28,018 matches
-
Francisco, Îi zicea Încet la ureche, În jargonul lui. Recuperați-vă cheltuielile de judecată. Astfel că toți cei de față se pregăteau să fie protagoniștii sau martorii unei acțiuni din cele care a doua zi apăreau prin oraș publicate În foile de Avisos (Înștiințări) și Noticias (Știri). Iar căpitanul Alatriste, În ciuda eforturilor de a-și potoli prietenul, Începea să accepte ca inevitabilă Încrucișarea oțelurilor În stradă cu necunoscuții, pentru a nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În situația căpitanului. Madridul era plin de foști soldați care o duceau de azi pe mâine pe străzi și prin piețe, cu centironul doldora de mici țevi de tablă: tuburile acelea unde Își țineau recomandările mototolite, memoriile fără răspuns și foile de serviciu inutile, de care nimănui nu-i păsa nici cât negru sub unghie. Așteptând cu toții prilejul acela fericit care nu apărea niciodată. — De aceea am venit, Diego. Cineva are nevoie de tine. — De mine sau de spada mea? Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care Diego Alatriste, Licențiatul Calzas, Dómine Pérez și Juan Vicuña tăifăsuiau după ce Își puseseră burta la cale. Eu stăteam pe un taburet lângă ușă și făceam exerciții de caligrafie cu o pană de gâscă, o călimară și un vraf de foi de hârtie pe care mi le adusese Licențiatul, la sugestia căpitanului: — Așa ar putea Întâi să Învețe, apoi să studieze legile, ca să-i stoarcă de ultimul lor maravedí pe Împricinați; cum faceți domniile voastre hârțogarii, advocații, clănțăii, grefierii, copiștii și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca toate acele cuvinte pe care mă obișnuisem să i le citesc pe buze, deși nu le pronunța niciodată. Îmi amintesc că soarele, Încă nehotărât dacă să strălucească ori ba peste acoperișurile străzii Toledo, lumină cu o rază oblică restul foilor din poala mea și ochii deschiși la culoare, aproape transparenți, ai căpitanului, care mă aținteau; uscând mai repede cerneala Încă proaspătă a versurilor pe care Diego Alatriste le ținea În mână. Nu zâmbi, nu făcu nici un gest. Îmi Înapoie hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la fel de bine ca înainte. Dar nu literele. Tot ziarul îmi pare ca un cer de seară. Făcut de un xilograf, cu dungi paralele, punctate. Sus de tot văd orizontul. încearcă cu altceva, a spus tata. Norra Västerbotten e doar o foaie de provincie, fără valoare adevărată. Uite, ai aici Svensk tidskrift! Dar n-a mers. „Unitatea culturii nordice“? i-a propus tata. „Mândra moștenire“? „Epoca de glorie a Suediei“? Nu, a spus bunicul. A dispărut. Totul. Apoi au încercat cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era „La biserica din Frösö“. Aceasta - „Noapte de sfârșit de vară“. Iar aceasta era „Voiosul țăran“. Și acesta - studiul „Revoluție“. Adesea ședeam pe podea, cu cartea deschisă în fața mea. Din vremea celui de al cincilea an al meu de viață foile începuseră deja să se desprindă. Când tata era plecat în interes de serviciu la Umeå sau la Stockholm, arendașul Pettersson din Hugnaden obișnuia să treacă pe la noi. E acasă inginerul silvic? întreba el. Din păcate, nu, răspundea mama. E plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ajutător, o lupă fixată pe un stativ și prevăzută cu o lampă care lumina suprafața ce urma să fie cercetată. Zi de zi și seară de seară bunicul și cu mine citeam Biblia lui Doré cu ajutorul acestui aparat. O singură foaie putea să ceară o săptămână de lectură. Lupa făcea să dispară distanța dintre ochi și locul cercetat, iar pupila, retina și pata pe care o studiam erau unite sau se topeau într-un tot pe care noi obișnuiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în grija mea. Profesorul, care era gras și îmbrăcat într-un costum verde, cu nasturi de metal, stătea în timpul orelor într-un colț, lângă fereastră, ținând un caiet de desen în față. El conducea Garda Civilă din zonă. Desena pe foile albe mișcările de trupe. Ideea era să-i învingă pe ruși când aveau să vină. Se spunea că în sinea lui era ateu. (Dar tata refuza să creadă. Oricum, afirma el, are formație de profesor. Ar trebui să știe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atât de limpede și de clar, căci în anii care trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe marginea copertei strălucea. Strângând din pleoape, mi-am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu nu lipsea nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
limpede și de clar, căci în anii care trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe marginea copertei strălucea. Strângând din pleoape, mi-am lăsat câteva secunde sufletul înfometat să răsfoiască întreaga și neprețuita lucrare, foaie cu foaie, pagină cu pagină, imagine cu imagine. în adâncul meu nu lipsea nimic, nici o figură, nici o linie, nici o umbră. Cum stăteam acolo, cu genunchii îndoiți, ușor aplecat în față, cu chipul întors spre lumină, m-a izbit gândul că uitasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
afla imprimată în relief emblema Consiliului Domeniilor. Și avea sigiliul lui în ceară. Am spus „se afla imprimată“, dar ar trebui să spun „se află“. Cel mai adesea am purtat plicul în buzunarul de la piept. Uneori l-am pus între foile blocului meu de desen. Probabil că acolo îi este locul. S-ar putea să nu fie deschis niciodată. Căci de fapt el nu are nici un secret pentru mine. Mi s-a părut că văd o umbră de ezitare pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în mișcările tatei în clipa când mi-a pus plicul în mână. Căci există ceva nebărbătesc, ca să nu spun nepatern, în întreagul procedeu: să scrii o scrisoare pentru fiul tău matur, bărbos, să alegi cuvintele unul după altul, să îndoi foaia atent, aproape matern, și s-o pui într-un plic, iar apoi să închizi plicul cu propria salivă, ca să spun așa, intimă. Nu e nevoie să-l deschizi, a spus el. Nu, cu siguranță nu-l vei deschide niciodată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era imposibil. Dar, oricum, grija zilei de mâine n-o duceam. într-una din primele după-amiezi de după moartea și înmormântarea bunicului, după ce mă întorsesem în odaia mea din casă, m-am pregătit să-mi încep opera vieții. Am desprins prima foaie din primul bloc de desen și am așezat-o în fața mea, pe birouaș. în stânga foii am pus tocurile cu peniță. Lângă ele am așezat sticlele de tuș. Apoi am început. Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
după-amiezi de după moartea și înmormântarea bunicului, după ce mă întorsesem în odaia mea din casă, m-am pregătit să-mi încep opera vieții. Am desprins prima foaie din primul bloc de desen și am așezat-o în fața mea, pe birouaș. în stânga foii am pus tocurile cu peniță. Lângă ele am așezat sticlele de tuș. Apoi am început. Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui să se șteargă aceste cuvinte? Dar o operă, o lucrare a vieții, este oare ceva neobișnuit? Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu înțeleg de ce ar trebui să folosesc stimulante. Uneori mă așez la masă, cu opera vieții înaintea mea, și o compar, foaie cu foaie, cu originalul care, prin urmare, a revenit la mine într-un moment fericit. Și nu pot să nu fiu uimit: concordanța este atât de mare, că-mi pare totală. Linie cu linie, umbră cu umbră. De fapt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu înțeleg de ce ar trebui să folosesc stimulante. Uneori mă așez la masă, cu opera vieții înaintea mea, și o compar, foaie cu foaie, cu originalul care, prin urmare, a revenit la mine într-un moment fericit. Și nu pot să nu fiu uimit: concordanța este atât de mare, că-mi pare totală. Linie cu linie, umbră cu umbră. De fapt eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mirare. în spatele limbii ei suedeze se aude tot timpul dialectul din Norsjö. în felul acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți. A scris-o Pierre Michou. E un roman destul de banal. Ea întoarce foile fără să facă zgomot. înțeleg că este vorba despre slăbiciunea ereditară, despre incapacitatea moștenită de a tălmăci și înțelege mediul. Scriitorul a scris despre propria lui viață, fără să-și facă probleme și fără să adopte o atitudine critică. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era prieten la toartă încă de pe vremea când lucrau amândoi (e-hei, eroice și epice vremuri!) sub îndrumarea lui Nicu Ceaușescu pe șantierul tineretului de la Canalul Dunăre Marea Neagră. Acolo, sub soarele arzător al Dobrogei, Lumânărescu strălucise ca redactor-șef al foii șantierului, în care erau denunțați cu mânie proletară tinerii chiulangii de la hei-rupul socialist, iar Toni Vardaru se distinsese la rându-i drept cel mai zelos lector în cadrul orelor obligatorii de învățământ politic, unde la loc de cinste stăteau neclintit teme
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu pentru binele nației, cinste, progres, dreptate, pace, adevăr și fraternitate se luptase el însuși încă de pe vremea când redacta, între două clondire de coniac albanez sau de vodcă poloneză, după împrejurări, și cu stacana de nechezol aburindu-i mustața, foaia volantă a șantierului de la canalul Dunăre Marea Neagră?... Ce maica și anafura mă-sii!... Dar când se produsese o nouă alternanță la putere și zilele de glorie ale peștilor de tranziție păruseră încheiate, lucrurile luaseră o întorsătură ciudată. Lumânărescu decretase întoarcerea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cercuri și țevi, plăci și arcuri, ace, lentile și încă multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în seamă amănuntul acesta. Sergentul, până la studierea cazului de către organe mult mai competente, a făcut o cercetare sumară a locuinței. Nimic deosebit. Când se pregăteau să plece, s-a uitat în coșul de hârtii, scuturându-l ușor... A răsturnat câteva foi de caiet făcute ghemotoc, acoperite, pe ambele fețe, c-un scris ascuțit și inegal. Le-a întins cu palma. — O scrisoare, cred... Probabil către un amic. — Putem să ne uităm și noi? a îndrăznit unul dintre foștii colegi ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
eu emit. Formulez tot: enunțuri, întrebări, soluții (foarte rar). Egoismul meu, astfel, e satisfăcut pe deplin; pot construi sistemele cele mai aberante (care, la urma urmei, au o logică: să o numim contralogică - un fel de negativ al plăcii fotografice); foaia de hârtie, se spune, suportă orice. Uneori se întâmplă ca paginile copiate de Erika să îmi dea o altă înțelegere asupra textului. Scrisul ei e rece, sever; scoate în evidență ceea ce litera mea grăbită ascunde fără voie. Recitesc și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mea!... Bine-ai venit, Ăn nou... Bine-ai venit!... (Ion Minulescu, Rânduri pentru Anul Nou) * mosor, s.n. - Piesă cilindrica din lemn, de metal sau de material plastic, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc. A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos: 1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: fiindcă, cer, liniștit. 6 puncte 2. Explică rolul virgulei în secvență: Bine-ai venit, Ăn nou!... 6
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
despre viața, care îl încurajează pe cititor să înțeleagă mai bine profunzimea experienței umane. (Corina Zorzor, Empatia, o abilitate dobândită prin lectură, în adevarul.ro) * empatie, s.f. - identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc. A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos: 1. Formulează câte un enunț în care să precizezi următoarele aspecte din textul dat: - universitatea în cadrul căreia s-a realizat cercetarea menționată în textul dat; - categoria de copii cu o
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
ale miliției și ale salvării, cînd sînt în misiune. Articolul 29 Articolul 45 punctul 2 va avea următorul cuprins: "2. În timpul conducerii, să aibă asupra lor: a) permisul de conducere, cu anexă acestuia; ... b) certificatul de înmatriculare a autovehiculului; ... c) foaia de parcurs, pentru autovehiculele aparținînd unităților socialiste; ... d) dovadă verificării tehnice anuale sau, după caz, talonul cu reviziile tehnice ale autovehiculului;" Articolul 30 Articolul 45 punctul 6 litera a) va avea următorul cuprins: "6. să oprească imediat autovehiculul: a) la
HOTĂRÎRE nr. 114 din 28 iunie 1984 pentru modificarea şi completarea Regulamentului pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector, aprobat prin H.C.M. nr. 772/1966. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106651_a_107980]