1,717 matches
-
sălbatice, care crescuseră până la jumătatea copacilor și se încălziseră de la soarele din timpul zilei... O vreme, eu am încercat să nu adorm, pentru a păzi copiii de vreun eventual dinozaur sau altceva, însă livada era pustie, nu se auzea decât foșnetul insesizabil al ierburilor... Se întunecase de tot, și numai solzul de la șapca mea sclipea în întuneric, ca un licurici. Când am deschis ochii, am observat că eram în poienița unde fuseserăm în dimineața precedentă, și de unde ne transferasem în tărâmul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cum își scoate, unul câte unul, taioarele vechi din dulap, punându-le, pe rând, pe divan, m-am strâns lângă perete cu genunchii ridicați peste care mi-am încolăcit brațele, rămânând așa, acolo pe pat, și trăgând cu urechea la foșnetul hainelor, apoi mama s-a dus în cămară, ușa cămării scârțâia, mama a scos un icnet, știam că a luat valiza de pe raftul cel mai de sus, și a cărat-o în cameră, roțile de pe fundul valizei s-au lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ele, cum le-am folosit sau cum aveam de gând să le folosesc, știam că nu e bine ce fac, pentru că așa iar n-o să pot alege nimic, și atunci am auzit clar cum mama deschide dulapul tatei, am auzit foșnetul costumelor lui când mama le arunca, pe rând, pe canapea, și atunci m-am ridicat de pe pat, m-am oprit în mijlocul camerei și mi-am trecut încet privirile peste toate lucrurile mele, ca într-un joc de-a percheziția, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele de pe obraz păreau și mai adânci, sprâncenele-i groase, de culoarea laptelui, erau ciufulite, lucra aplecat peste haină, mâna i se mișca foarte repede, era o liniște de auzeam foșnetul aței printre degete, păsările stăteau nemișcate, de parcă nici n-ar fi fost acolo, și atunci l-am întrebat unde a învățat să coase atât de frumos. Csákány mi-a spus că pe vremuri, e mult de-atunci, ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai venit o sticlă, nările mi s-au umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă sală, în mijlocul unui balamuc cumplit, și cineva m-a răsucit de umăr și am simțit umezeala și am reușit să văd gura lui Fielding spunând... Taxiul galben își croia drum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vorba - o lovitură după ureche? O palmă chinezească? — O lovitură în față cu un instrument contondent. Ei. Eu o să fac lista și tu să-mi aduci nenorocitele alea de cărți. Bucata de hârtie trecu de la el la mine cu un foșnet moale. Același lucru s-a întâmplat în sens invers cu o hârtie de zece lire. Ar fi fost imprudent din partea lui să aibă mai mult. Nu că ar fi fost cine știe ce de cumpărat, dar banii își au puterea lor chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
josnic. Nu poți să bați mahalaua, nu aici, pentru că mahalaua mușcă și ea. În timp ce Agnes se strecura pe cealaltă portieră, marele pește și-a ridicat bâta. Am închis ochii, strângându-mi pleoapele cu tărie. Fără milă. Am auzit un mormăit, foșnetul aerului, o izbitură nimicitoare, apoi cu o precizie stranie și mișcări line, m-am ridicat spunând „Bani“, și mi-am luat portofelul de la locul lui, desfăcând ca pe un evantai cinci hârtii de douăzeci în dreptul feței negre și asudate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nesfârșit se apleacă, a rugăciune, la picioarele Cerului, cerând îndurare...părea apoi că lanul de grâu se apleacă pentru a acoperi și a-i șterge urmele pentru a nu i le descoperi vânătorii de români și pentru a ascunde, cu foșnetul lor, bătaia ca de ciocan a inimii lui Constantin Beccin...’’... Zadarnic! Când i-a simțit aproape, Beccin, preferând să moară pe pământul său străbun, și-a scos briceagul cu care curăța livada și via - mai mic ceva decât al înaintașului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
grâului care-i slujeau de sicriu’’. Drama sa povestită scriitorului de căruțașul ce-l ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul’’ îl urmăresc pe autorul cărții, îi cer un ajutor prin foșnetul grâului, în spic ca vrabia și în pai ca trestia, cum spune feciorul anonim din urătura clasică a folclorului românesc pe care Virgil Gheorghiu l-a asimilat de prunc de la părinții săi. Și autorul remarcă: ‘’Drama lui Constantin Beccin e
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
opera școlii de arhitectură „Ion Mincu“. Bulevardul se deschidea larg În fața lui, prea larg pentru puținele Dacii care Îl străbăteau, lipsit de copaci, dar Împânzit de bănci, pe care vara ai fi făcut insolație, iar toamna ai fi visat la foșnetul frunzelor arămii, dacă nu ai fi avut sentimentul pustietății. La parterul blocului M14 era o cofetărie, „Socata“, la ora aceea din iulie pustie. Vasile a intrat și a cumpărat trei prăjituri „Diplomat“. — Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a se huțăi (a se da de-a huța) - scrânciob a se fâțâi a moțăi [TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
gratiilor argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar n-am. Ai de gând să mai faci unul pentru el? Catherine se plimbă cu pas lejer în jurul mașinii. Se așeză în scaunul din față al pasagerului, savurând foșnetul ascuțit al vinilinului de salon de vânzare. - Nu mă gândesc deloc la accident. - Îți faci tot mai mult de lucru cu Vaughan ăsta - vorbești despre el tot timpul. Catherine se uită țintă prin parbrizul imaculat, cu coapsele depărtate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
două paie. să nu mă uiți iubito peregrin în ploaie, mi-e inima a toamnă cu ochii tăi mari lunatici. câteodată... câteodată tremurul frunzei îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărâna își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doi. Așa a fost mereu, reflectă Stelian liniștit. Doar că pe vremuri nu ne păsa. Noi trăiam aici, în Europa. Cei doi frați rămaseră pe gânduri. Pe drum nu se vedea trecând nimeni și liniștea nu era tulburată decât de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și de plânsul unui copil mic undeva prin vecini. Stelian umplu din nou paharele cu vinul adus de fratele său și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și fără grabă paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Eu cred că pe lumea asta există lucruri care nu se pot uita și nu se pot ierta, zică unii ce-or vrea să zică!... nu se putu ea reține să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la mare Unde este cald și soare Sau la munte Unde este-o pajiște cu flori mărunte. Toamna Adierea suflă cald Prin covorul de smarald Și cum a trecut prin el Le-a uscat încă de ieri. Cu al lor foșnet adormitor Pășim pe ele ca pe un covor Și cum vântul bate-afară Îi duce pe copii la școală. Iarna Iarna a sosit Pe dealul înzăpezit Și copiii ies afară Ca să facă mare larmă. Copiii au o mare escapadă Ca să iasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și facă meseria cu seriozitate. Și-a luat avânt și dintr-o suflare a despărțit-o pe frunzuliță de creanga ei. A purtat-o pe aripile sale peste mări și țări până când s-a trezit rătăcită într-un parc. Numai foșnetul covorului de frunze moarte tulbura liniștea din parc. Rândunele erau deja plecate în lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
smarald înzestrat cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița Roșie se așeză pe iarba moale și începe să culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vreme în urmă, când Timpul era prizonier al Metaforei, când balsamul dulce al florilor topea pătura de cristal a fulgilor de nea, când rugina toamnei șoptea florilor de cireș poveștile păsărilor călătoare ce colindau pământul însoțite de un vâslit de foșnete domoale, exista un anotimp misterios numit ”cel dintâi vis al anului”. Acest anotimp era deosebit, căci doar o singura clipă ascundea, iar sufletul oamenilor nu putea pătrunde în „clipa celui dintâi vis al anului”, deoarece cheia timpului trebuia însoțită de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uriașului cu profil de elefant bătrîn. După poziția celor patru proiectoare și după un rapid calcul al axelor și unghiurilor de tragere, dacă exista cumva vreun trăgător, Lucas era la adăpost de traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas era la adăpost de traiectoria lui. Scrută iarăși penumbra. Nimic. Atunci un foșnet ciudat Îi ajunse la urechi. Ca o țesătură mătăsoasă pe care cineva o șifonează. Cu toate simțurile În alertă, Își ascuți privirea, căută de unde putea veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent năpustindu-se asupra lui ca o pasăre de pradă, trase de mai multe ori fără să-l poată totuși opri, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza aflată sus, pe dulap. - Londra? Mai departe de Anglia nu aveți nimic? bombăni el. De acord, de acord... Ei bine, fie și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]