul acoperit cu un cearșaf alb, dar contururile ei erau vizibile, deși foarte vag; după felul cum i se reliefa trupul în așternut, nu se vedea decât că acolo doarme, lungit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mâhnirilor sfâșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mâhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sunt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău în vânt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hârtie”, „În clavir sunt accente vechi, ca într-un herbar flori păstrate”, „clopotele depărtându-se ca albe cirezi”, “în mine chipul tău ca într-un pahar o floare albă”, „tristețea ca un pietriș în apă”, „glasul tău e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]