2,734 matches
-
ființele / la adierea slavei (Uitând de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive (vocile-ngropate). Momentul tainic este o poartă ce permite alunecarea spre o dimensiune telurica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o viziune îngustă, protecționistă și nu vede că are nevoie de o mai mare implicare în Asia prin acorduri comerciale, ajutoare, acțiuni de lobby ș.a. Iar cînd americanii vor reveni pe cel mai mare continent al lumii, cînd se vor focaliza pe această regiune, vor găsi o Asie foarte diferită și, foarte important, cu leadership-ul asigurat. Ultimele reforme în China se bazează pe restructurarea sectorului public, care mai realizează 40% din PIB și furnizează 30% din locurile de muncă, pe extinderea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
filozofice vizavi de "impulsul perversității", a experimentelor mesmerice (între care se distinge grotesca povestire The Facts in the Case of Mr. Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar) sau a diversiunilor narative din The Cask of Amontillado/Butoiul de Amontillado (proză focalizată pe rivalitatea religioasă dintre un catolic și un francmason doar în aparență aparență generată de mistificările naratorului -, în realitate o alegorie despre executarea unui mason trădător), The Tell-Tale Heart/Inima destăinuitoare și The Balck Cat/ Pisica neagră. Poe demonstrează aici
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
junele Wells se aruncă în viață cu un hedonism rapace, care i-ar face invidioși și pe cei mai înverșunați senzualiști ai istoriei. Se înțelege, acest Wells devine miza întregului text, iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă astfel într-un personaj credibil, demn de toată atenția. Pe undeva însă, am convingerea că personajul în cauză exista deja în zonele cețoase ale istoriei, meritul lui David Lodge fiind, prepon derent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
majorității criticilor că ar fi un alter ego al lui Updike însuși), care intră într-o succesiune de întîmplări comice. Totuși, seria narativă (reprezentată numai de două romane deocamdată), cu rezultatul mediatic cel mai pronunțat (datorită ecranizării hollywoodiene), rămîne cea focalizată pe tribulațiile vrăjitoarelor (postmoderne) din New England: The Witches of Eastwick/Vrăjitoarele din Eastwick (1984) și The Widows of Eastwick/Văduvele din Eastwick (2008) cel de-al doilea roman continuînd eveni mentele paranormale din primul (redat cinematic, în 1987, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
people, indivizi întîlniți ocazional etc. și căzînd, pe rînd, în necrofilie, canibalism sau sado-masochism; se poate totuși ca întreaga poveste să nu fie decît delirul unei minți bolnave, defulate în epic!). Și primul roman al scriitorului, Less Than Zero, se focalizează pe un univers halucinant, ieșit din creierele narcotizate ale studenților-protagoniști, expuși exceselor în vacanța de Crăciun. În Glamorama, naratorul și personajul principal, Victor Ward, pleacă în căutarea unei foste iubite (în Europa), sfîrșind în plin delir existențial, în compania unor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perspectivei epice. Lucrul s-a văzut și în discursul de primire a Nobel-ului, ținut de prozatoare, în fața Academiei Suedeze, în 2007. El s-a intitulat On Not Winning of the Nobel Prize/ Despre necîștigarea Premiului Nobel și s-a focalizat pe caracterul discriminatoriu al înaltei distincții, discutînd limitările culturale, geografice, istorice și, mai ales de gen, ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
constructor parabolic, cerebral pînă la epuizare și obsedat de simetriile simbolice. Ultimul roman din seria celor cu succes mondial -, Saturday (2005), apărut și la noi cu titlul Sîmbătă (2006), confirmă pe deplin o asemenea observație. Dacă, în Amsterdam, analiza se focaliza pe trei personaje masculine, unite de relația comună cu o femeie excepțională (acum moartă), iar, în Atonement, pe sentimentele (reprimate de o istorie cruntă) ale unor personaje fără mare aderență la realitate, în Saturday, reflectorul epic se stabilește joycian pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Riotous Assembly/Mulțimea gălăgioasă, 1971, și continuarea sa, Indecent Exposure/Expunere indecentă, 1973, ambele dedicate politicii de apartheid a Africii de Sud, unde Sharpe a trăit mult timp, pînă la expulzarea lui din rațiuni...politice, sau The Great Pursuit/Marea aspirație, 1977, focalizat pe superficialitatea pieței editoriale americane), ajungînd adesea în plin burlesc. Totuși, aș observa că romanele în chestiune percepute dintr-un unghi diferit ne confruntă uneori cu principii, să le numim, "culturale", de maximă seriozitate (nu întîmplător, critica engleză îl compară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noționale și stilistice. Teoria estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și a absenței unei concluzii -, asigurată, în primul rînd, de viziunea generală, unitară, a autorului. Fie că abordează "hedonismul estetic", "fericirea cunoașterii", "noul", "dezestetizarea artei", "urîtul", fie că se focalizează pe opusul lor, "empiria artei", "dialectica funcționalismu lui", "tradiția", "autonomia artistică", "noțiunea de frumos", Adorno refuză, măcar într-o etapă inițială, partipris-ul ideologic, explorînd, cu obiectivitate de arhivar, tot "deter minismul" așa-zicînd "metodologic" al problemei, după care se avîntă în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu dispare nici mai tîrziu, cînd semnele sale culturale sint reperabile tot în sfera mitologicului: turnul din sticlă și oțel ca semiotică a Babelului, prezența fabuloasă în istoria mondială, experi ența "tuturor posibilităților", eliberarea ontologică ș.a. Dialogul cultural s-a focalizat astfel pe exacerbarea repre zentațională și devierea legendară. Realul a devenit, neștiut, ficțional. Se poate spune, prin urmare, că, invers decît marea majoritate a civilizațiilor europene și asiatice unde expe riența estetică reprezintă un proces cultural și psihologic tardiv, ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
morbidul sexual mult mai departe, trimiterile indirecte la Poe fiind aici și mai intense. Povestea relatată fie neutru, fie sub forma memoriilor protagonistului (psihologul de renume Van Veen), memorii intersectate cu notele Adei sau cele ale unui editor necunoscut se focalizează pe legătura incestuoasă, de o viață, dintre doi frați. Eroii sînt menționații Van și Ada care se întîlnesc pentru prima oară atunci cînd el are 14, iar ea 11 ani. Cei doi cred că sînt veri îndepărtați și încep o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a legilor islamice (mergîndu-se pînă la martiriu). De asemenea, se supralicitează identitatea pură iranaiană, opusă civilizației decăzute a Apusului (fobie culturală determinată și de impresia colectivă că șahul ar fi fost o marionetă în mîinile americanilor). Septembrie în Shīrăz se focalizează pe durata unui an întreg, din septembrie 1981 pînă în septembrie 1982, o perioadă de timp cînd efectele nefaste ale revoluției ating apogeul. Oamenii sînt arestați, anchetați sumar și executați pentru motive aberante, ce combină, grotesc, politicul cu religiosul. În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci la nivelul trăirii poetice. E ceea ce am numi un manierism al confesiunii, în care etica devine un imperativ al artei"98. Noul model, promovat de data aceasta, este acela al unei lumini focalizate convergent, care se reunește și se întretaie, într-o permanentă comuniune a cuplului erotic. Regăsirea se realizează absolut, în celălalt, adică în sine, cei doi parteneri fiind una și aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propagandei, Ana Blandiana îi opune, demascându-l, un alt tot: viața trăită de români, cu tot ce cuprindea ea250. Exteriorul este redat independent de interior. De fapt, interiorul nu mai există sau, în orice caz, nu contează, întreaga atenție fiind focalizată asupra exteriorului, considerat a fi esențial. Scoasă din contextul ideologic, poezia nu are, însă, niciun sens, lipsa raportării la referent făcând din acest fragment un simplu text, situat la granița între epic și liric. Funcția referențială, al cărui rol capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unic (susținut și de insertul de tip narratio din structura discursului retoric al predosloviei), pe de alta, permeabilitatea unor medii ce se alimentează reciproc: cultura populară și cultura cultă, fantasticul și istoria trăită zi de zi, în desfășurarea ei. Am focalizat acest motiv pentru că, în spațiul culturii și literaturii române vechi, ideea scrierii ca salvare (de uitare, de păcat, ba chiar de moarte) este regăsită, sub diferite ipostaze, în majoritatea textelor prefațiale. În predoslovia la Evanghelie învățătoare, de la Mănăstirea Dealu, din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sau înalților prelați: Șerban Cantacuzino din prefața la Apostolul, București, 1683, schimbă ordinea "etapelor" definirii de sine, dar construiește aceeași perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
țară "să vestească cu de-adinsu cuvântul lui Dumnezău". Ne-am întreba ce subliniază aici acest cu de-adinsul. Este, oare, o sugestie de nuanță politică religioasă, cu referire la strategiile calvine? Rămâne un răspuns de căutat într-o altă cercetare. Deocamdată, focalizăm imaginea cărții-"pomană neuitată în veaci": act de milostenie, ofrandă, danie binecuvântată 83 prin care cel ce dăruiește (domn, boier, neguțător înstărit, tipograf ori prelat) este, ca în predoslovia la Tâlcuirea Liturghiei, Iași, 1697, a Hatmanului Lupu Bogdan, semănătoriu de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
În mod scandalos a fost privilegiată chestiunea banilor în locul sănătății publice: "Problemele care țin de buget, de costuri, de piață au fost prioritare". E și o problemă etică: "Medici, înalți funcționari din administrație, miniștri s-au comportat imoral." Dezbaterile se focalizează de la început asupra a trei serii de hotărîri: distribuirea sîngelui contaminat (de ce nu s-a decis mai repede ca sîngele suspect să nu mai fie distribuit?; "încălzirea" sîngelui (nu se putea folosi mai devreme sînge încălzit?); testul de depistare (omologarea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
servicii). Alte posibile pozitive vin să i se asocieze: loc de muncă, recunoaștere profesională, carieră, ascensiune socială, putere, bani; fie că e proprietar, acționar, director sau salariat, omul modern vede în întreprindere promisiunea unei siguranțe, satisfacții, speranțe și vise. Întreprinderea focalizează în aceeași măsură și toate spaimele lui: șomaj, excludere socială, eșec profesional, neplăceri la serviciu 105, umilințe, poluare... Devin vizibile trei mari spaime, reprezentînd trei posibile: moarte, barbarie, război. Moarte: de exemplu, muncitori bolnavi de cancer după ce au lucrat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să cităm numele persoanei care se află în fruntea sondajelor, ceea ce o propulsează și mai mult. Această personalitate nu are nevoie să se remarce prin calități sau acțiuni excepționale pentru ca fenomenul să se pună în mișcare. Fenomenul se întâmplă natural, focalizându-se pe un nume luat la întâmplare, a priori, cu condiția ca acesta să nu fie asociat unor sentimente prea negative, de exemplu, implicare în scandaluri. „Efectul sondaj” rezultă, de fapt, dintr-o oarecare tendință gregară a ființei umane. Se
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
partide. Pentru aceasta li s-au prezentat unor voluntari americani fragmente foarte scurte - de câteva secunde - a interviurilor luate de diferiți jurnaliști. În aceste fragmente nu putea fi observat decât jurnalistul; de altfel, voluntarii nu înțelegeau ebraica, astfel că se focalizau automat pe elemente mimice și gestuale, singurul aspect care le putea arăta atitudinea amicală sau ostilă a jurnalistului față de personalitatea politică. După părerea observatorilor americani era evident că toți intervievatorii aveau maniera proprie de favorizare sau defavorizare prin gesturi a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cuprinse între 11 și 14 ani. Psihologii au inserat apoi în reclamă imagini cu niște curse reale de mașini și au constatat că copiii percepeau produsul ca fiind mai puternic și mai rapid decât înainte. Ei aveau tendința de a focaliza asupra produsului toate impresiile provocate de imaginile cursei și ale pilotului celebru. Acest experiment arată, dacă mai era nevoie, că copiii sunt foarte creduli în fața reclamelor. Tot ce le este arătat este luat de bun iar copilul asociază spontan, din
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fost rezistent, devenit parașutist în Indochina și Algeria, apoi pictor. Emfaza stilistică, poate inevitabilă cînd e vorba de un suflu epopeic, acoperă, printre altele, o meditație asupra felului în care istoria e transmisă din generație în generație. Proiecțiile actuale se focalizează pe o țară sfîșiată între tentații contradictorii o repliere asupra sa, asupra unei identități naționale catolice, și o confruntare cu populația de imigranți, tot mai numeroasă, instalată de cîteva generații deja, cu precădere la periferia marilor orașe, unde, consideră Jenni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Simon Liberati se stinge greu și undeva, cumva, întrebări crepusculare prind contur, ca în neliniș titoarele filme ale lui David Lynch... Cînd China va exploda... ... Într-un sens sau altul, se întîmplă deja, iar noua fascinație a Occidentului se focalizează asupra acestei imense nații asiatice, pe cale de a ne transforma viziunea despre viață, moarte, muncă, economie, societate, spiritualitate. Evident, scriitorii nu puteau rămîne în urma trendului, astfel încît tot mai multe povești se țes pe imaginarul chinezesc. Nici Franța nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]